6,663 matches
-
vom fi acolo”. Și am ajuns În Siret și ne trimiteau ici-colo, tot În grupuri, Și familia noastră, adică părinții mei, au făcut o excursie la Târgu-Mureș și le-a plăcut foarte mult la Târgu-Mureș - și În ’46 am venit Încoace. Până la urmă l-ați convins și pe tatăl dumneavoastră? Da, a venit și el. În ghetouri religia a avut vreun rol pentru deportați? Cei evlavioși se rugau, ceilalți nu. Dacă vă mai amintiți ceva important... Eu v-am spus povestea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
nu mai știu. Noi am mers Înainte. Și nu numai el; și alții care n-au mai putut rezista, n-au mai putut merge au rămas așa. Până la urmă am ajuns noi. S-au Împărțit, o coloană Încolo, o coloană Încoace, nu mai știu care au fost traseele, prin Basarabia, am trecut Nistrul... Cine vă supraveghea? Niște soldați. Români. Nu mai erau alții, nu erau nemți. Au murit foarte mulți pe drum. Nu pot să spun că i-a Împușcat cineva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
și am plecat. Și m-am dus În niște sate de lângă Șargorod la cerșit. Unii te goneau, alții Îți mai dădeau o bucată de pâine. Și am ajuns la o casă unde femeia m-a chemat Înăuntru - a zis: „Vino Încoace”. Am intrat cu frică, nu știam ce și cum. A zis: „Stai jos”, mi-a Încălzit o cană de lapte și mi-a dat și o bucată de pâine. Țin minte că am Început să plâng - și am plâns până
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ce, și nu știu cum a venit vorba, că tata i-a răspuns În limba germană. Neamțul era un puști de 18-19 ani și tata avea 36, dar arăta de 50, Îți dai seama, În acele condiții... Și-i spune tatălui: „Vino Încoace, puștiule, să-ți pun pistolul la burtă” - adică așa o ieșire din asta curioasă, mă rog. Și tata a continuat să bată cu ciocanul mai departe, plin de ură, sigur, i-a părut periculos să facă atmosferă ostilă și s-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
școli, unde am vorbit chiar și pentru adulți - am fost trei inși: eu, un domn din Târgu-Mureș care a supraviețuit deportării și Încă un domn din Ungaria, care fusese la Auschwitz. Acolo am dat mai multe interviuri și de atunci Încoace, din păcate sau nici nu știu cum să spun, am avut ocazia să dau mai multe interviuri. Familia dumneavoastră de unde era? Eu, Împreună cu familia, am trăit la Reghin, la 50 km de Târgu-Mureș, În anii ’40. Cum ați aflat despre deportare și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
de kilograme, un vagon, În depozit... Lucram În două schimburi. De la 6 dimineața până la 6 seara Într-o săptămână, iar săptămâna următoare de la 6 seara până la 6 dimineața. Și mai făceam două ore pe drum, un ceas Încolo, un ceas Încoace... Eram Îmbrăcați foarte prost, era iarnă... Aveam ciubote din pânză cu talpă de lemn, se lipea zăpada pe talpa de lemn, era greu de mers... Cât mai rămânea pentru odihnă? Mai făceam câte două ceasuri În lagăr, Înaine de plecare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
se poate să ne smulgă din casă de sfânta noapte de Crăciun. Am rămas acasă În prima zi de după Crăciun. „Acasă” Însemnând lagărul... În lagăr. Și seara deja intram În tură. Au fost două schimburi - ne Întâlneam pe drum, noi Încoace, ele dincolo. Acolo unde am fost noi, În Gaizlingen, a fost atât de Îngrozitor... Am dormit În baracă, am dormit cu soră-mea, că era frig. Am avut și o pătură, dar n-au Încălzit. Aprindeau și stingeau lumina din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
turnurile de pază unde stăteau ăia cu mitralierele. - Erau multe asemenea turnuri? - La 100 de metri era un turn. - Cât de mare era lagărul? - Deși Întotdeauna erau 60-70.000 de deținuți, nu avea mai mult de 2 kilometri Încolo și Încoace. Erau barăcile... - Ați putea să-l descrieți? - Ăsta era lagărul, aici era intrarea, iar aici un afiș mare: „Există numai un singur drum spre libertate: disciplina, curățenia” - la repezeală am văzut. Aici erau fel de fel de Appellplatz, iar aici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
universitari, dar cu cel puțin două doctorate. Rar găseai unul care să aibă un singur doctorat. Ceea ce pentru noi era un avantaj extraordinar. Adică acest liceu era la un nivel care nu cred că a mai fost atins de atunci Încoace și nici Înainte, În lume. Îți dau niște exemple. Ai auzit de Mihail Sebastian, dramaturgul. La București, la liceul similar liceului nostru, cumnatul meu a Învățat limba română cu Mihail Sebastian. Eu, la Cluj, n-am Învățat cu Mihail Sebastian
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
spălat, ne-au luat toate hainele și ne-au dat uniforme de deținut. Din alea vărgate, din in. Aici rămâneai cu pantofii tăi. Și am ajuns aici. Aici era o despărțire suplimentară... Fiecare lagăr, fiecare baracă era despărțită de ce este Încoace de patru garduri, tot de sârmă ghimpată, cu poartă. Dar poarta era numai aici. Aici era lagărul țiganilor, aici era lagărul B... - Și ce suprafață avea? Lățime, lungime? - Domnule, lățimea este foarte greu să ți-o spun, că nu mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Aici acum se găsește un monument uriaș pe toată lățimea lagărului, În care, În toate limbile celor care au fost Închiși, scrie că aici au murit eroii, nu știu ce, nu știu cum, care au primit decorații ale Poloniei etc. Crematoriul este puțin mai Încoace. Camerele de gazare erau puțin mai Încolo. Nu, pardon... Camerele de gazare sunt puțin mai Încoace și crematoriile erau mai Încolo. Erau șase crematorii și patru camere de gazare. - Ce statut aveau SS-iștii? Ce făceau? - Aici, ăștia de care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
celor care au fost Închiși, scrie că aici au murit eroii, nu știu ce, nu știu cum, care au primit decorații ale Poloniei etc. Crematoriul este puțin mai Încoace. Camerele de gazare erau puțin mai Încolo. Nu, pardon... Camerele de gazare sunt puțin mai Încoace și crematoriile erau mai Încolo. Erau șase crematorii și patru camere de gazare. - Ce statut aveau SS-iștii? Ce făceau? - Aici, ăștia de care am vorbit noi acum păzeau. Nu făceau nimic. Numai ăia care veneau la control, la apel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Am mers dup-aia acasă, a doua zi am venit din nou, numai că pietroiul era tot acolo. Dar parcă era ceva pe pietroi. Putea să fie tot plicul meu, hârtia mea, dar nu mai era Postenkette acolo. Era mai Încoace cu vreo trei metri. Mă fac că Îmi leg șireturile la celebrul meu bocanc, m-am dus și am văzut că era un plic: l-am luat și l-am băgat În buzunar. „Africanul” era chiar acolo - a urlat la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
o privire, odată cu magnetismul pe care-l emană ființa lor, se recunosc mai degrabă prin tăcere decât prin cuvinte 484. Mesajul esoteric al acestora este unul singur, Cuvântul pe care ni-l transmitem din generații în generații de la crearea lumii încoace. Omul, fiind un produs al întregului univers devine imaginea lui Dumnezeu. Hermes, Paracelsus, Giordano Bruno 485, Jakob Boehme, Johannes Kelpius, Cantemir au postulat miezul adevărului despre alcătuirea identică a micro și macrocosmosului, corpul fizic, eteric, astral și eul inconștient care
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
dramaturg. Ritualul gradelor masonice se poate să fi fost scris de un autor necunoscut, Chaucer sau Shakespeare în secolul al XIV-lea, de frați francmasoni în secolele trecute, unul dintre ei purtând numele de Theophilus Desaguliers, scene inventate din 1717 încoace. Dar cu certitudine, ritualurile sunt aceleași cu multe generații înaintea lor și sunt asemănătoare misterelor practicate de mii de ani. Ele nu sunt nici compuse, nici inventate, nu sunt piese de teatru sau seturi ceremoniale ci o perpetuare de activități
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
o privire, odată cu magnetismul pe care-l emană ființa lor, se recunosc mai degrabă prin tăcere decât prin cuvinte 607. Mesajul esoteric al acestora este unul singur, Cuvântul pe care ni-l transmitem din generații în generații de la crearea lumii încoace. În timpul epocilor trecute masonul definea un constructor, adică omul angajat indiferent în ce mod să participe la ridicarea unui edificiu, dar în mod strict era interpretarea celui ce avea știința lucrului cu piatra, cărămizile și țigla. Sigur ca aceștia aveau
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
departe. Dar cum și de ce se combină electronii într-un anumit fel, și atomii formează molecule și moleculele un fir de iarbă, dându-i culoare și formă, iată un secret, o taină pe care sinele nostru o are de la Creație încoace înscrisă în codul genetic. În noi există harul de a primi prin arcurile reflexe ale noosului știința, Cuvântul. Parte integrantă din noi, sinele se desfășoară prin subconștient în spațiul cosmic, utilizând forțele elementelor și creând viața în fiecare celulă. Faptul
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
să asigure o protecție eficientă pentru astfel de oameni. Și poetul cere divinului puterea de a transmite, nu prin cuvântul și limba adamică, sacră pe care o receptase, ci prin cea naturală, omenească prin care ne-nțelegem cu toții de la Babel încoace: Lumină-n veci, ce-ntreci cu-o veșnicie umanul gând, dă-mi duhului puțin din cum și cât mi te-arătaseși mie! dă limbii mele-atâta foc divin să pot lăsa din gloria-ți fără fine măcar și-un strop
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
își arogă calitatea lor de judecători ai iubirii celor aleși, a poeților muritori. Poemul este un ritual ca în versurile lui Coșbuc sau Eminescu transcris de un ales al mileniului trei, copleșit de alegoria simbolurilor ce transpar de la nunțile Biblice încoace și dinainte. Pentru a integra și asimila mireasa și ceea ce reprezintă ea, poetul își începe creația. Timpul îngheață. Zamfira nu este cea hărăzită Luceafărului și Lautreamont nu l-a întâlnit încă pe Rimbaud. Zeii din Olimp se așează la mese
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
știu când voi mai fi în stare să ți le trimit. Îți expediez comunicarea mea pregătită pentru sesiunea științifică, cu ocazia Centenarului I.M.F. Iași în decembrie a.c. Îți mai trimit lista comunicărilor mele în domeniul istoriei medicinei, numai din 1964 încoace, pe care să i-o dai cui știi tu. Și-ți mai trimit două exemplare incomplete din lucrarea ta și a Prof. V. Popa privind „Ulița Rădășenilor”, pentru ca în măsura posibilităților să o completezi și să-mi trimiți și mie
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
conducere a economiei, atribute ale suveranității, să se transforme în simpli executanți, asumându-și deviza: „din greșeală în greșeală, spre distrugere totală!”. Și acum bomboana de pe coliva făcută pentru parastasul României: privatizarea C.E.C.-ului, banca săracului, care de le Cuza încoace, n-a încetat să fie sprijin și încredere pentru depunătorul mărunt. C.E.C.-ul aducea profit, făcea investiții, nu avea sedii luxoase, fondurile erau garantate, oamenii mulțumiți. Dacă se duce pe copcă și această bancă ca toate altele, este de înțeles
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
dă cu bota-n balta politicii externe, tulburând apele și spiritele? Hotărât lucru, suntem în pană de noroc la Președinți. Te poți întreba cum ... Doamne iartă-mă, o fi fost ales Constantinescu, cea mai proastă alegere de la „Gelu, dux blacorum” încoace? După cum este îndeobește recunoscut, ca făcând parte din starea de normalitate, fiecare om are „păsărica lui”, însă ce te faci cu cei cu colivia și cu stolul? Înțeleptul Solon zicea despre viciu că trebuie ținut la locul său, nu poate
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
legată indisolubil de acumulare prin deposedare; averea tinzând să se polarizeze în mâini tot mai puține și, ca să ne convingem de adevărul lucrurilor simple, este suficient să privim la ce s-a întâmplat și se întâmplă la noi de la 1989 încoace. Capitalismul românesc, născut în urma ofensivei „băieților deștepți” asupra fostei proprietăți socialiste, are de toate, numai față umană nu, și poate fi definit drept socialism cu proprietate pentru unii. Și pentru că în locul proprietății socialiste, transformată adhoc, trebuia pus ceva, dată o
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
tuciuriu și creț, semn că, până la urmă, pe mapamond, va fi o singură rasă, așa cum a fost la începuturi; nici nu se putea ca la acest măreț și înălțător proces biologic, românii să nu aibă nici o contribuție! De un timp încoace m-a tot încercat o neliniște (nu era din cauza gripei porcine) de care unii au vorbit și alții, probabil că se manifestă la nivel național, fără să-mi dau seama, până la apariția dlui președinte pe post, la oră de vârf
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
parte, voiau să-i prevină pe copii americani: „Voi știți ce vă așteaptă?“. După cum mi-a spus un funcționar de la Ambasada SUA din Beijing, „ceea ce văd că se Întâmplă În China e ceea ce s-a Întâmplat de zeci de ani Încoace În restul Asiei - boom-urile tehnologice și energia fulminantă a oamenilor. Am văzut-o și În alte părți, dar acum se desfășoară aici“. În primăvara anului 2004 vizitam Universitatea Yale. Plimbându-mă prin careul central, pe lângă statuia lui Elihu Yale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]