KorAP: Find »[drukola/base=înăuntru & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...215 216 217 ...278 >

6,950 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350

după-amiază. Am și alergat foarte mult, de pe un rând pe altul. M-am oprit la fiecare mașină maro, chiar și la cele care nu erau Cadillacuri. M-am uitat în fiecare Cadillac închis la culoare. Nici unul nu avea două fetițe înăuntru. M-am oprit din alergat și am rămas un minut pe loc. Căldura îmi apăsa capul ca un coif de oțel. Sudoarea îmi înțepa ochii. Mi-am scos ochelarii negri ca să îi șterg. Capotele și barele de protecție ale mașinilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
din față. Am ridicat privirea din revistă. Nimeni din Indian Hills nu folosea ușa din față. Oamenii veneau pe alei, prin garaj și intrau în sufragerie. În dimineața în care am uitat să deschid ușa, nici Kugler nu a bătut. Înăuntru n-ar fi trebuit să fie nimeni. S-a dus alături și a spart geamul de la ușa dintre bucătărie și birou. Cine putea să spună că nu îl văzuse? Doar pentru că nu venise nimeni de dimineață nu însemna că nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
drum spre sufragerie, am fost din nou atent să nu calc pe locul care scârțâia. Acum stătea la capătul celor două trepte și se uita spre garaj. Lăsasem ușa deschisă cu o seară înainte. Putea vedea mașina. Știa că sunt înăuntru. Și eu, și David. Fir-ar să fie, nu mă învăț niciodată minte? Ar fi trebuit să închid garajul. Așa cum ar fi trebuit să descui ușa de la stradă pentru ca muncitorii și Kugler să poată intra. Urcă din nou treptele spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
în fiecare zi la oficiul poștal din orașul vecin ca să mă uit dacă a venit vreo scrisoare. În fiecare după-amiază mă opream în drum spre casă, scoteam cheia, deschideam ușița de sticlă cu numărul scris pe ea și mă uitam înăuntru. Seară după seară, mă uitam într-o celulă mică și goală. Așa a trecut o săptămână, apoi două, trei. În ziua în care trebuia să plătesc chiria pentru luna următoare, am deschis larg ușița de sticlă și m-am uitat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
Seară după seară, mă uitam într-o celulă mică și goală. Așa a trecut o săptămână, apoi două, trei. În ziua în care trebuia să plătesc chiria pentru luna următoare, am deschis larg ușița de sticlă și m-am uitat înăuntru. Un plic se sprijinea de unul dintre pereții laterali. L-am scos. Plicul era greu și gros. M-am uitat la adresă. Dl Peter van Pels stătea scris deasupra numărului de la cutia poștală. Un șir de nume, ca o mică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
scos. Plicul era greu și gros. M-am uitat la adresă. Dl Peter van Pels stătea scris deasupra numărului de la cutia poștală. Un șir de nume, ca o mică armată legală, acoperea colțul din stânga sus al plicului. L-am deschis. Înăuntru era o singură pagină, de aceeași culoare crem. Am despăturit-o. Din nou, numele meu era așezat deasupra cifrelor. Ochii îmi alunecau pe pagină. Autorul, care îl reprezenta pe domnul Otto Frank, voia să mă informeze că listele oficiale ale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
prost. Duhoarea de animale și de bălegar, de sudoare și de urină și alcool îmi făcea greață. Singurul miros care lipsea era cel al fricii. Fermierul era inconștient. Eu eram neînfricat. Șobolanii goneau prin întuneric. Am mai făcut un pas înăuntru. Un animal sforăia. Ceva lovi pământul. Sforăiturile tăiau aerul împuțit. Forme începeau să prindă contur în întuneric. Zăream o pulpă, un bot, un maldăr de haine murdare și un topor. Hainele se ridicau și se coborau în ritmul sforăiturilor. Coada

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309

iau de la Uri cartea despre Leibowitz 1 și să-i spun că, gândindu-mă mai bine, avem de fapt amândoi dreptate În privința războiului dintre Iran și Irak. Să vin altă dată? Nina chicoti, Îl prinse de mână și Îl trase Înăuntru. —Uri e la Roma, spuse. Nu i-ai telefonat chiar tu sâmbătă seara să-ți iei rămas-bun și i-ai ținut o conferință Întreagă despre motivele pentru care ar fi preferabil pentru noi ca Irakul să Învingă Iranul? Uită-te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
evrei și neevrei. Se părea că bătrânul voia să lungească vorba și să dezvolte tema pe care o Începuse, dar Își pierdu răsuflarea care se termină printr-un horcăit ce se transformă În cele din urmă În tuse. Parcă avea Înăuntru o ușă prinsă În balamale neunse, legănată de vânt. — În momentul de față arabii vor să ajungă la un compromis, Baruch. Acum noi suntem partea Încăpățânată, care refuză să cadă la o Înțelegere sau măcar să discute cu ei. —Compromis. Desigur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
de folosire și, spre marea lui surpriză, reuși să o pună În funcțiune. În stânga mașinii de spălat rufe se afla sterilizatorul, pe care zări o tăbliță ce indica: 3000C, 110 minute. Fima preferă să nu pornească deocamdată acest aparat, cu toate că Înăuntru erau două-trei foarfeci, câteva forcepsuri și niște castronașe din inox. Poate pentru că temperatura i se păru teribilă și ucigătoare. Intrând la toaletă inspiră cu o plăcere ciudată mirosul Înțepător de dezinfectant. Încercă să urineze, dar nu reuși, probabil din cauza gândurilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
halatul alb, scurt, se așeză În spatele biroului de recepție și Începu să verifice registrul de programări. Ca și cum ar fi vrut să ghicească subconștient care din paciente se va materializa În viața sa ca o viitoare Annette Tadmor. Tamar spuse: Sunt Înăuntru două paciente. Cea care e cu domnul contrabas seamănă puțin cu Margaret Thatcher, iar cea care e la Gad arată ca o elevă de liceu. Frumușică. Fima Îi zise: Aproape că ți-am telefonat noaptea trecută. Am reușit să-ți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
pentru un cuvânt care lipsește dintr-un careu oarecare. Și le pune tuturor viața la punct. Uită-te la puloverul tău: pe jumătate În pantaloni, pe jumătate afară. Și gulerul e și el pe jumătate aranjat și pe jumătate răsucit Înăuntru. Ca la un copilaș. Cu asta tăcu, deși un zâmbet cald Îi lumina În continuare chipul larg, deschis, Îngândurat, de parcă ar fi fost uitat acolo. După ce rămase o vreme adâncită În gânduri, adăugă cu tristețe, fără să-i explice legătura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
de pe pereți. De asemenea harta țării, pe care trasase cândva cu creionul niște granițe rezonabile. Trebuia adusă toată mobila În mijlocul camerei și Învelită În folii de plastic. Cărțile trebuiau puse În lada pentru așternuturi de sub pat. Toate vasele trebuiau băgate Înăuntru, În dulapurile de bucătărie. De ce n-ar profita de ocazie să arunce afară munții de ziare și reviste vechi, grămezile de broșuri și articole? Trebuiau demontate rafturile, dar la asta Îl va Înhăma pe Uri. Când se Întorcea? Diseară, probabil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
dublură secretă? —Ascultă, Uri, zise, și sângele Îi fugi din obraji și i se concentră În ficat, nu știu ce ți-a spus Nina, dar fapt este că de ceva vreme... —Așteaptă. Vorbim sus. Adevărul e că de multă vreme intenționam... Vorbim Înăuntru, Fima. —Când te-ai Întors? —Azi-dimineață. La zece și jumătate. Telefonul tău e defect. De când mă aștepți afară? — Cam de trei sferturi de oră. —S-a Întâmplat ceva? — Imediat. Vorbim În casă. Când intrară Fima se oferi să-i facă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
seara asta? — Nu mi-e foame. Atunci dă-mi mâna. —Pentru ce? Așa. S-o simt. —Să simți ce? Nimic special. —Ajunge, Fima. Încetează. Întoarce-te la prietenii tăi. În acest moment conversația lor fu Întreruptă, pentru că doctorul Wahrhaftig năvăli Înăuntru, roșu la față, răsuflând greu și vorbind repede și tare, de parcă n-ar fi venit să ofere condoleanțe, ci să pună capăt unui scandal. Fima nu reuși să-și Înăbușe un zâmbet, pentru că În clipa aceea Își dădu seama de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619

de alta și că oamenii le-ar înțelege. Mama pășea, după sosirea noastră la hotelul de la mare, prin umbra pinilor, în rochia ei largă înflorată. Copacii o încercuiau în griul lor argintiu, iar mersul ei căpăta un elan de parcă acolo înăuntru, la ea în trup, s-ar fi produs o zguduitură, ceva care o eliberase - și statuile stăteau nemișcate pe balustradele grădinilor. Când nisipul a început să ardă ca jăraticul și aerul a devenit fierbinte și umed, iar apa și-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
care purta un pantalon vechi militar și un jerseu de lână. Acesta vorbea într-un dialect cântat în emițătorul-receptor, în timp ce adâncul de sub telecabină creștea și fundul văii cobora tot mai mult, un zumzet umplu cabina și vorbele tatei formau acolo înăuntru insule ce se stingeau repede: - Siguranță absolută, ușor de mânuit, simplu de oferit. Și fratele meu examină maneta, amplasată pe odgonul de sârmă la înălțimea obrazului și pe care urma s-o acționeze la momentul oportun, ca să frâneze căderea. Telecabina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264

AFARĂ PERSONAL PE ORICINE CARE ARATĂ CIUDAT SAU DUBIOS SAU CARE SPUNE CEVA CARE NU ARE LEGĂTURĂ DIRECTĂ CU ORIGAMI. POATE AR TREBUI SĂ PUI O CONDIȚIE DE INTRARE CA FIECARE SĂ ȘTIE SĂ ÎMPĂTUREASCĂ CEVA ÎNAINTE SĂ FIE PRIMIT ÎNĂUNTRU, O RAȚĂ SAU CEVA, CA SĂ ȘTIM MĂCAR CĂ NU SUNT PSIHOPAȚI CARE PRETIND CĂ ÎI PASIONEAZĂ ÎMPĂTURITUL, DOAR CA SĂ SE APROPIE DE O FEMEIE CONFUZĂ ȘI VULNERABILĂ. ȘTIU CĂ SIMȚI CĂ TREBUIE SĂ FACI O MIȘCARE ÎN CEEA CE PRIVEȘTE BĂRBAȚII ȘI AȘ VREA

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
fost distrasă de cineva care cobora dintr-un autobuz, alergând în întâmpinarea ei. Era Mark, iarăși. Purta un alt tricou nou. Mai făcuse și altceva decât cumpărături de când se mutase? —Repede, am strigat eu la taximetrist. Trebuie să te duci înăuntru și să asculți tot ce-și spun oamenii ăia doi și-apoi să-mi spui mie. Nici o problemă, doamnă. O să folosesc dispozitivul de înregistrare ascuns în nasturele ăsta și-apoi o să vă transmit înregistrarea cu ajutorul antenei implantate chirurgical în urechea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
din mașină înainte ca eu să termin propoziția. Și de ce n-ar fi făcut-o? Această cursă îi va furniza suficient material cu care să-și plictisească clienții săptămâni întregi de-acum încolo. Mi s-a părut că au stat înăuntru o veșnicie. Mark și Tally au plecat primii, iar eu m-am lăsat în jos pe scaun ca să nu mă vadă. Nu era nimic nepotrivit în felul în care s-au pupat la despărțire, dar asta nu însemna nimic. Șoferul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
nu ar fi fost plauzibil. Vă costă 41 de lire și 50 de penny, dar rotunjim la 41 de lire. Suficient de suprarealist. Am coborât scările până la ușa apartamentului meu. Chiar când băgam cheia în broască, am auzit pe cineva înăuntru. O singură persoană mai avea cheia de la apartament. Mark era acasă. — Sunt doar eu, Jenny! Mă corectez: alte două persoane au cheia. —Mătușă Lynn! Ce faci aici? Ce s-a întâmplat? Ceva cu Harry? Cu inima lui? Cu Mark? Lynn

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
nu o purta niciodată în casă. Era una dintre regulile de pe una dintre multele ei liste mentale, cele care nu trebuiau scrise, pentru că erau consultate permanent. —Jenny! Ce s-a întâmplat? Mark? Mătușa Lynn? Inima lui Harry? Am urmat-o înăuntru, având grijă să-mi dau jos pantofii întâi și să pășesc numai pe plasticul care acoperea mijlocul covorului din hol. Kieran era în sufragerie, turnându-și un pahar sănătos de vin. —Jenny, nu știam că urma să vii la noi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
era trezit dintr-un somn adânc. I-am urmărit expresia feței trecând de la iritată la veninoasă. Poate că era mahmur, ai răbdare. O să-și revină după ce bea o ceașcă de ceai și după ce-i spun veștile bune. Nu mă invită înăuntru, omisiune pe care am pus-o pe seama stării sale proaste, așa că am împins ușurel ușa și am trecut de el, atentă în continuare să nu-l ating. El trânti ușa în urma mea. O mahmureală groaznică, se pare. Nu e de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
jumătate de oră, urmat de o ceartă cu un vânzător belicos care nu știa cum să lucreze cu aparatul pentru cărți de credit. Ed mă luă de mână ducându-mă până la poartă, unde un paznic în uniformă ne-a lăsat înăuntru imediat. —Cum de te știe? am întrebat. —OK, recunosc tot. Am venit ieri să mă prezint și să aranjez cu biletele. Ei cred că am de gând să fac niște filmări importante aici, prin urmare ne-au dat bilete VIP

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
decorată fațada. Și toate acele semne de exclamare de pe indicatorul imens care striga practic: FEMEI! INTRARE LIBERĂ! PRIMA BĂUTURĂ GRATIS! TRICOURI GRATIS! KARAOKE GRATIS! Am crezut că tipul de la ușă ne va ridica și ne va duce pe brațe până înăuntru ca pe niște trofee. M-am simțit nespus de deprimată. Nu e așa de rău cum crezi, m-a liniștit Maria. Fiecare seară e altfel. În seara asta tema e anii ’80, așa că se așteaptă la un public mai în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]