6,323 matches
-
nici în facultate, cum aveau colegele mele, care mă compătimeau pentru comportamentul meu puritan. După terminarea facultății, l-am cunoscut pe actualul soț, prin intermediul tatălui meu care era coleg de serviciu cu a lui, tot prin niște concidențe din astea absurde. Sunt căsătorită de 16 ani, nu am copii, el este cu 8 ani mai mare ca mine și nu putem avea copii, pentru că el a fost bolnav de otită când era copil și este steril, așa spun unii, de și
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
luminat este. Cantemir “se sugestionează cu ideea autoperfecțiunii și începe lupta cu adversarii în terenul său, unde victimele cad intelectual și moral într-o cumplită inferioritate.” Folosind “spada cuvântului”, autorul face satira tiraniei și se complace în deformarea agenților ei absurzi. Singurul aspect pe care nu îl falsifică este scara valorilor morale, poate și pentru că era în avantajul personajului său imaculat, “protejatul” său, căruia trebuie să-i afirme superioritatea absolută într-o lume a relativității. Istoria ieroglifică este prin urmare rezultatul
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
și deformate dincolo de orice putere de imaginație și de cele mai rele așteptări ale noastre. Anamorfozând, Cantemir își lua măsuri de apărare împotriva agresiunilor care își imagina că îl pândesc în tot locul. Această “paranoia critică” a lumii anticipează sentimentul absurdului resimțit dramatic de existențialiști. Puterea satiristului constă în aceea că, în confruntarea cu dușmanul, acesta din urmă este considerat dinainte învins în baza forței destructive a satiricului. Condamnarea e definitivă și irevocabilă. - din conștiința faptului că victoria are loc numai
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
urmează, Inorogul învinge neagra pasăre fără mari eforturi. Aceasta, nedezmințindu-și firea,. Hameleonul este adus în postura de a implora mila mărinimosului Inorog. Dar răutatea sufletească nu poate fi tratată nici prin medicamente miraculoase: Inorogul îi dă totuși Hameleonului o rețetă absurdă care l-ar scăpa de cumplita suferință, rețetă tradusă la scară prin “neputința întoarcerii firii spre bine”, adică imposibilitatea vindecării de grava boală morală ce-l măcina interior: Trezindu se, Hameleonul interpretează visul în avantajul său, inhibându-și astfel temerile
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
direct pe piele și desemnează identitatea eroilor, conform unui cod tradițional. Pentru actorii antici masca exprimă identitatea personajelor. în mod paradoxal, în loc să ascundă, masca dezvăluie. Masca modernă poate reprezenta un fel de dezumanizare a personajului redus la stadiul de marionetă absurdă. Element vizual extrem de important în limbajul teatral, costumul este încărcat de sens. în primul rând, el este un indicator istoric în funcție de care putem identifica ușor epoca în care se petrece acțiunea piesei. Astfel, o togă sugerează Antichitatea, pe când jaboul și
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
se continuă reciproc („polilogul”). Există și falsul dialog din tragedia clasică sau din drama romantică, în care vorbește, de fapt, un singur locutor, ascultat de un confident care îl aprobă și-l relansează din punct de vedere discursiv. în teatrul absurd (Ionescu, Adamov) există „dialoguri paralele”, sugerându-se astfel că nu poate avea loc comunicarea. Există și noțiunea de dialog interior (diferențiat de monolog), eul personajului disociindu-se în două sau mai multe entități separate pentru a da expresie unor contradicții
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
mie atâta atenție, încât, în naivitatea mea, eram convins că fata mă place, așa că la apariția „dânsului“, care mi s-a părut deranjantă, m-a cuprins o strașnică gelozie, în stare să-mi strice tot cheful. Întâmplare cu atât mai absurdă, cu cât eu simțeam, de fapt, o oarecare atracție față de actuala „slugă“, un june țăran ce ar semăna, în ochii mei de azi, cu Faunul barberin de la „Glyptotheca“ din München. Ori poate deloc absurdă, dacă mă gândesc că, în inconștientul
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
tot cheful. Întâmplare cu atât mai absurdă, cu cât eu simțeam, de fapt, o oarecare atracție față de actuala „slugă“, un june țăran ce ar semăna, în ochii mei de azi, cu Faunul barberin de la „Glyptotheca“ din München. Ori poate deloc absurdă, dacă mă gândesc că, în inconștientul meu, îl așteptam și eu poate pe „cavaler“, cu personale speranțe. Cu cei doi logodnici împreună, ne-am dus într-o seară să cinăm la restaurantul din târg, unde - și gelos, și cu gândul
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
a orașului. "Orașul încetează să fie un loc de întâlnire, pentru a deveni o suită de segregări"189. Separarea între muncă și habitat devine un principiu perimat din momentul în care munca nu mai privește exclusiv activități industriale poluante. "Zoning-ul absurd ale cărui victime suntem și-a dat ca scop să separe ceea ce ar fi trebuit să apropie. El se explică din punct de vedere istoric prin grija de a îndepărta locuințele de zonele industriale zgomotoase, care degajau fum nociv. Nu
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
a stârnit nici cea mai mică îndoială în privința agrementelor persoanei sale. Are mai puțină încredere în mărturia ochilor săi decât în judecata celor care au hotărât că este frumoasă și bine făcută. Vanitatea ei este de un gen special; deși absurdă, face o impresie mai puțin șocantă, pentru că nu trece prin mintea și prin judecata ei. A avea de a face cu ea înseamnă a te supune unei sclavii; tirania ei este fără ascunzișuri; nu se coboară până la a o colora
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
În scufundarea lui în anticamera realului, în ceea ce a fost cândva real și poate fi doar reînviat, rememorat ca atare, autorul oscilează între mai multe procedee narative. Nu renunță total la Fluxul conștiinței, fiindcă întâlnim uneori conexiuni ce ne par absurde, bazate pe o lege a memoriei mai profundă decât rațiunea narativă. Nu mulți se lasă copleșiți de acest lirism invadator, care e o metodă roasă de vreme, dar Peter Ackroyd, de pildă, merge ostentativ pe asocieri imprevizible, uneori de cuvinte
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
două fiice care o lasă pradă singurătății (una se sinucide, cealaltă pleacă de acasă fără explicații); un majordom englez ratează "ziua" și rămâne cu rămășițele ei, de care nu știe să se bucure; un pianist e asediat de o realitate absurdă și rămâne împietrit în fața ei; un detectiv caută zadarnic sensul existenței. Cinci eșecuri, în cinci romane. Tom Jones, David Copperfield, Soames Forsyte s-au luptat, au ajuns undeva; eroii Desperado se mulțumesc să îndure. Viitorul nu le rezervă nimic. Hrana
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
poemul o ascunde în loc s-o povestească. Nu face confesiuni detestă versurile confesive, nu-și dezvăluie niciodată viața intimă iar locul intensității confesive e luat de vorba de duh. Se joacă cu ideea, construiește o fabulă, povestește ceva pe jumătate absurd, dar pe jumătate extrem de adevărat și foarte trist. Brownjohn e departe de a fi un poet optimist. Poezia lui e profund morală și, cu toate că nu acuză, e gravă și mereu pe gânduri. Descoperim în Șiretlic un copil care se joacă
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Primesc multe scrisori de la cititori. Interviuri? Le îngădui, dar nu-mi fac nici plăcere nici neplăcere. Evident, depinde de întrebări. Mi se pare, totuși, că obsesia recentă de a pune artistul să explice ceva de îndată ce creația s-a încheiat e absurdă. Iar artiștii nu se prea pricep la asta, oricum. LV. Consideri că romanul "îi va supraviețui și lui Dumnezeu". Izvorăște oare vitalitatea lui din limbă, intrigă sau o tehnică ce trebuie permanent inovată? Este inovația un factor ce mărește sau
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
posibilitate de intenționalitate a mișcărilor. Comunicarea lui Hall a trezit nedumeriri urmate de vii discuții în cercuri de specialiști și medici, depășind cu mult hotarele Angliei. Pe termen scurt Hall a fost atunci blamat că propovăduiește concepții de-a dreptul absurde, iar Societatea Regală de Filosofie din acel moment nici nu i-a mai publicat vreun rând. Între timp Ipotezele formulate de Hall s-au dovedit perfect valide și au fost acceptate, cu deosebire în rândul neurologilor și fiziologilor practicieni. Printre
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
de un nou articol în Codul penal, instituind delictul de huliganism și cosmopolitism, avea să se soldeze cu un val uriaș de arestări și de procese politice, implicând intelectualii considerați dușmani din interior, trădători, huligani și cosmopoliți. Pentru alții, aventura absurdă și insuportabilă care i-a dus la exil a venit mai târziu. Iar pentru alții, ea a continuat până în ajunul Revoluției din 1989. Unde ne aflam în clipa când evenimentele au luat-o razna, punând capăt scurtei perioade de democrație
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
viața noastră când am auzit că eram numiți - spre marea noastră stupefacție - dușmani ai poporului, trădători burghezi, cosmopoliți, bestii burghezo moșierești, numai pentru faptul de a fi vrut să traversăm Dunărea în mod clandestin. Impresia că toată regia asta era absurdă și ridicolă ar fi ținut până la sfârșit dacă procesul nu s-ar fi terminat ca o lovitură de pumn ce trebuia să ne readucă la realitate. Eram judecați de o nouă formă de legalitate, în virtutea căreia o putere arbitrară își
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
ai făcut ceva! Ca și cum noi n-am ști cine ești! Faci parte din lumea bună. Știm că ești inginer și că ai lucrat bine, dar ai greșit și ești vinovat! Și tot așa... Eram năucit de valul ăsta de vorbe absurde. Apoi, mi-a zis: — Ascultă! Trebuie să ne spui ce-ai făcut, că noi oricum știm tot. Ai să te întorci în celulă și vei putea suna oricând, ca să ceri să mă vezi și să-mi dai declarația. Dacă nu
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
științifice și tehnice, pe scurt, prin impulsionarea în toate domeniile de acțiune deschise forțelor noastre vii; în afară, printr-o politică de independență și de echilibru, acțiunea dusă pretutindeni în favoarea păcii, în special în Asia unde face ravagii un război absurd, efortul intreprins pentru a coase la loc continentul nostru sfîșiat, pe de o parte continuînd organizarea Europei Occidentale, pe de altă parte legînd cu țările estului raporturi sporite, prezența, influența, cultura franceză întărindu-și tot mai mult poziția peste tot
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
crezut în lozinci! Când și-a dat seama de falsul promisiunilor, de închistarea dogmatică, dezmeticindu-se, nu a mai fost pe placul puterii, fiind sacrificat, după formula stalinistă consacrată: decât un disident în viață, mai bine un erou decedat. Moartea absurdă, ce i-a curmat viața tânărului genial, a fost învăluită cu ipocrizie și mistificat ca poet al gloriei comuniste. Nimic mai nefiresc. Stau probă contrară, indubitabilă, creațiile tipărite și cele încă nedate la lumină din „Fondul Nicolae Labiș” de la Muzeul
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
nu este o proprietate, prin urmare, nu poate fi atribuită la fel cu alte proprietăți; 2) nu se poate deduce de la concept la realitate; 3) utilizând același tip de raționament cum este cel al argumentului ontologic pot fi susținute teze absurde. Argumentul lui Anselm poate fi sintetizat astfel: 1) construim termenul A = "ceva decât care altceva mai mare nu poate fi conceput"; 2) termenul "A" poate fi înțeles de către oricine, chiar și de către ignorant; prin urmare, A (înțelesul termenului " A") există
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
pentru care dorim să răspundem nu vizează sfera clarităților logicii. De cele mai multe ori, rolul logicii este acela de servant al metafizicii: încercăm să clarificăm, pe cât posibil, întrebările metafizicii. Se poate întâmpla și invers, deoarece orice argument metafizic pentru o concluzie absurdă poate fi transformat într-un argument de genul celor care au la bază metoda reducerii la absurd și care încearcă să stabilească în final un adevăr conceptual 14. În al treilea rând, criticii teismului consideră că dovezile sunt defectuoase din
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
că Anselm realizează o tranziție ilicită de la ordinea gândurilor la cea a lucrurilor. D'Aquino admite că noțiunea de Dumnezeu o implică pe cea de existență. Ideea unui Dumnezeu neexistent este contradictorie și prin urmare, propoziția "Dumnezeu nu există" este absurdă. Dar problema demonstrației lui Anselm nu este că propoziția "Dumnezeu există" este evidentă în sine, ci că este evidentă pentru noi. Această condiție este indispensabilă obținerii concluziei dorite. Pentru Toma D'Aquino, spiritul omenesc nu are o cunoaștere a priori
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
cazul în mass-media, care își propun rar asemenea scopuri. Putem însă găsi un bun exemplu în 152 de proverbe adaptate la zilele noastre ale poeților Paul Éluard 51 și Benjamin Péret care, în 1925, s-au amuzat să producă proverbe absurde cum ar fi "Nevăstuica nu e de lemn", "Trotuarul amestecă sexele", " Cine se mișcă, se pierde", "Trei fac un păstrăv". În acest caz, însăși "înțelepciunea națiunilor" este ridiculizată. În această privință, poeții suprarealiști acționează invers discursului publicitar: ei atacă orice
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
la un moment dat acest substantiv să fi fost atribuit de oameni unui anumit referent, să fi existat ceea ce unii filosofi ai limbajului numesc "act de botez". De fapt, întrebări de tipul "cine a numit pisicile pisici? cînd, unde?" sînt absurde, în timp ce ele sînt legitime cînd este vorba de substantive proprii, chiar dacă în multe cazuri este imposibil să răspundem la ele. Odată atribuite, referința substantivului propriu trebuie să rămînă stabilă în comunitate: dacă jucătorul "Carter" își schimbă echipa de baschet și
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]