13,635 matches
-
în cadrul unui manual, pot fi propuse teme noi sau unele teme mai vechi pot fi tratate în mod diferit de maniera urmată de antecesori. Sub raportul conținutului și al structurii, lucrarea de față valorifică ideile în circulație în vremea noastră, îndeosebi cele din teoria lingvistică a lui Eugen Coșeriu emendată pe baza doctrinei fundamentate de A. Philippide și G. Ivănescu. O primă formă a ei a apărut, sub titlul Curs de filozofia limbii, la Editura Universității Suceava, în anul 2001, dar
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
spirit, cunoaștere etc.). Se analizează în acest mod poziția limbii în raport cu realitățile respective și se stabilește măsura în care aceste realități sînt determinate prin limbă sau în care ele determină limba. Tot de această latură exterioară ține și problematica, prezentă îndeosebi în lucrările lingviștilor din secolul al XIX-lea, legată de rolul limbii în istoria umanității. Cealaltă orientare posibilă pentru cercetarea filozofică a limbii are în vedere această entitate ca obiect propriu-zis de investigare, analizînd-o sub aspect structural și funcțional din
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
epoca constituirii lingvisticii limbilor populare, dar lucrări de lingvistică ce vizau limba literară, și chiar unele aspecte ale limbii populare, s-au realizat încă din antichitate și au devenit foarte numeroase în perioada formării limbilor literare la popoarele europene apusene (îndeosebi la cele romanice). Pe de altă parte, fiind fondatorul concepției privitoare la manifestarea teoretică și practică a rațiunii, Kant nu putea fi tentat să excludă lingvistica normativă (practică) din sfera științei, așa cum va proceda mai tîrziu Ferdinand de Saussure, care
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
umanizată este concepută tot mai mult ca o lume a simbolurilor și a semnelor, iar construcția spirituală ca un edificiu semiotic. Firește, fiind o cunoaștere teoretică a limbii, lingvistica generală a fost puternic stimulată de cercetările filozofilor din secolele anterioare, îndeosebi prin analiza raporturilor limbii cu intelectul uman și cu natura, prin cercetarea funcțiilor limbii și a naturii limbajului articulat etc.13 În acest context, revenirea limbii în atenția filozofilor a generat noi perspective, temele anterioare fiind părăsite, iar fundamentarea opiniilor
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
vedere ce este limba 14. Fără îndoială, valabilitatea acestei precizări nu poate fi contestată, dar, pentru a stabili CE este limba este necesar să știm mai întîi cum se prezintă ea, cum se manifestă și cum trebuie să fie limba (îndeosebi cînd se are în vedere aspectul literar), desigur nu în formele concrete, ci într-o manieră teoretică și generală. Pentru a determina, așadar, CE este limba trebuie observate posibilitățile de structurare ale unei abordări filozofice a limbii, trebuie stabilit, mai
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
perspectiva participării voinței și a prezenței sau absenței unor scopuri care să vizeze limba însăși, care duc la distincția între limba populară (sau istorică) și limba literară (sau de cultură)16. Dintre cele trei tipuri de varietate, primul este specific îndeosebi limbii populare, iar cel de-l doilea mai ales limbii literare, care, în epoca modernă, nu cunoaște variante locale, dar are variante social-profesionale (stiluri funcționale). Din această perspectivă, nivelul de cultură al vorbitorului și, uneori, poziția și audiența lui socială
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
formă particulară prin uzul individual (acesta reprezentînd vorbirea în sens restrîns). Germenii schimbării se află la nivelul uzu-lui, așa cum specifica și Philippide, dar, pe baza disocierilor lui Hjelmslev, s-ar putea preciza că uzul individual este cel care generează schimbările îndeosebi la nivelul limbii literare, în vreme ce uzul colectiv ar fi generatorul majorității schimbărilor (cu statut de lege lingvistică) de la nivelul limbii populare. Esența limbii Problema esenței limbii este primordială pentru filozofia limbii (sau a limbajului), deoarece, ca disciplină filozofică, aceasta trebuie
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
om ?". Ținînd cont de faptul că limba vine din tradiție, ea integrează individul în această tradiție și în evoluția ei, iar întrucît limba reprezintă domeniul spiritualității, ea realizează o "instruire" a lui într-un anumit mod, o formare a lui, îndeosebi sub aspect intelectual, înlesnindu-i manifestarea civilizată a tuturor facultăților native. Din acest motiv, lecția limbii trebuie recunoscută ca forma pincipală de umanizare în sensul civilizației. Modalități de existență și de manifestare a limbii Deși apare destul de des în textele
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
elementele limbii naturale sînt întrebuințate cu anumi-te precizări și, pe de altă parte, se creează limbile (sau limbajele) artificiale cu întrebuințare restrînsă numai la anumite domenii de activitate. Revitalizarea filozofiei limbii la începutul secolului al XX-lea s-a făcut îndeosebi printr-o reacție, de pe pozițiile filozofiei neohegeliene, la pozitivismul care domina știința limbii după tăcerea kantiană. În acest context, Benedetto C r o c e nega orice obiectivitate a limbii, care era lăsată numai pe seama predispozițiilor indivizilor vorbitori, în vreme ce Karl
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
este influențat de un stil cu un prestigiu mai ridicat etc. Sub acest ultim aspect, s-a remarcat deseori faptul că elemente ale stilului științific și filozofic, cărora li se atribuie un astfel de prestigiu, sînt preluate de alte limbaje, îndeosebi de cele ale literaturii (acestea considerate cu un nivel mai scăzut al cultivării, prin nespecificitatea abstracției) și astfel pot primi o răspîndire socială mult mai mare decît cea pe care le-ar asigura-o limbajele de profil. Conținutul limbii Fiind
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
o nouă lume de idei (creată cu ajutorul rațiunii) cere o nouă lume de conținuturi lingvistice, care reorganizează și forma lingvistică. Este adevărat că, uneori, și discursul filozofic (și oricare alt tip de discurs) poate uza de folosirea deviantă a limbii, îndeosebi prin sintagme metaforice, dar aceasta nu este ceva specific. Expresivitatea artistică presupune de fapt un alt statut conferit semnului lingvistic, discursului și limbii în general. În mod obișnuit, folosită ca mijloc de comunicare interumană, limba presupune realizarea unor acte de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
XVIII-lea rezultă, înainte de orice, ideea unei relații indisolubile dintre limbă și gîndire, încît funcționarea gîndirii este de neconceput fără participarea forme-lor limbii la raționaliști, iar formarea gîndirii este, de asemenea, de neconceput fără limbă, în cazul empiriștilor. Tot atunci (îndeosebi în secolul al XVIII-lea), ideea atotputerniciei rațiunii, căreia i se atribuia capacitatea de a transforma viața popoarelor, s-a reflectat pe terenul limbii prin încercările de reformare intențională și de ameliorare dirijată a limbii (literare). Ca atare, cînd au
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
n, apreciat de mulți ca fiind cel mai mare filozof al secolului al XX-lea, care susține că filozofia trebuie să fie în mod esențial descriptivă, consacrată modului de funcționare a limbii, iar nu teoretică. Wittgenstein este considerat ca integrîndu-se, îndeosebi prin prima parte a activității sale, în orientarea filozofică denumită filozofie lingvistică, ce cuprindea și o altă componentă, a filozofiei limbajului comun sau a limbii comune, a Școlii de la Oxford, din care a făcut parte și John Austin. Aceste două
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
și Austin, "cu picioarele pe pămînt", există multe puncte de contact în ceea ce privește interpretarea limbii. Există chiar, crede acest analist, elemente care dovedesc o filiație între opiniile despre limbă ale gînditorilor englezi (între care și Bertrand Russell) și aserțiunile filozofului austriac, îndeosebi din Tractatus logico-philosophicus145. Ludwig Wittgenstein 146 respinge, la fel ca Moore, opini-ile carteziene despre cunoaștere și îndoială, dar crede că atît Moore, cît și Descartes greșesc, fiindcă este lipsit de sens să ai pretenții de cunoaștere acolo unde îndoiala însăși
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
și mijloacele lingvistice care-i dau expresie. Se produce însă o ierarhizare la nivelul stilurilor funcționale, încît unele (în primul rînd cel beletristic) se orientează în bună măsură spre latura de inspirație populară a limbii literare, în vreme ce altele (stilul științific îndeosebi) se proiectează în formele standardizate de tip științific. În limba literară, la fel ca în cunoașterea științifică, fenomenele sînt orientate conștient, pe baza unor scopuri, încît schimbările se produc în funcție de anumite predispoziții ale voinței. Evoluției naturale, obiective a limbii populare
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
evident, o dată cu crearea limbilor literare ale popoarelor romanice occidentale (secolele XIV XVI), au existat numeroase lucrări care propuneau forme, metode și practici de realizare a aspectu-lui cult al limbilor, în perioadele tîrzii luîndu-se ca model de excelență unele limbi antice (îndeosebi limba latină). O lungă perioadă de timp, în Europa, s-a crezut chiar că limbile populare, cu mobilitatea și cu segmentarea lor, sînt de fapt aspecte corupte, decăzute ale limbilor literare, interesul pentru crearea unor limbi de cultură (naționale) corespunzătoare
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
corespunzătoare. De obicei, o noțiune nouă înlătură una anterioară, înlocuind-o împreună cu cuvîn-tul sau cu semnificația ei, încît cioareci din română a fost înlocuit prin pantaloni din motive care privesc atît desemnarea (relația cu obiectul denumit), cît și expresia numitoare, îndeosebi originea ei. Fiind reprezentată în mare măsură de această latură a expresiei, schimbarea în limbă ca înlocuire poate privi numai forma cuvîntului, iar nu și noțiunea denumită sau semnificația, încît, de exemplu, cuvîntul românesc libertate a înlocuit pe vechile slobozenie
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
desigur de la stările lingvistice constatate în textele grecești și latine, deci de la aspectul literar al limbilor greacă și latină, încît ei nu au putut ști dacă și aspectul popular al limbilor respective prezenta aceeași organizare și precizie paradigmatică. Treptat însă, îndeosebi prin opiniile lui Rasmus Chris-tian R a s k, concepția s-a schimbat prin evidențierea faptului că o flexiune simplă, cu desinențe mai puțin nume-roase, este mai avantajoasă în raport cu una foarte complicată, pentru ca apoi August S c h l e
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
a găsi o explicație pentru schimbarea din limbă, neogramaticii au admis existența unor cauze, unele de natură articulatorie, iar altele de natură psihologică (spirituală). Dintre acestea, baza de articulație a fost considerată elementul principal de schimbare lingvistică la nivel popular, îndeosebi în momentele de adoptare a unei limbi străine de către o populație. În acest spirit, Alexandru P h i l i p p i d e aprecia că baza de articulație este factorul material legat de realitatea antropologică de pe un anumit
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de existența unor legi lingvistice care au ca specie legile fonetice. În domeniul morfologiei istorice s-ar putea formula legea trecerii treptate de la structura sintetică la structura analitică, fenomen remarcat, în spațiul romanic în evoluția de la latină la limbile romanice, îndeosebi în cazul numelui; la verb, așa cum arată Eugen Coșeriu, caracterul sintetic al flexiunii rămîne totuși pronunțat prin refacerea în fiecare limbă romanică a unui sistem de desinențe proprii 215. Antoine Meillet credea însă că evoluția limbilor implică în general trecerea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
sau cu slăbirea științei lingvistice, după opinia lui Coșeriu. Ca atare, epoca-salt înseamnă dispariția unei limbi și nașterea alteia și, prin aceasta, nașterea unui popor nou, fiindcă glotogeneza coincide cu etnogeneza. Și limbile literare cunosc epoci-salt, remarcabile în spațiul european îndeosebi în cazul formării limbilor literare moderne, prin transformarea radicală a vechilor limbi literare. Fără îndoială, acest aspect a fost avut în vedere de George S t e i n e r cînd arăta că, în anumite momente, limbile se transformă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
parte, limba literară cunoaște într-o asemenea epocă trecerea într-o altă epocă a existenței ei, fără a se institui într-o limbă literară total nouă, ci numai într-o limbă înnoită, modernizată, în concordanță cu transformarea generală a societății, îndeosebi la nivelul culturii. Fiind dominată de laturile constructive ale conștiinței și voinței umane, epoca-salt a limbii literare are o durată mult mai scurtă decît cea din limba populară, fenomenul fiind favorizat și de rămînerea în granițele aceleiași limbi naționale, a
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
mari, două laturi, una regulatoare și una înnoitoare și, de aceea, se poate afirma că evoluția limbii literare este susținută de factori obiectivi (reprezentați de limba vorbită), dar se structurează sub supravegherea și cu aportul factorilor subiectivi. Normarea limbii și, îndeosebi, funcționarea normei lingvistice transformă aici o relație socială determinată doar de mediul cultural comunitar într-o relație mijlocită de instituții, care prescriu ceea ce este bine și rău, corect și incorect, permis și nepermis etc. Se realizează astfel o diviziune socială
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
adoptarea noului și prelungește deprinderile vechi, și, pe de altă parte, de cenzura socială, care presupune rezistența în a urma ceva insuficient fundamentat. Dar, instituirea normei nu se realizează întotdeauna sistematic, ci este uneori supusă actelor spontane care se manifestă îndeosebi la nivelul limbii populare. Printre acestea, imitația are un rol însemnat și, în această situație, crește importanța modelelor care sînt urmate. Există predispoziția de a imita pe reprezentanții puterii și ai administrației, astfel încît se poate vorbi de o autoritate
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
în vedere de toate teoriile lingvistice elaborate pînă acum, indiferent de formația și de orientarea celor care le-au conceput, capătă adevăratul profil abia în lucrările unor gînditori ai secolului al XX-lea. S-a constatat mai întîi că există, îndeosebi la nivelul vocabularului, elemente care au destinația specială de a marca raportarea formei și conținutului discursului la vorbitor. În acest sens, filozoful englez Bertrand R u s s e l l236 distinge o clasă de cuvinte care sînt evaluate prin
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]