547,468 matches
-
salva viața, Vladislav și familia sa au fost forțați să fugă, la inceput în Boemia, iar mai târziu la Kaiserpfalz, în Germania, sub protecția regelui Conrad al III-lea. După ce și-au consolidat poziția în Polonia, Boleslau și Mieszko au luat decizii noi. Fratele mai mare, Boleslau, l-a succedat pe Vladislav ca Mare Duce și conducea Silezia. Mieszko a păstrat ducatul sau din Polonia Mare și era mulțumit de rolul său de coleg apropiat al fratelui său. Henric, următorul născut
Mieszko al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330621_a_331950]
-
a parașutiștilor provocându-le pierderi și obligându-i să se împrăștie pe o suprafață mare. Mai multe avioane, care încercau să aterizeze, au fost avariate sau distruse de focul defensivei și resturile lor au blocat pistele de aterizare. Parașutiștii au luat cu asalt clădirea principală a bazei și au arborat steagul german ca semn al victoriei lor. În ciuda acestei victorii parțiale, olandezii au reușit să blocheze înaintarea germanilor dinspre Ypenburg spre Haga. Cam în același timp, au fost lansați parașutiști în
Bătălia pentru Haga () [Corola-website/Science/330631_a_331960]
-
lanseze bombardamente de artilerie împotriva aeroportului, căruia i-au provocat distrugeri importante. După atacurile olandezilor, germanii au fost siliți să își evacueze trupele din clădirile incendiate ale aeroportului. Olandezii au înaintat și, după o serie de lupte scurte, i-au luat prizonieri sau i-au ucis pe parașutiștii germani. Aeroportul Ockenburg a fost bombardat de forțele olandeze. Infanteria olandeză au luat mai apoi cu asalt aeroportul. Germanii au fost obligați să se retragă, iar câțiva dintre ei au luați prizonieri. O
Bătălia pentru Haga () [Corola-website/Science/330631_a_331960]
-
își evacueze trupele din clădirile incendiate ale aeroportului. Olandezii au înaintat și, după o serie de lupte scurte, i-au luat prizonieri sau i-au ucis pe parașutiștii germani. Aeroportul Ockenburg a fost bombardat de forțele olandeze. Infanteria olandeză au luat mai apoi cu asalt aeroportul. Germanii au fost obligați să se retragă, iar câțiva dintre ei au luați prizonieri. O parte a germanilor în retragere s-a adăpostit în pădurea de lângă aeroport, reușind să reziste atacurilor olandezilor. Forțele olandeze au
Bătălia pentru Haga () [Corola-website/Science/330631_a_331960]
-
i-au luat prizonieri sau i-au ucis pe parașutiștii germani. Aeroportul Ockenburg a fost bombardat de forțele olandeze. Infanteria olandeză au luat mai apoi cu asalt aeroportul. Germanii au fost obligați să se retragă, iar câțiva dintre ei au luați prizonieri. O parte a germanilor în retragere s-a adăpostit în pădurea de lângă aeroport, reușind să reziste atacurilor olandezilor. Forțele olandeze au primit mai apoi ordinul să se îndrepte spre Loosduinen, iar germanii pornit spre Rotterdam. Olandezii, după ce au izolat
Bătălia pentru Haga () [Corola-website/Science/330631_a_331960]
-
care au scăpat din luptele de la aeroporturi au fost dispersate în regiunea de dune din vecinătate. Von Sponeck a primit ordinul să se deplaseze să sprijine atacul asupra Rotterdamului. Dintre oamenii cu care sosise în Olanda, 1.600 au fost luați prizonieri, dintre aceștia 1.200 fiind trimiși cu vapoarele în Anglia ca prizonieri de război. În timpul deplasării spre Rotterdam, grupul lui Von Sponeck a reușit de două ori să scape din capcanele întinse de olandezi. În cele din urmă, el
Bătălia pentru Haga () [Corola-website/Science/330631_a_331960]
-
al Poloniei. Mieszko al III-lea cel Bătrân s-a trezit în exil la Racibórz, și părea că războiul dintre Mieszko Picioare Zgomotoase și Cazimir al II-lea era acum doar o chestiune de timp. Cazimir al II-lea a luat o rută diferită, în scopul de a câștiga favoarea Ducelui de Racibórz, predându-i orașele Bytom și Oświęcim (cu cetățile Oświęcim, Bytom, Mikołów, Siewierz și Pszczyna, desi unii istorici estimează că aceste cetăți i-au aparținut lui Mieszko numai până în
Mieszko al IV-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330637_a_331966]
-
Australiană. Pentru a conduce grupul, Shackleton l-a ales pe Aeneas Mackintosh, având o primă încercare de a convinge Amiralitatea să îi asigure un echipaj pentru nav. Mackintosh, ca Shackleton, era un un fost ofițer al Marinei Comerciale, care a luat parte în Expediția Nimrod, până când a trebuit să fie dat afară din cauza unui accident care i-a provocat pierderea ochiului său drept. Alt veteran din Expediția Nimrod, Ernest Joyce, a cărui experiență a început cu Expediția Discovery, condusă de căpitanul
Grupul de la Marea Ross () [Corola-website/Science/330627_a_331956]
-
ca primul ofițer al "Aurorei" după ce a călătorit din Australia către Londra pentru a-și aranja un interviu cu Shackleton. Preotul Arnold Spencer-Smith, de la Biserica Episcopală Scoțiană, a devenit membru după ce un membru inițial al expediției a plecat, pentru a lua parte în Primul Război Mondial. Victor Hayward, un funcționar de finanțe din Londra cu o dorință de aventură, a fost recrutat pe baza faptului că lucrase într-o fermă din Canada. Deși scopul principal al grupului de la Marea Ross a
Grupul de la Marea Ross () [Corola-website/Science/330627_a_331956]
-
Alți doi oameni de știință au fost numiți în Australia, fizicianul Dick Richards (care s-a înscris pentru un salariu nominal de £1 pe zi) și chimistul industrial Keith Jack. Un văr australian al lui Spencer-Smith, Irvine Gaze, a fost luat ca și asistent general. Mackintosh și restul grupului au ajuns în Sidney, Australia, în ultimele zile din octombrie 1914. Ei au fost șocați să descopere că "Aurora" nu era deloc într-o condiție bună pentru o călătoria antarctică, necesitând o
Grupul de la Marea Ross () [Corola-website/Science/330627_a_331956]
-
care se afla la doar câțiva kilometri, terminând treaba pe 26 ianuarie 1916. Acolo, Ernest Wild a lăsat o scrisoare pentru fratele său, care se afla în grupul principal al expediției. Grupul a început întoarcerea la bază pe 27 ianuarie, luându-l pe Spencer-Smith pe 29. El era total neputincios și a trebuit urcat pe sanie. Mackintosh nu a mai putut în curând să tragă, tot ce făcea fiind să se clatine pe lângă sanie; astfel conducerea grupului a trecut de la el
Grupul de la Marea Ross () [Corola-website/Science/330627_a_331956]
-
care era cea mai apropiată rudă de sex masculin a lui Vladislav al III-lea. În același an, Ducele Poloniei Mari a profitat de neutralitatea binevoitoare a lui Henric I cel Bărbos și a decis să rezolve conflictul cu Odonic, luând districtul nepotului său și forțându-l să fugă din țară. Alianța formată între Vladislav al III-lea și Henric I cel Bărbos (alianță similară cu acordul anterior cu Leszek I cel Alb) a avut loc la sfârșitul anului 1217, în timpul
Vladislav al III-lea Picioare Groase () [Corola-website/Science/330632_a_331961]
-
Ducele Poloniei Mari cu nepotul său, și a cucerit acest teritoriu important. Bătălia decisivă între unchi și nepot a avut loc în 1227. Vladislav al III-lea a trimis o armată sub comanda voievodului Dobrogost, însă el nu a putut lua cetatea locală, iar la 15 iulie, Odonic l-a atacat pe voievod în mod surprinzător, acesta fiind învins și ucis. Datorită acestei victorii, Odonic a fost în măsură să preia controlul în aproape toată Polonia Mare; cu toate acestea, Swantopolk
Vladislav al III-lea Picioare Groase () [Corola-website/Science/330632_a_331961]
-
soluție pașnică între el și Odonic. În ziua Sfântului Martin (11 noiembrie 1227), a fost convocat un congres solemn al condcătorilor Piast, episcopi și nobili din cartierul Gąsawa din Kuyavia, unde au fost discutate probleme delicate, în scopul de a lua măsuri suplimentare. În plus, pe lângă instigatorul reuniunii, se afla Lieszek cel Alb, Conrad I de Masovia, Henric I cel Bărbos, Vladislav Odonic, și numeroși episcopi și reprezentanți ai familiilor magnate poloneze. Din motive necunoscute, Vladislav al III-lea nu a
Vladislav al III-lea Picioare Groase () [Corola-website/Science/330632_a_331961]
-
parcursul congresului. După crima din Gąsawa, Vladislav al III-lea s-a întors direct la ofensivă. La începutul anului și sub circumstante necunoscute, Ducele Poloniei Mari, cu ajutorul trupelor din Silezia, au putu să-l învingă pe Odonic, care a fost luat prizonier. Vladislav al III-lea a mers în Polonia Mică, unde și-a prezentat cererea pentru a prelua tronul din Cracovia, în baza acordului de succesiune dintre el și Leszek cel Alb, semnat în 1217. Deși Ducele de Cracovia lăsase
Vladislav al III-lea Picioare Groase () [Corola-website/Science/330632_a_331961]
-
executat tiruri de artilerie până la aliniamentul văii Moldovei. În timpul luptelor, Crucea Talienilor a fost distrusă de bombardamente. Au mai rămas doar treptele de piatră pe unde se ajunge la soclul pe care s-au montat mai târziu o cruce metalică (luată de la o biserică mutată) și o troiță. Mai târziu, cazematele au fost aruncate în aer. În amintirea soldaților din Regimentele 3 Grăniceri, 6 Grăniceri (Batalionul 1) și a Companiei a 11-a conduse de căpitanul Vasile Teodoreanu (Nistor Teodorescu după
Drumul Talienilor () [Corola-website/Science/330654_a_331983]
-
erau interesați de muzică progresivă și și-ar dori să experimenteze cu acest gen muzical. Câteva luni mai tarziu, la sfârșitul anului 2001, a fost făcută o sugestie pentru a se întâlni la o repetiție. O altă persoană care a luat parte la acea repetiție a fost Jacek Melnicki - un clăpar care deținea propriul studio de înregistrări. Prima sesiune de jam a fost puțin dezamăgitoare, dar cea de-a doua a schimbat totul. Melnicki a adus un nou membru - pe basistul
Riverside (formație) () [Corola-website/Science/330663_a_331992]
-
iar raporturile intergentilice de "dike". În fruntea unei comunități era un "basileus", care conducea împreună cu sfatul ("boule"), compus din șefii ginților și de unii oameni cu prestigiu și experiență , numiți "boelephoroi"(consilieri) și "gerontes"(bătrânii). Unele hotărâri mai importante se luau cu acordul "demos-ului"(poporului), care era format din toți bărbații majori. Regele avea atribuții militare și prerogative religioase și juridice. Epopeile homerice vorbesc despre un mare număr de "basilei", ceea ce dovedește că în Grecia nu exista în acea vreme
Era quot;întunecatăquot; a Greciei () [Corola-website/Science/330636_a_331965]
-
ci generic și mediat de comunitate, se va limita doar asupra unor domenii de interes comun-război, culte , transmiterea reglementară a pământului și statutelor sociale, soluționarea reglementată a stărilor conflictuale. Nici destructurarea societății palațiale, cu lalibilitatea formelor de putere care le ia locul, nici difuziunea și generalizarea fierului nu reprezentau condiții suficiente ale noii organizări a societății, însă au fost necesare pentru o restructurare ce a dus la constituirea cetăților grecesști arhaice. Se observă elemente estetice ale protogeometricului grec: inovații în tehnica
Era quot;întunecatăquot; a Greciei () [Corola-website/Science/330636_a_331965]
-
de-a doua, Constance, cu Cazmir I de Kuyavia. În 1239, Henric al II-lea a pierdut fortăreața Santok, care a fost ocupată de Brandenburg după înfrângerea sa în Bătălia de la Lubusz. Părea că cele mai dificile vremuri pentru Henric luaseră sfârșit, însă cel mai rău abia acum avea să vină. În Orient, un nou adversar periculos și-a făcut apariția: mongolii, sub conducerea lui Batu Khan, care, după invazia de la Rus și-a ales următoarea țintă Regatul Ungariei. Batu Khan
Henric al II-lea cel Pios () [Corola-website/Science/330649_a_331978]
-
orașele Środa Śląska și Strzegom, și a fost forțat să lase gaj regiunea Krosno Odrzanskie, pe care a o obținuse de la Ducele de Głogów în 1273-1274, în scopul de a obține banii pentru raăcumpărarea sa. În timp ce Henric însuși nu a luat parte la bătălia de la Marchfeld, el i-a trimis întăriri Regelui Ottokar al II-lea, a cărui moarte a fost o lovitură serioasă pentru Ducele de Wrocław. După ce a auzit vestea morții lui Ottokar, Henric a mers în Praga și
Henric al IV-lea cel Drept () [Corola-website/Science/330655_a_331984]
-
Henric era foarte bine pregătit pentru a prelua guvernarea. Cu toate acestea, la scurt timp a întâmpinat unele dificultăți. La începutul anului 1202, unchiul său, Ducele Mieszko al IV-lea Picioare Zgomotoase din Silezia Superioară, printr-un atac surprinzător a luat Ducatul Opole al fratelui vitreg a lui Henric, Jarosław. Mieszko își dorea mai multe proprietăți, inclusiv cele ale lui Henric, însă nu le-a putut dobândi, confruntându-se cu opoziția bisericii care îl sprijinea pe Henric. Datorită intervenției Arhiepiscopului de
Henric I cel Bărbos () [Corola-website/Science/330645_a_331974]
-
să aibă grijă de soarta Poloniei Mici, mai ales după moartea vărului său, Cazimir I de Opole și minorității fiilor lui Mieszko al II-lea cel Gras și Vladislav Opolski, amândoi sub tutela mamei lor, Viola. El a decis să ia regența regiunii Opole în numele copiilor infanți, având în vedere locația strategică a ducatului lor în drumul său spre Cracovia. Următorul conflict nu a mai fost între Henric și Conrad, ci în Polonia Mică, mai exact nobilii Casei Gryfici care au
Henric I cel Bărbos () [Corola-website/Science/330645_a_331974]
-
reproductiv. Actul de depunere a icrelor este precedat de o urmărire de către mai mulți masculi a femelei. Depunerea icrelor are loc deasupra cuibului și femela emite 6-8 icre însoțit de un tremur al întregului corp. Unul sau mai mulți masculi iau parte la fertilizarea ouălor. Urmărirea femelei și depunerea subsecventă a icrelor se repetă de mai multe ori. După depunerea icrelor femela este foarte agresivă și păzește icrele până la eclozare, uneori chiar mai mult. În timp ce păzește cuibul femela prezintă un comportament
Țigănuș (pește) () [Corola-website/Science/330650_a_331979]
-
la Tiraspol precedat fiind de adunări pregătitoare la Tiraspol în 16 noiembrie și Grigoriopol în 21 noiembrie hotărându-se ca fiecare sat să trimită doi delegați. În 9 ianuarie 1918 Ion Precul, moldovean din stânga Nistrului în calitate de deputat în Rada ucraineană ia cuvântul și cere drepturi egale pentru compatrioții lui. Se preconiza un congres general al românilor din Ucraina în iunie 1918 dar abia în decembrie 1919 la o Adunare națională au cerut organizarea lor într-un stat național. La 21 martie
Istoria Transnistriei () [Corola-website/Science/330667_a_331996]