9,516 matches
-
provoacă reacții indignate în întreaga opinie publică revoluționară, sindicalistă și republicană, până și la nivelul conducerii bolșevice. Pe 14 noiembrie, Kamenev și alți lideri cer ca Sovnarkom să fie deschis și altor socialiști. Lenin reacționează violent. Kamenev este pus sub acuzație în chiar sânul Comitetului Central. Fiecare membru al acestuia este convocat personal de către Lenin, care-l constrânge să semneze un ultimatum adresat protestatarilor. Pe 17 noiembrie Zinoviev, Kamenev și Rîkov demisionează din Comitetul Central, iar cinci comisari ai poporului din
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
din America Latină* - de exemplu, în timpul loviturii de stat a generalului Pinochet în Chile, în 1973. Anticomunismul duce adesea la mari tragedii, ca în Indonezia unde, după o tentativă de pace, pe data de 30 septembrie 1965, generalul Suharto pune sub acuzație PC indonezian și lansează o feroce campanie anticomunistă care duce la asasinarea a cel puțin 500000 de comuniști. Dacă în SUA, anticomunismul îmbracă mai întâi forma antisovietismului din cauza declanșării Războiului Rece și cursei înarmării nucleare, el atinge paroxismul în timpul războiului
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Astfel, pe toată durata scurtei companii care s-a sfârșit cu ocuparea Franței („la drôle de guerre”), pentru a delegitima războiul contra lui Hitler, PCF merge până la a acuza guvernul Daladier că instaurează fascismul în Franța, și își va reitera acuzația și contra lui de Gaulle, în 1958, eufemizând-o ulterior sub forma „putere personală”. Stângiștii* au utilizat deseori aceeași retorică. în anii 1970, maoiști* francezi din Stânga Proletară sau din PCMLF-HR își legitimează atacurile lor contra regimului democratic calificându-l ca
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
pașnică. Promovarea acesteia de către Hrușciov la rangul de prioritate provoacă tensiuni și în sânul sistemului comunist mondial*, în special cu Mao Tzedun* și cu conducătorii chinezi care o consideră ca pe o abandonare a ambițiilor revoluționare și stigmatizează URSS cu acuzația de „revizionism”. Chiar și în URSS, ea devine o miză a luptei pentru putere dintre Hrușciov și staliniști - Molotov, Kaganovici, Vorosilov - pentru care noua versiune a coexistenței pașnice înseamnă renunțarea la principiile leniniste. Brejnev* nu repune în cauză principiul coexistenței
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sute de creatori „rebeli” obligându-i să emigreze cu o „viză evreiască” sau expulzându-i din țară. Multora dintre aceștia li se retrage cetățenia sovietică. în imposibilitate de a se exprima fără a se plia în fața diktatului ideologiei sau stilistic - acuzații de „formalism” și de „influențe occidentale” -, mii de creatori sunt obligați să plece. Este cazul unor celebrități mondiale ca Rostropovici, Vișnevskaia, Nureev, Barîșnikov, Soljenițîn (premiul Nobel pentru literatură în 1970), Axionov, Brodsky (premiul Nobel pentru literatură în 1987), Tarkovski, Liubimov
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
40%. Pe front, disciplina este impusă grație unui puternic arsenal represiv. Cum ideologia* interzice până și ideea că un soldat sovietic a putut să se lase capturat de dușman, prizonierii de război sunt numiți „foști militari” și cad sub incidența acuzației de crimă de trădare, pasibilă de pedeapsa cu moartea. Responsabilitatea penală a familiilor „trădătorilor de patrie” este recunoscută prin decretul din 28 iunie 1941. „Ordinul nr. 270” din 16 august 1941 consideră că orice ofițer sau responsabil politic făcut prizonier
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
000 de soldați -, și înființează unități speciale NKVD însărcinate să împiedice orice tentativă de retragere. Ansamblul condamnărilor pronunțate de către tribunalele militare în cursul războiului se ridică la 2.842.000, din care 175.000 la pedeapsa capitală. în parale, sub acuzația de colaborare cu ocupantul german, populații întregi cad victimă deportărilor* în masă: 1.200.000 de germani de pe Volga (urmare a unui decret din 28 august 1941: 82% din populația germană din URSS), ingușii și cecenii, în 1944, minoritățile de pe
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
acest statut, ca partizanii lui Troțki, care, în 1931, se autointitulează Opoziția de stânga. în 1932-1933, PCUS începe o nouă verificare a conformității ideologice și sociale a militanților săi, dintre care un milion de membri - din trei milioane - sunt excluși. Acuzațiile de nonconformitate ideologică sunt folosite iar după asasinarea lui Kirov, la 1 decembrie 1934, pentru a arăta că aceste devieri ideologice și politice constituie potențiale amenințări împotriva partidului și a URSS, și dobândesc o dimensiune criminală exacerbată în timpul Marii Terori
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
socialiștilor revoluționari, din 6-7 august 1922. Din treizeci și patru de acuzați, doisprezece sunt lideri, vechi revoluționari care acumulaseră ani de închisoare și de exil intern în vremea țarului. GPU și-a adus - deja - câțiva provocatori a căror menire era să transforme acuzația de „terorism” într-una credibilă. Procesul este trucat; unii șefi bolșevici - Buharin - îi insultă pe acuzați până și în boxă; mulțimi sunt mobilizate sub ferestrele tribunalului; presa obedientă cere moartea. Această parodie de justiție duce la unsprezece condamnări la moarte
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
proces de la Moscova începe la 23 ianuarie 1937. Cei șaptesprezece inculpați - printre care Piatakov, Radek, Sokolnikov, Serebriakov - sunt acuzați că au format „un centru troțkist antisovietic”, pentru a reinstaura capitalismul în URSS și a împărți țara între Germania și Japonia. Acuzații de sabotaj permit oferirea unei explicații pentru eșecurile economice datorate politicii lui Stalin. La 29 ianuarie, doisprezece acuzați sunt condamnați și executați. Acest proces dă semnalul eliminării cadrelor economiei*. în timpul ședinței Comitetului Central ținută între 25 februarie și 5 martie
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
din 1920-1923, apoi Zinoviev și Kamenev și, în sfârșit, Buharin și Rîkov. Motivele invocate sunt spionajul, sabotajul și mai ales voința restabilirii capitalismului în URSS. Stalin în persoană organizează cu minuțiozitate punerea în scenă, dictându-le lui Vîșinski și NKVD acuzațiile și verdictul final. O dată axa definită, NKVD este însărcinat să „recruteze” acuzații: în urma unor arestări masive în mediile vizate - anturaj al vreunui lider, organizare a partidului, minister, conducere a unei mari întreprinderi etc. -, el alege acuzații cei mai potriviți să
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Motivele invocate sunt spionajul, sabotajul și mai ales voința restabilirii capitalismului în URSS. Stalin în persoană organizează cu minuțiozitate punerea în scenă, dictându-le lui Vîșinski și NKVD acuzațiile și verdictul final. O dată axa definită, NKVD este însărcinat să „recruteze” acuzații: în urma unor arestări masive în mediile vizate - anturaj al vreunui lider, organizare a partidului, minister, conducere a unei mari întreprinderi etc. -, el alege acuzații cei mai potriviți să corespundă scenariului ce se pregătea, care va sluji drept tramă pentru desfășurarea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Mă refer la spațiul instituțiilor de pace, destinate rezolvării disputelor, și la cel al politicii de putere și al războiului. Totuși, așa trebuie să stea lucrurile. Nu există nici o scăpare din această situație... Cred că una dintre cele mai mari acuzații la adresa atitudinii noastre față de metoda de predare în ultimii douăzeci de ani o constituie eliminarea la repezeală a instituției războiului și ștergerea din manuale a influenței politicii de putere. Cred că politologii au greșit mult. Noi ar trebui să fim
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
la Imperiul Francez, la Imperiul German sau la regimul lui Hitler. Nu are legătură cu decidenții sau națiunile; ea este preocupată numai de cine este cel mai puternic sau tiranul potențial dominant. În consecință, nu trebuie să ne temem de acuzațiile că am fi profrancezi sau antigermani. Dacă circumstanțele ar fi inversate, am fi în aceeași măsură progermani sau antifrancezi. Este o regulă a politicii publice pe care o urmăm, și nu doar un expedient dictat de circumstanțe întâmplătoare, de preferințe
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
prin termeni morali pretinsele violări ale acestor acorduri. Cele mai multe națiuni subscriu acordurilor juridice de acest fel și încearcă să fie la înălțimea lor, cel puțin într-o anumită măsură. Prin urmare, declarațiile de inocență sau de justificare morală cu care acuzațiile de această natură se confruntă de obicei sunt mai mult decât simple ideologii. Ele reprezintă recunoașterea indirectă a anumitor limitări morale pe care națiunile le desconsideră complet uneori, iar adesea le încalcă. În cele din urmă, conștiința morală a grupurilor
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
se referă la putere, și el este realist. El și alți teoreticieni constructiviști se separă deseori de realiști din cauza convingerii că, în esență, teoria realistă privește politica ca având „o bază mai curând materială decât socială” (Wendt, 1999, pp. 13-14). Acuzația conține trei elemente. Că teoria realistă: 1) pune accentul pe capacitățile materiale; 2) are o concepție materialistă despre natura umană; 3) este empiristă. Aceste trei acuzații sunt distincte și, dacă una ar fi adevărată, ar indica o incompatibilitate între realism
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
politica ca având „o bază mai curând materială decât socială” (Wendt, 1999, pp. 13-14). Acuzația conține trei elemente. Că teoria realistă: 1) pune accentul pe capacitățile materiale; 2) are o concepție materialistă despre natura umană; 3) este empiristă. Aceste trei acuzații sunt distincte și, dacă una ar fi adevărată, ar indica o incompatibilitate între realism și constructivism. Dar, la o analiză mai atentă, nici una nu se susține. În ceea ce privește prima acuzație, că viziunea realistă despre putere favorizează concentrarea asupra capacităților materiale, s-
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
o concepție materialistă despre natura umană; 3) este empiristă. Aceste trei acuzații sunt distincte și, dacă una ar fi adevărată, ar indica o incompatibilitate între realism și constructivism. Dar, la o analiză mai atentă, nici una nu se susține. În ceea ce privește prima acuzație, că viziunea realistă despre putere favorizează concentrarea asupra capacităților materiale, s-a făcut mai sus o sugestie. Este cu siguranță adevărat că mulți dintre cei care se consideră cercetători realiști au încercat să reducă ideea de putere la măsurători cantitative
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
doctrinele (vezi, de exemplu, Mearsheimer, 1983; Posen, 1984). Faptul că unii cercetători realiști folosesc evaluări cantitative ale capacităților materiale brute nu ar trebui deci să fie interpretat în sensul că materialismul de acest tip este inerent în realism. A doua acuzație este că logica realistă necesită anumite presupuneri materialiste despre natura umană și despre nevoile care guvernează comportamentul actorilor în politica internațională (Wendt, 1999, p. 30, pp. 131-133). Ipoteza specifică atribuită realiștilor include deseori prezența insecurității și a temerilor (Waltz, 1959
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
o face Randall Schweller (1998) între puteri statu-quo și revizioniste. Criticii ar putea răspunde că, astfel prezentată, logica realistă este suficient de generală și de evidentă ca să se apropie de banalitate; această critică va fi abordată mai jos. A treia acuzație susține că realismul este, în diferite interpretări, „pozitivist” sau „empirist” și, în consecință, incompatibil cu metodologia constructivistă (vezi, de exemplu, Pettman, 2000; Wendt, 1999). Aparent, obiecția este metodologică, dar anumiți constructiviști au transferat-o la nivelul ontologic. Critica este uneori
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
observator, în timp ce realismul științific afirmă că ele pot exista independent și că acest lucru se poate demonstra, chiar dacă ele nu sunt contemplate (Patomäki și Wight, 2000). Criticile constructiviștilor la adresa ontologiei realiste se asociază cu aceste poziții realiste antiștiințifice. Această ultimă acuzație a evoluat în timp. Postpozitiviștii (de pildă, Ashley și Walker, 1990a), în cadrul dezbaterii cu pozitiviștii, deseori resping realismul, deoarece îl consideră pozitivist și, în consecință, incompatibil cu noile tendințe din relațiile internaționale. Dar un asemenea refuz este problematic dintr-o
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
pildă, Ashley și Walker, 1990a), în cadrul dezbaterii cu pozitiviștii, deseori resping realismul, deoarece îl consideră pozitivist și, în consecință, incompatibil cu noile tendințe din relațiile internaționale. Dar un asemenea refuz este problematic dintr-o perspectivă constructivistă, deoarece orice fel de acuzație suficient de generală pentru a include teoriile realiste (de exemplu, Walt, 1987; Snyder, 1988) va cuprinde și o mare parte a cercetărilor constructiviste contemporane. Multe critici ale realismului îl reduc la neorealism, lucru de înțeles, având în vedere proeminența operei
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
o aplică singur - idealist și, respectiv, liberal -, de asocierile normative, într-o tentativă de a crea o știință socială „științifică” și lipsită de conotații valorice. Amândoi încearcă, de fapt, să reabiliteze termenii idealism și liberalism (deși în modalități diferite) în urma acuzației că reflectă o abordare normativă a științelor sociale: o ideologie. Scopul acestei secțiuni este de a reabilita abordarea normativă în relațiile internaționale, de care încearcă să se distanțeze Moravcsik și Wendt. Ca adversari retorici ai realismului, Carr (1964) a folosit
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Un corolar este observația că, fără a ne ocupa de „compromisul dintre putere și morală” (Carr, 1964, p. 210), nu putem studia cu succes procesul schimbării politice. Interesant este faptul că această incapacitate de a justifica schimbarea este una dintre acuzațiile standard la adresa neorealismului, în special la varianta lui Waltz (1979) (de pildă, Ruggie, 1983b; Walker, 1987). În acest sens, Waltz a parcurs ciclul complet, pentru a întâlni idealiștii wilsonieni, criticați atât de Carr, cât și de Morgenthau. Teoria lui Waltz
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
având o puternică fundamentare teoretică, dar și suficiente deschideri către practica managerială. Două obiecții i-au fost aduse. Astfel, a fost acuzat subiectivismul metodei de diagnosticare a nevoilor, precum și costul relativ ridicat de implementare a programelor formative în organizații. Prima acuzație a fost diminuată sau chiar eliminată prin înlocuirea testului aperceptiv tematic cu metoda anchetei pe bază de chestionar. Cât privește cea de-a doua acuză, aceasta și-a păstrat actualitatea. Dacă organizația dorește să dețină angajați cu un nivel ridicat
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]