49,940 matches
-
colografie, călimărie, cali... Să-ți mai umble gura! Bine-au făcut doctorii ăia de la Cluj că te-au orbit, ce nevoie ai tu, mă, să mă vezi pe mine?... Mi-a sucit mîna stîngă la spate, dar iute am fost Întotdeauna și m-am smuls cît ai clipi. Caița se certa cu Mecker și-l amenința cu șeful postului de miliție, tovarășul Marinescu. Cei doi s-au pus atunci pe suduit că-i arătăm noi la orbul ăsta, că, dacă n-
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
dealurile și bălțile Răteș tilor. Nici Zoli nu mi-a suflat o vorbă. Cred că nici el nu știa mare lucru pe atunci. Iar multă vreme, eu nu am avut nici o informație. Abia prin 1992, tata, care s-a lăsat Întotdeauna greu tras de limbă cu privire la episoade de cea mai mare Însemnătate din trecutul lui și al celor apropiați, abia În acel an, Încurajat pesemne de dispariția cenzurii, pre cum și de Îndeletnicirea mea de jurnalist, a cutezat să rupă două
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Weisz. Niciodată nu i-am știut prenumele. Memoria alor mei a clacat și ea În acest punct, nu se puteau hotărî pentru vreunul, fiindcă nici nu-l folosiseră. Ne obișnuiserăm să i ne adresăm ori să ne referim la el Întotdeauna cu „nenea, domnul sau bácsi“. Numele de familie monosilabic i l-am transcris așa cum o făcea și el, potrivit unui mixaj de reguli de pronunție: germană pentru grupul de litere „ei“, maghiară pentru grupul „sz“. Omul s-a stins departe
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
contureze, nu o lăsase să vorbească histrionul din mine! Iar dacă nu vorbise, nu se iluminase dinăuntru Înspre afară, nu i se formase imaginea În ochiul meu pineal... N-am Întrebat-o pe mama cum arăta fata, pentru că ea Începea Întotdeauna cu defectele și, chiar dacă predo minau calitățile omului, nu avea timp să ajungă la ele. Am deschis discuția cu Lia: și o dată fata din Bagdad — E de o mare finețe, m-a lămurit sora mea, are seg mente suple, brunetă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
antologii Împrumutate de la biblioteca școlii. Nu tran scriam pentru mine decît pasteluri, adică poezii ce puteau fi văzute, celelalte, precum O, mamă, dulce mamă, nu mă atrăgeau, mă și temeam de unele dintre ele. Li se alăturau pasaje În proză, Întotdeauna cu descrieri de natură, extrase de regulă din partea de gramatică a manualului unde abundau fragmentele cu fraze lungi, bune de analiză, din Sadoveanu, Hogaș și Brătescu Voinești. Vederea nu mi se Împuținase Încă prea tare de cînd fusesem transferat la
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
vrea s-o mă nînce pe ea, pe Richi, cu totul. Organizam concursuri de limpe zime și de luciu al pielii. Nu trebuia să faci nimic deosebit, ci doar să-ți expui epiderma brațului spre cercetare privirilor celorlalți. Lia pierdea Întotdeauna, ocupa ultimul loc ca fiind cea mai bronzată. Urmam eu care aduc destul de bine cu o coală de hîrtie, apoi Eva, Baum cea mică, situa tă doar pe locul doi fiindcă era stropită cu pistrui, iar cam pioană ieșea Erica
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
nouă, atenția Îmi fusese răpită, vorba lui Truman Ca pote, de alte glasuri, alte Încăperi. Întoarcerea acasă În vacanță, după trei luni de școlire În altă lume, umbrea, ca sărbătoare a regăsirii, chiar și dispariția străbunicii uscățive, adusă de spate, Întotdeauna În negru, cu istorisirile ei năucitoare și cu englezeasca sa poruncitoare: — Cum spui cînd pășești În casă? mă interpela din pragul ușii. — Good evening, Mrs. Flory! — Come in, Son! Tuturor băieților le spunea Son, iar fetelor Kitty. Pare-se că
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de mînă, nimeni nu avea nevoie de cereri scrise ori de corespondență. Nu o văd pe Floare trimițîndu-i scrisori de afaceri lui O’Leary. În America și-o fi scrijelit numele și prețurile mărfurilor, nu mele cîte unui client nou, Întotdeauna cu litere limpezi, mari și de tipar ca pe frontispiciile firmelor. Am credința că cele două propoziții, dintre care ultima neterminată, din fragmentul de misivă către fiica sa constituie singura ei strădanie epistolară, poate că singura Încercare de a Însăila
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
bărbat de la care să-și ia rămas-bun nu mai avea demult. Moșu’ Ioan Costin se frînsese dintr odată, cu douăzeci și cinci de ani Înaintea ei. Am apucat să-l mai Întîlnesc atunci, În vara lui ’73. Părea teafăr și netemător ca Întotdeauna. Îl sîcÎia doar o curvă de tensiune cam ridicată, iar pentru a se căuta și a se trata un pic, Îi dăduse ascultare doctorului și venise să se interneze oleacă În spital. Numai că nu putea să se lase pe
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
doar vîrful icebergului rămîne vizibil În pofida unei volubilități cît o inundație, ia decizii rapide, nu se teme de situațiile inedite, iar Între frații și surorile ei În număr de șase, chiar dacă e a doua În ordinea vîrstei, a fost tratată Întotdeauna ca șefă de trib. A avut o singură preocupare majoră: ca familia și mai cu seamă odraslele ei să răzbată. Marea Îngrijorare a Încercat-o În legătură cu mine, fără Îndoială, dar după primii vreo doisprezece ani ai mei, cînd și-a
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cei săraci, ci pentru că era hoț (lestes) și, ținând punga școmunăț, lua (bastazo) daniile (ta ballomena, exact: cele ce se aruncau în pungă). Isus a zis: Las-o, ca să-l păstreze pentru ziua îngropării Mele! Căci pe săraci îi aveți întotdeauna cu voi, pe Mine însă nu mă aveți întotdeauna (12,4-8). Cele două elemente noi - vistiernic al apostolilor și hoț - vor face carieră de-a lungul secolelor. Ele accentuează și mai mult aporia sugerată mai sus: cum a fost posibil
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
punga școmunăț, lua (bastazo) daniile (ta ballomena, exact: cele ce se aruncau în pungă). Isus a zis: Las-o, ca să-l păstreze pentru ziua îngropării Mele! Căci pe săraci îi aveți întotdeauna cu voi, pe Mine însă nu mă aveți întotdeauna (12,4-8). Cele două elemente noi - vistiernic al apostolilor și hoț - vor face carieră de-a lungul secolelor. Ele accentuează și mai mult aporia sugerată mai sus: cum a fost posibil ca printre apostolii desemnați de Isus în persoană să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ani” (Fapte, 7,35 sq.). Concluzia, care face ecou tulburător pasajelor de care ne ocupăm: „Tari de cerbice (sklerotracheloi), cu inimile și urechile netăiate împrejur (exact: netăiați împrejur la inimi și la urechi/aperitmetoi tei kardiai kai tois osin), voi întotdeauna vă împotriviți (antipipto: a cădea împotriva/țineți piept) Duhului Sfânt: precum părinții voștri, așa și voi!” (Fapte 7,51). Temele-cheie se regăsesc în capitolul 63 din Isaia (LXX): exodul sub conducerea lui Moise; învârtoșarea inimilor și, mai presus de toate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
viață veșnică, scutiți de moarte pentru toate generațiile lumii, și pentru aceea n-am făcut Eu femei în rândul vostru” (15,6-7). Pentru autorul scrierii apocrife, îngerii sunt ființe complete, suficienți lor înșile, în timp ce oamenii sunt ființe incomplete, care au întotdeauna nevoie de un auxiliar pentru a supraviețui. În acest caz, asceza devine o imitatio angelorum, presupunând și respingerea obligatorie a femeii, deci un misoginism programatic. 2. Căderea în păcat a îngerilor este povestită și în Cartea Jubileelor 152. Spre deosebire de varianta
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Alexandriei, Glafire (1992); Paladie, Istoria lausiacă (Lavsaicon)(1993); Grigore din Nazianz, Cinci cuvântări teologice (1993); Chiril al Alexandriei, Dialoguri despre Sfânta Treime (1994); Dionisie Areopagitul, Opere complete (1996); Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia după Ioan (2000). Aceste traduceri sunt întotdeauna însoțite de introduceri (adesea polemice), de note și comentarii foarte personale. Limbajul său, destul de arhaizant, evită termenii tehnici și neologismele, considerate ca inadecvate spiritului ortodox. Clarității limbii române de astăzi el îi preferă „misterul”, uneori aburos și de neînțeles, al
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
creațiunea”199; 2. un studiu „despre ierarhie și sinodalitate”200, care actualizează învățăturile Areopagitului asupra sfințeniei credinței și a ierarhiei preoțești; 3. paginile din Teologia dogmatică ortodoxă consacrate cunoașterii apofatice, creației lumii și energiilor necreate 201. Stăniloae îl citează aproape întotdeauna pe Pseudo-Dionisie în compania lui Maxim Mărturisitorul, marele său interpret din secolul al VII-lea, și a lui Grigore Palamas, a cărui teorie despre „energiile necreate” ar fi fost prefigurată de către Pseudo-Dionisie. Introducerea lui Stăniloae la Operele complete reprezintă, cred
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
scolastic simplificator, fie pentru că opoziția față de doctrina palamită, inaugurată de Varlaam poate cu prea puțină reflexiune, a întărit teologia catolică în atitudinea ei scolastică intelectualistă față de Palamas. Din această cauză, adversarii ulteriori ai lui Palamas dintre greci au fost mai întotdeauna catolicizanți sau catolicizați, pentru că teologia catolică îi încuraja la această opoziție. Acesta a fost încă un motiv pentru care sfântul Grigore a fost considerat de Biserica ortodoxă un apărător al învățăturii ortodoxe, care, în opoziție cu intelectualismul scolastic, fundamentează experiența
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
palamită, dând astfel cep buboiului de ipocrizie” (col. 1805). El critică mai cu seamă inconsecvența Bisericii ortodoxe. Conform poziției sale, rușii ar fi respins palamismul începând cu secolul al XVIII-lea, în vreme ce, chiar în sânul Bisericii grecești, lucrurile nu sunt întotdeauna clare: Biserica greacă contemporană afișează deschis inconsecvența, nu doar permițând clericilor și teologilor să învețe ceea ce ea anatemizează în slujbele sale, ci și îngăduind răspândirea în rândul credincioșilor a unor cărți de educație și informare religioasă care, unele, învață palamismul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
lucrării scrise venise. Exact, al lucrării scrise ! Poate nu știați, dar și îngerii au din când în când extemporale, teze, examene de susținut. Numai că timpul de pregătire, așa cum vă spuneam, e ceva mai lung decât pentru oameni dar nu întotdeauna. Unii își mai amintesc că, înainte de celălalt examen, nu au avut decât o veșnicie săși pregătească subiectul și na fost deloc ușor numai când se gândesc ce puțin timp au avut li se înfioară vârfurile aripilor. Dar a trecut ! Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
promisiunea. În ziua în care dorul fiecăruia se împlinește, veniseră să împodobească bradul. De aceea se așează de Crăciun șapte lumânări aprinse la fereastră: pentru ca toți să ne găsim drumul spre casă. Fiindcă nu moartea, ci viața are ultimul cuvânt. Întotdeauna. Crucea dintre sălcii Părea un loc uitat. Oamenii nu vorbeau niciodată de el ca și cum nici n-ar fi existat. Se zărea când treceai podul peste râu un pâlc de sălcii crescut pe malul apei. Dacă te uitai mai bine, vedeai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ca oamenii să nu se împiedice când trec noaptea, pe el și îngerul a dus dorința, iar drumul s-a făcut drept, neted (așa cam cum vedeți voi asfaltul la oraș sau mai bine nu); apa a cerut să fie întotdeauna bună și dulce și bogată, ca să fie îndestulați cei care trăiesc acolo și îngerul apei, cu aripile lui strălucind în culorile curcubeului, s-a dus repede la Domnul, risipind în jur rouă parfumată și Domnul așa a făcut; pământul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
văzuse o asemenea piatră până atunci. Ziua se lua la întrecere cu soarele, iar noaptea lumina drumul până hăt, departe... Vestea despre minune ajunse repede la oraș. Veniră savanți, veniră magicieni, veniră pietrari, dar și o mulțime de șarlatani, ca întotdeauna fiecare ar fi vrut să aibă piatra numai și numai pentru el : unii, s-o studieze, alții, s-o folosească pentru nebănuitele puteri pe care probabil le avea, alții, să vadă cum era făcută poate reușesc și ei să cioplească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Îl iubește și-L învăluie și acum în el însuși, în lumina și inima Lui. Îl iubește și-l apără, se rotește în jurul lui în cercuri largi, din ce în ce mai largi, fiindcă lumina acelui copil crește odată cu el dar nu înțelege. Nu întotdeauna iubirea te face să înțelegi. Dar nici nu-i nevoie. Iubirea își ajunge ei însăși. Dacă faceți liniște în inima voastră, îl puteți auzi. Uneori cântă, alteori șoptește, alteori răspândește miresme de flori și apă și soare... Dar nu înțelege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
niciodată foame și sete. Și-i acoperă cu inima Lui, ca să nu le mai fie niciodată frig și trist și pustiu în suflet. Iar când adorm, se trezesc la viață, împăcați, în brațele Lui. De aceea în inimile oamenilor e întotdeauna primăvară și bucurie și viață fără de sfârșit fiindcă acolo e El. "Cine sunt eu ?" șopti ca în vis copilul. Și tot el răspunse: "Te știu : tu ești Tu. Acum pot să Te văd, fiindcă Te cunosc". De sus, lumina cernea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
plouă și răcești! Crezi că dacă stai și te uiți în foc n-o să-l stingă ploaia?! Ori vrei să vin după tine?! ... A, nu! Numai asta nu! Știa mama tare bine să mă facă să ascult când vroia. Și întotdeauna vroia s-o ascult. Așa că n-am mai stat pe gânduri, m-am uitat cu jind la focul care începuse să scoată fum, la ploaia care cădea peste el, la ploaia care... dar apăruse-n prag mama și într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]