7,108 matches
-
plecăm. — Plecăm? — Da, plecăm... Let’s go, Lester. Plătește tu, Bobby; Încă n-am bani. Ți-i dau Înapoi pe urmă... Viceregele arde de nerăbdare să chelfănească pe cineva și cu asta alături o să se lege de Lester, adăugă În șoaptă. — Bine, spuse Bobby, cerînd nota de plată. Hai să vedem ce atmosferă găsim În altă parte; Îi traduse Santiago prietenului său, cînd acesta Întrebă de ce făceau plata. Lester nu se simțea de loc rău În tovărășia Puicuței; ba chiar se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Vlăjgan, Îl insultă din priviri pînă nu mai simți În gît saliva amară, atunci dădu drumul din nou la pahar, puțin cîte puțin, În timp ce greața și amețeala Îi treceau, pe măsură ce petrecărețul, acolo, În fața lui, Își cobora privirile. Și vorbea În șoaptă. Vlăjganul vorbea din ce În ce mai Încet, băgînd de seamă că Lester Îl privea cu ură; Își termină anecdota În șoaptă și pe fugă, puțin cam tulburat, cîntărind situația: cere Încă un whisky, Santiago intervine, el nu renunță, e servit... Vlăjganul Începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
la pahar, puțin cîte puțin, În timp ce greața și amețeala Îi treceau, pe măsură ce petrecărețul, acolo, În fața lui, Își cobora privirile. Și vorbea În șoaptă. Vlăjganul vorbea din ce În ce mai Încet, băgînd de seamă că Lester Îl privea cu ură; Își termină anecdota În șoaptă și pe fugă, puțin cam tulburat, cîntărind situația: cere Încă un whisky, Santiago intervine, el nu renunță, e servit... Vlăjganul Începu să spună o altă glumă, În șoaptă ce-i drept, fiindcă Încă nu știa cum o să reacționeze Lester la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de seamă că Lester Îl privea cu ură; Își termină anecdota În șoaptă și pe fugă, puțin cam tulburat, cîntărind situația: cere Încă un whisky, Santiago intervine, el nu renunță, e servit... Vlăjganul Începu să spună o altă glumă, În șoaptă ce-i drept, fiindcă Încă nu știa cum o să reacționeze Lester la noul pahar de whisky, fetele trebuiră să-și apropie urechea de el ca să poată auzi toate amănuntele. Era o anecdotă strașnică, cum?, cum?, Îl Întrebau ele, mai tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
rămas în Galilea. 10. După ce s-au suit frații Lui la praznic, S-a suit și El, dar nu pe față, ci cam pe ascuns. 11. Iudeii Îl căutau în timpul praznicului, și ziceau: "Unde este?" 12. Noroadele vorbeau mult în șoaptă despre El. Unii ziceau: Este un om bun." Alții ziceau: Nu, ci duce norodul în rătăcire." 13. Totuși, de frica Iudeilor, nimeni nu vorbea de El pe față. 14. Pe la jumătatea praznicului, Isus S-a suit la Templu. Și învăța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
pe El, căci încă nu-I sosise ceasul. 31. Mulți din norod au crezut în El, și ziceau: Cînd va veni Hristosul va face mai multe semne decît a făcut omul acesta?" 32. Fariseii au auzit pe norod spunînd în șoaptă aceste lucruri despre El. Atunci preoții cei mai de seamă și Fariseii au trimis niște aprozi să-L prindă. 33. Isus a zis: "Mai sunt cu voi puțină vreme, și apoi Mă duc la Cel ce M-a trimis. 34
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
din toate încheieturile. Toți colegii râdeau și se strâmbau la mine. Asis tenta mi-a luat brațul, mi-a măsurat pata, în cruciș și-n curmeziș, cu o riglă de plastic și a clătinat din cap. A vorbit puțin în șoaptă cu învățătoarea. După aceea ne-a dat pauză. După o vreme mi-au repetat IDR-ul, numai mie, fără să știe colegii din clasă. Mi-a ieșit la fel. Când am văzut iarăși pata cres când m-am rușinat foarte
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
părul împărțit în mii de țepi rigizi, cu fixativul uscat. Am pipăit pe sub bluză sfârcurile contesei și-ntr-unul din ele era un ineluș de alamă. Am scos chiloții contesei și părul ei pubian era aspru și afânat. Am ascultat șoaptele contesei și ele erau dogite, pătimașe: fuck în sus și fuck în jos. Am strâns în palme fesele con tesei și ele erau înghețate (s-au încălzit pe parcurs). Am intrat toată noaptea-n contesă, în multe rân duri, în
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
îi dădea, de milă, o pâine. Cineva i-a spus că era Cristian Vasile și că fusese faimos la vremea lui. I s-a și fredonat refrenul Zarazei. Unchiul meu i-a dat bătrânului o cinzeacă și acesta, gâjâind în șoaptă, i-a po vestit cele de mai sus. Le povestea oricui, dar nimeni n-a pus pân-acum povestea pe hârtie. O fac eu, în cele din urmă, deplin conștient de faptul că nu aceste biete pagini vor duce mai
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
-Și să te mai și culci cu mine? -Numai dacă vrei și tu. -Și dacă nu vreau? -Atunci...s-a terminat. -Mă jignești. I-am vorbit puțin mai blând apoi și, după o pauză destul de lungă, mi-a spus în șoaptă: -Pe mine instinctul nu mă înșală. A mai făcut încă o pauză, după care a dat ușor din cap. Citeam în ochii ei un răspuns despre momentul pe care-l trăiam. Și-a coborat privirea și a dus mâinile la
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
Marin Alexe De ce în fața încercării mă simt tot mai debusolată și parcă-i tot mai greu pe cale, iar viața-mi pare așa ingrată? Amarul curge fără preget, de dimineață până-n noapte, iar dinspre Tine drag Isuse, aud tot mai puține șoapte. Deși mă lamentez în taină cu greu îmi plec genunchii Doamne, observ că umăru-mi coboară spre-a bătrâneței grele toamne. Pe fruntea mea s-adună norii unor tristeți ce mă apasă, atât de mult c-aș vrea degrabă să vii
C?l?toarea by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83382_a_84707]
-
Mark, Mark cel bun. Cineva cu care putea vorbi și despre trecut, și despre viitor. Unde ești? întrebă el. Ea începu să chicotească. Îngrozită, își veni în fire. —Aici. În Farview, vreau să zic. Cu vocea lui de naturalist, o șoaptă pe care o folosea pe teren, ca să atragă atenția asupra animalelor care se speriau ușor, Daniel spuse: —Pentru fratele tău. Parc-ar fi fost telepatie. Apoi își aduse aminte: era un oraș mic. Se afundă în întrebările lui delicate. Eliberarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Ea fugise la Chicago, apoi mai departe, la Los Angeles, înainte să se întoarcă târâș acasă, umilită. Daniel, un idealist neobosit, o primise cu brațele deschise, fără să-i pună întrebări. De-abia când o auzise cum îl maimuțărea în șoaptă la telefon, vorbind cu Karsh, Daniel o dăduse afară. Ea alergase la fratele ei, căutând sprijin. Dar când Mark, care-i era fidel, începuse să-l vorbească de rău pe Daniel, făcând aluzie la secrete întunecate din trecut, Karin se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și o femeie la scurt timp dup-aia. Copiii stăteau pe bancheta din spate, traumatizați. Aproape tot drumul, Mark se retrăsese în coconul lui, sprijinit de mânerul ușii, și șușotise cu prietenul lui secret, domnul Thurman. Sutele de kilometri de șoapte confidențiale dintre băiețel și fantasmă o înfuriaseră pe Karin; ea n-o putea vizualiza nici pe prietena ei făcută din carne și oase, aflată la zece ore distanță, darămite un tovarăș imaginar. Când ajunseseră la Casper, începuse deja să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
un junghi de invidie. Raportul ei era natural și nestudiat, mai bun decât ceea ce reușise Weber să stabilească vreodată cu pacienții săi după multă vreme. Era întruchiparea cordialității deschise pe care o recomandau cărțile lui. Cei doi își vorbeau în șoaptă, unul anxios, iar celălalt liniștitor. — Crezi că pot să-l întreb? spuse Mark. Barbara bătea cu degetele în dosarul lui Mark, devenită brusc o profesionistă calificată, din cap până-n picioare. —Categoric. E o somitate. Dacă poți sta de vorbă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în attachment. —Ce să văd? Sunt plecat. În Nebraska. N-am... —Dumnezeu să te aibă în pază. Cum e acolo, tot mai comunică prin semnale de fum? — Nu, sunt sigur că au... Doar că n-am... —Gerald. De ce vorbești în șoaptă? — Păi, sunt într-un local. Privi în jur. Nimeni din restaurant nu se uita la el. Nici n-aveau de ce. —Gerald Weber! îl interpelă celălalt, afectuos, dar nemilos. Nu mă suni la ora asta doar ca să mă întrebi cum merg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
razna, ce pizdamă-sii? Câteva capete se întoarseră. Robert Karsh, adâncit în cifre împreună cu doi membri ai Consiliului de dezvoltare, își ridică privirea din celălalt colț al sălii. Daniel se înroși. Se aplecă spre Karin și-și ceru iertare într-o șoaptă fierbinte. Îmi pare rău. N-am nici o scuză. Au fost câteva ore bolnave. Ea făcu un pas în față, ca să-l silească să tacă. Simți o mână pe umăr. Se întoarse și o văzu pe Barbara Gillespie. —Tu erai! Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
da afară, doar că alunecă înapoi în jos, sub cuvinte. Ea îl cercetează, inversând rolurile între ei - ea doctor, el pacient. —Vi s-a întâmplat ceva. Da, spune el. Vede acel ceva, în mii de exemplare, răscolind câmpurile, la o șoaptă distanță de ei. Ea închide ochii și se întinde pe pământul înghețat. El se lasă pe spate lângă ea, pe o parte, cu capul pe brațul îndoit. Se uită la ea, la câmpul deschis care este ea, în timp ce ultimele pete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
orice-am spune, ne-nvârtim între sârme ghimpate, așteptăm să s-ntâmple-o minune, dormim pe furiș, mâncăm pe-apucate. Stăm ceasuri la cozi, pentru-o sticlă cu lapte de cu noapte, ne mai rânduim, suntem muți, s-aud doar șoapte, facem efort să mai fim. De obicei, ne ferim unii de alții, schimbăm trotuarul, întoarcem capul, chiar și brazii, înalții nu-s siguri că nu-i taie satrapul. Atmosferă apăsătoare de mal surpat, de plumb, lumea se calcă-n picioare
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
pe gânduri, pe tăișuri de trebări cu răspunsurile sumbre; geamul e dublat de scânduri nicio rază, dinspre zări nu pătrunde printre umbre. Zi și noapte, becu-n centru din arcada beciului, ne veghează și-n somn pentru a ne pedepsi de șoapte - le coșmarului... Aerul, vai! Aerul este îmbâcsit și greu, îmi stă-n gât ca un cuțit care nu mai taie pâine învelit în caierul părului, de la un leu, părului de la un câine. Se aud pe culoar vorbele majurului... s-a
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
timpul în loc, dacă faptele-l încarcă, ești mai împăcat și, parcă, viața-i plină de noroc. Bine-i să nu dormi o noapte și-ai să vezi că nu ți-e somn... Lumea doarme, tu ești domn pe-ale cosmosului șoapte. Satisfacția te ține sprinten cum este vigoarea ielelor când joacă-n zarea verii plină de albine. Loreley cântă pe stânci, stânci de aur foarte-nalte, Rinul vieții curge cu-alte melodii și mai adânci. Ele-mi dau aripi să zbor
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
astfel de icoană !? Câte rugăciuni fierbinți au fost așezate în fața ei, câte lacrimi au udat-o și câte suflete i-au îngenuncheat înainte ca la o ultima scăpare, numai Dumnezeu știe, căci El le-a și primit. A ascultat nenumărate șoapte, a văzut credința arzătoare a închinătorilor și ar putea depăna întâmplări ce le știm, poate, doar din paginile istoriei sau din experiența vieții fiecăruia. E drept că ea vorbește, însă doar inimile smerite îi pricep graiul, restul doar se mulțumesc
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
mohorâte ale vieții noastre sau a celor de lângă noi, să putem reciti 60 rânduri presărate cu multă credință și iubire ce pot fi socotite și fapte bune. Se spune că fiecare om este o taină pentru celălalt, iar cuvintele sunt șoapte ale sufletului și minții noastre. Există cuvinte vii și cuvinte moarte. Rostim cuvinte cu direcție și cuvinte fără rost. Folosim cuvinte pe post de chei în diferite situații. Poti dărâma un perete, arde o carte, zgâria o marmură, însă nu
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
nevoințele marilor iubitori de Dumnezeu. Maica Stareță Mihaela, Monahia Gabriela, Monahia Mina, Monahia Nectaria și Sora Mariana Schitul Iezer, județul Vâlcea 22-23 septembrie 2004 La miez de noapte, sub cerul înstelat, în dangăt de clopot și murmur de toacă, în șoapta rugăciunii celei de veghe și de lumină a candelei celei din inimă, între bătrânele ziduri ale chinoviei Secului a marelui Varlaam Mitropolitul și a tot marelui Sfânt Paisie, dimpreună cu 109 șirul din veac al părinților aci nevoitori pentru mântuirea
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
Cântec Prin codrul des, când eu treceam, Cântare, mândro, îți ziceam. Îmi purtam calul la pas, Mai făceam câte-un popas. Acum sunt bolnav de dor Și-nspre tine vin în zbor. Cântec iți voi fredona în șoapte, În orele târzii din noapte. Și tot atunci pe înserare În mândra și frumoasa ei splendoare, Un cânt voi zice către cer Și voi privi la stelele ce pier. Plăcut e gândul și tu ești departe Și multa cale ne
C?ntec by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83190_a_84515]