13,876 matches
-
îmi găsesc echilibrul în punctele transparente, care se înghit unul pe celălalt în întunericul din interiorul pleoapelor. Când le deschid, Udi nu mai este și eu privesc de jur împrejur îngrijorată, cu un sentiment de vinovăție, unde este, l-am abandonat, iar copilul acela, care era, de fapt, o fetiță, mă privește cu ochii ieșiți din orbite, indicându-mi ușa închisă din fața mea, l-au dus la radiografie, dar eu mă sperii ca și când i s-ar face o operație extrem de periculoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cu ochii ieșiți din orbite, indicându-mi ușa închisă din fața mea, l-au dus la radiografie, dar eu mă sperii ca și când i s-ar face o operație extrem de periculoasă dincolo de ușa aceea, în loc să îmi arăt devotamentul față de el, l-am abandonat, exact în momentul în care avea cu adevărat nevoie de mine. Termină odată cu tânguielile astea ale tale, mi-ar fi spus Anat, nu vezi că spui numai prostii, ce rezolvi dacă încerci tot timpul să arăți că ești perfectă, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
se întâmplă, îi smulg din mână plicul prin care ni se pecetluia viitorul, îl strâng la piept și plec să îl caut pe medic. Acum aș fi fost fericită să aud până și pașii asistentei, dar se părea că ne abandonaseră cu toții, ca pe niște copii care fuseseră lăsați de capul lor, fără nici un adult prin preajmă, mă apropii de ghișeu, scrutez pustietatea în care este cufundat, în camera vecină se sparge un sunet surd, sfârâitul cafelei proaspete și un zvon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cateterului stă ascuns, umil, la locul său, îi observ apatică degetele frumoase cu care îl atinge, cu care atinge trupul acesta care fusese odată al meu și care nu îmi mai aparținea mie, dar nu îi mai aparținea nici lui, abandonat la mila unor noi stăpâni, capul lui se sprijină deja pe pernă, ochii îi sunt ațintiți spre tavan, ignorându-mă plin de resentimente, dar ce am mai făcut, îmi este greu până și să îmi amintesc. Îmi trag un scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și simplu obosit, și îmi pun capul pe umărul lui, dragul meu Udi, dormi, sunt aici cu tine, iar respirația lui greoaie și egală îmi acoperă cuvintele, se mai aude doar un oftat amar, ca plânsetul unui pui de pisică abandonat în ploaie noaptea, însă nu din gura lui, ci de pe buzele frumoase ale tânărului prizonier, amândoi dorm, ca doi frați în camera lor după o ceartă zdravănă. Eu mă strecor afară din salon în liniște, asemenea unui hoț, pe vârfurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
era de partea mea, am răpit-o, făcându-mă stăpână pe carnea ei albă. Spre surprinderea mea, el s-a lăsat învins, aruncat în dizgrație, n-a încercat să lupte pentru ea, fără să se consulte cu mine, și-a abandonat studiile doctorale și a început un curs de ghizi, pleca de acasă în călătorii lungi, se întorcea apatic și însingurat, brațele sale nu ne mai îmbrățișau; m-am uitat spre ea pe furiș și i-am văzut fețișoara emoționată, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
vadă un medic, în cazul acesta, de ce nu faci nimic? Nu este pregătit să se întoarcă la spital, nu este pregătit pentru investigații, nu îl pot duce cu forța. Uneori chiar și eu îmi reproșam, dar fă ceva, nu îl abandona, apoi mă postam decisă în pragul ușii camerei lui, Udi, nu mai putem continua așa, trebuie să continui investigațiile, să descoperim ce se întâmplă cu tine, începi să te complaci în situația aceasta, iar el îmi arunca o privire străină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
dar eu chiar nu mai pot rămâne, apăs clanța aceea bine cunoscută, poarta se deschide înaintea mea, și îi mai trimit un zâmbet preocupat, mă găsești aici dacă ai nevoie de mine. Privirea ei mă urmărește dezamăgită, și eu o abandonez, nu privesc înapoi, în ciuda faptului că în cămin au mult mai puțină nevoie de mine, ar fi trebuit să rămân cu ea, oricum ședința s-a terminat, așa că mă gândesc să mă întorc la ea, dar exact în clipa aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
în fața televizorului, ieșind numai din când în când pentru a cere ceva de băut, lăsând în urma lor pete lipicioase de suc de frăguțe, iar eu simțeam nevoia să îi opresc și să îi întreb, de ce nu mai veniți, de ce ați abandonat-o, întoarceți-vă la noi, vă voi aduce în cameră tăvi cu suc de frăguțe, înghețată, Cola, tot ce vreți, numai să vă întoarceți. Dar ei nu mă recunosc, se învârt, prizonieri ai propriei lor lumi, nici dacă aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
el zice, am impresia că nu, este ocupată cu fetița ei, iar aici nu mai are ce face, și eu zic, așa este, chiar nu mai are ce face, dar cu toate acestea mă simt pustiită, parcă aș fi fost abandonată, apoi întreb cu un dezgust care mă surprinde până și pe mine, oare copila aceea o avea tată? Nu am idee, ridică el din umeri indiferent, ce importanță are, dar eu spun, pentru mine chiar nu are nici un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
lucrurile, înțelegi, sunt pregătită să simt tristețea, pentru că altfel este imposibil să simți fericirea, nu renunț la acest lucru, nu voi renunța niciodată. Mă privește cu un dezgust fățiș, ochii i se întunecă, greșești amarnic, Naama, nu spun să îți abandonezi copila, îți vorbesc despre cu totul altceva, despre libertatea interioară, știi că mamele din Tibet își trimit copiii să studieze în India, stau departe de ei ani de zile, uneori pentru totdeauna, dar fac acest lucru cu inima împăcată, deoarece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de resentimente, care se ridică din adâncuri, inundându-mi întreaga existență, îngreunată de dezgust, mă plimb prin casă, îl simt clocotind înăuntrul meu, ca un fetus evoluat, cum de îi permisesem să îmi cucerească viața bucată cu bucată, cum de abandonasem studiile din pricina geloziei lui sufocante, ai deja o diplomă, se împotrivea el, ce nevoie ai tu să te fâțâi prin universitate, ca și când nici nu ai avea acasă un copil, cum de renunțasem la prietenele mele, era convins că ele mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
acesta, de două-trei ori pe masă, îți voi exemplifica totul cu cea mai mare plăcere, poate am uitat una sau două partide, ce îți spune asta, că am putea fi soț și soție, eu și ea? Că trebuie să îmi abandonez copiii, să îmi distrug familia pe care o iubesc atât de mult, spune-mi tu, ce înseamnă asta? Ce preț trebuie să plătesc pentru fiecare plăcere, doar nu am forțat-o, nici măcar nu am sedus-o, când s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Aș fi vrut să-i desfac părul, să-mi trec degetele prin el, atingându-i gâtul, apoi să-i strâng iar pletele în coadă și să i le leg cu banda elastică. Când își desfăcea părul, însemna că mi se abandona cu totul. Obișnuiam să i-l dezleg când făceam dragoste. Îmi amintesc de multe ori că își trecea mâna prin el, îl aduna la spate și îl prindea iar, ceea ce însemna că se pregătea de o nouă zi, devenea străin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
îngrozitor să îl văd zâmbind. Mă simțeam foarte mândră de mine când îl făceam pe Patrick să râdă. Dar și mai rău este să-l văd luptând, fiindcă părul i se desface și îi acoperă fața. Doar Patrick mi se abandona în felul acesta și îmi plăcea să-i adun părul la spate și să-l privesc în ochi. Când și-a luat rămas-bun la aeroport, nu și-a scos ochelarii de soare fumurii. Știam că, dacă îl privesc, l-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
nu se zice „colinele În formă de mamele“? -, și apoi drumul care ducea la marginea târgului, la Întretăierea cu ultima stradă locuită - sau cu prima (sigur că n-o să știi niciodată, dacă nu alegi punctul de vedere). Micul refugiat care abandonează adăpostul familial și pătrunde În așezarea tentaculară, pe strada mare merge Întins și, râvnitor, se sperie de Fundătură. Fundătura era locul de adunare al bandei Fundăturii. Copii de la țară, murdari, gălăgioși. Eram prea de la oraș, era mai bine să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
presupune, fiți atenți, se presupune că este aceeași persoană care, sub numele Fassotti, anul trecut, a fost denunțată de un mic industriaș de la Peschiera Borromeo. Îl convinsese că În lacul Como se mai afla și acum tezaurul familiei del Dongo, abandonat de Mussolini În timpul ultimei lui fugi, că el identificase locul, că erau suficiente câteva zeci de milioane pentru doi Înotători subacvatici și un motoscaf... După ce luase banii, se volatilizase. Acum dumneavoastră Îmi confirmați că avea mania comorilor”. „Și acel Rakosky
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
catolici, și intervin numai aceste entități. Ele sunt cele ce produc transa: medium-ul, sau cavalo, la un anumit moment al dansului dă semn că e pătruns de o entitate superioară și-și pierde cunoștința. Dansează, până ce entitatea divină Îl abandonează, iar după aceea se va simți mai bine, curat și purificat”. „Ferice de ei”, zise Amparo. „Da, ferice”, zise Agliè. „Intră În contact cu pământul-mamă. Acești credincioși au fost dezrădăcinați, aruncați În alambicul Îngrozitor al orașului și, așa cum spunea Spengler
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
că nici nu l-ar mai fi vrut. Chemată de voci profunde, se dezbrăcase de orice voință de apărare. O văzui aruncându-se dintr-o dată În mijlocul dansului, oprindu-se cu fața anormal Îndreptată În sus, cu gâtul aproape rigid, apoi abandonându-se Într-o sarabandă lascivă, făcând semn cu mâinile că-și oferea propriul trup. „A Pomba Gira, a Pomba Gira!” strigară câțiva, uimiți de miracol, pentru că În seara aceea diavoloaica Încă nu se manifestase: O seu manto é de veludo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de colo-colo, emițând niște orăcăieli În japoneză. Barul Pilade era acum o fulgerare de lumini sinistre și poate că prin fața ecranului de marcă „Galactica”, trecuseră și curierii din Brigăzile Roșii cu misiuni de Înrolare. Dar cu siguranță că trebuiseră să abandoneze flipper-ul, pentru că nu poți juca ținând un pistol la brâu. Mi-am dat seama de asta când am urmărit privirea lui Belbo ce se fixa asupra Lorenzei Pellegrini. Am Înțeles În mod vag ceea ce Belbo Înțelesese cu mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ar fi dorit vreo două păpușele cu ochii ei de căprioară și cu părul meu ondulat, de actor sud-american de telenovele, nu credea că ar reuși să-și cimenteze relația în felul ăsta. Nu îi era teamă că aș fi abandonat-o, dar că m-aș fi luat de coniac Unirea și că mi-aș fi lăsat burtă ca protest împotriva sorții, de asta da, se temea. Mâncam pe rând. Mai întâi intra gazda cu Vasilică - ei aveau întotdeauna mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
făcut apel tot la căruțul de butelii ca să pot transporta cei doi saci - unul cu pâine, altul cu fasole -, pe care îi luase cu ea, în caz că ar fi fost victima unui blocaj feroviar în munți. Odată urcată în tren, am abandonat căruțul lângă cartoanele sub care se adăpostea un grevist al foamei. Mi-am jurat să nu-l mai folosesc, să intru în mileniul trei fără remorcă. Așa, ca un Ferrari. Singur în curte. Noaptea e mai greu. Dorm cu trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
oricâte milioane ar distribui el în direct la OTV. Ce naiba voia poporul ăsta până la urmă? Râzând cu gura până la urechi, Cosmin luă de pe masa dintre pat și fotoliu goblenul pe care-l începuse în urmă cu două luni și-l abandonase. Număra punctele și mânuia acul cu repeziciune, de parcă ar fi făcut asta de o viață. Era un cadou de la Arthur care-l revoltase. Apoi, într-o noapte, când primise printr-un sms anonim, confirmând că prăjitura favorită a Adelinei era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cum nu este la prima abatere, pe exces de spirtoase, lui Silică îi va fi substanțial mai greu, ca să le ofere curcanilor, after, niște explicații credibile. Plus că îți datorează, ție, bani. Plus că nu ar fi moral, să-l abandonăm, ca pe-un sac de cartofi, pe tarla. Ar fi execrabil! Incalificabil! Inuman! Până la coadă, bun, ne-bun, Sile e și el de-al nostru, e nativ, nu? Bașca Spinoza, care zice, dacă nu mă-nșel, în "Etica"... Ho, bine
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
nu-i pasă! informase deja Adrianus, binevoitor, pe cine era și pe cine nu era dispus să îl asculte. Acum, Domnișoara se odihnea întinsă pe sofa și sprijinită disuasiv în cotul drept, pe o perniță verde de velur, cu ciucurași. Abandonând cu vădită tristețe, țigara abia începută, în scrumelniță, alături de suratele ei defuncte, distinsa amfitrioană culege din buzunarul de la piept al capotului, o batistuță turcoaz, semitransparentă, umezită în prealabil cu esență de trandafiri, o duce patetic la ochiul stîng, mai bulbucat
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]