6,232 matches
-
percepe ca fiind incapabil să facă față unei multitudini de situații. Mecanismele defensive Mecanismele defensive sunt metode de a evita sau reduce anxietatea fără a face față de fapt situației care o produce. Ele protejează individul dar nu construiesc sentimentul de adecvare. De exemplu, teama de a vorbi în public poate fi redusă prin evitarea acestor situații. Deoarece comportamentele defensive reduc anxietatea, ele devin prin repetare obișnuințe puternice, extrem de rezistente la schimbare. Conștientizarea mecanismelor defensive pe care le utilizăm este un pas
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
în fantezie etc. Numai discutarea problemelor și exercițiile fizice par a fi legate de creșterea încrederii în sine. Discutarea problemelor poate duce la descoperirea 40 42 unor alte perspective asupra lor care pot genera comportamente care să sporească sentimentul de adecvare, iar exercițiile fizice pot construi o părere mai bună despre propriul corp, care e strâns legat de conceptul de sine. În confruntarea cu anxietatea care însoțește utilizarea comportamentelor defensive este important să crezi că poți face față situațiilor de care
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
cu "dioptrii" adecvate, dintr-o perspectivă declarat și consecvent estetică, stabilirea genului proxim și a diferenței specifice, analiza motivelor, temelor și ideilor poetice, stabilirea de filiații și influențe posibile și plauzibile, descifrarea originalității, analiza mijloacelor de expresie artistică (limbaj poetic - adecvare - inadecvare - lexic etc.Ă. Critic de maximă încredere al poeziei, Vladimir Streinu înscrie în critica interbelică și postbelică un moment al înaltei profesionalități estetice. Iată de ce subscriem integral aprecierii primului său monografist, Serafim Duicu: "Vladimir Streinu manifestă o vocație aparte
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
criticul? Răspunsul lui Al. Oprea este edificator: "eforturile continui de a transcende latura conjuncturală sau prozaică a existenței nu merg în direcția unei vieți intelectuale sofisticate, ci au în vedere atingerea seninătății și a echilibrului clasic." Este apreciată cu deosebire adecvarea: "intervențiile sale critice se disting printr-o voită aplicare la obiect, prin pătrunderea faptelor literare până la infrastructura lor intimă, printr-un refuz net dat speculațiilor de orice fel." Și această frumoasă caracterizare finală: El este un împătimit peregrin, plăcându-i
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
urcau pe luptători, pe spate, pe piept și pe mâini până la gât, unde mușcau adânc, încât soldații se prăbușeau neputincioși, urlând de durere și murind în chipuri de nedescris". Această adevărată apocalipsă zoologică este zugrăvită, conform unei deliberate scheme de adecvare cromatică la febrilitatea mișcărilor fizice, într-un purpuriu violent: "Curând, întreaga cetate era roșie de șobolani. Mișunau peste tot, încât casele și zidurile, străzile și cadavrele oamenilor păreau că se mișcă. Și valuri, valuri, nesfârșite șiruri treceau mereu peste ziduri
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
al doilea rând, supermajoritățile necesare pentru a adopta decizii în UE pot conduce, în unele cazuri, la o tiranie a minorității. Acest argument se deosebește de opinia unor autori ca Moravcsik (2002), care consideră regulile supermajorității drept o garanție a adecvării politicilor comunitare. Dar realitatea este mult diferită, fiindcă o politică care a fost, sau cel puțin a părut, bună în momentul în care a fost adoptată, poate să nu mai fie în viitor, fie din cauza unei aplicări incorecte de către executiv
by Diego Varela [Corola-publishinghouse/Science/952_a_2460]
-
poate să mențină o situație pe care marea majoritate nu o dorește. Problema este că paralizia decizională a Uniunii nu garantează că efectele unei anume politici vor continua să fie la fel de bune de-a lungul timpului. Pentru a asigura o adecvare îndelungată a efectelor politicilor, acestea trebuie să se adapteze circumstanțelor, obținându-se astfel un echilibru dinamic. Cu alte cuvinte, "dacă dorim ca totul să rămână la fel, trebuie să se schimbe totul", așa cum a afirmat Falconeri în Il Gattopardo (Di
by Diego Varela [Corola-publishinghouse/Science/952_a_2460]
-
valabilă numai atâta vreme cât situația o justifică. Adică, În cursul aplicării unei metode, procedeele pot să varieze, unele pot să lipsească sau să-și schimbe locul, fără să afecteze Îndeplinirea, În final, a scopului urmărit prin metoda respectivă. Reactualizarea, redistribuirea sau adecvarea lor, pot să aducă cel mult unele nuanțări, sublinieri sau Întăriri În realizarea sarcinilor concrete; nicidecum nu vor putea să greveze asupra acțiunii În ansamblul ei. Este adevărat, fiecare procedeu eficient sporește valoarea metodei În care se integrează, după cum fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
Însușirea acestuia; că schimbările de conținut atrag, În mod inerent, și o modificare a metodologiilor de predare/Învățare. Natura sau specificitatea conținutului, aspectul logic al cunoștințelor (al științei care se predă) impun același caracter obiectiv metodei de Învățământ. Este o adecvare firească ce decurge din rațiuni efective, opuse dogmatismului și empirismului sau improvizației arbitrare, de moment, ca simplă manifestare a regulilor „bunului gust”. Așa după cum fiecărui domeniu de cunoaștere științifică Îi sunt proprii anumite metode de cercetare, În mod similar și
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
de tactul său pentru a crea acea interacțiune sau acea „atmosferă instrucțională” favorabilă Îndeplinirii optime a sarcinilor propuse. Simpla alegere a metodei nu este Însă suficientă; ea trebuie adaptată de fiecare dată, ceea ce presupune o anumită putere de imaginație, suplețe, adecvare. Opțiunea pentru o metodă sau alta este condiționată de competența profesorului, de capacitatea lui de reflecție pedagogică și de analiză a situației de moment. Comportamentul metodic se află, deci, sub influența factorilor psihici de personalitate, sub imboldul unor motive subiective
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
așteptate este indispensabilă pentru reglarea funcționalității procesului instructiv-educativ, este o condiție fundamentală a creșterii eficacității oricărei acțiuni didactice și educative. Pe baza unor operații de informare inversă (integrate intim În actul predării), profesorul are posibilitatea să Încerce o mai bună adecvare a predării la obiectivele urmărite, să-și regleze necontenit acțiunea sa, să-și reorienteze sau să-și revizuiască propria activitate, precum și pe cea a elevilor săi, adică să stăpânească mai bine demersul pedagogic, să susțină În mod constant sentimentul de
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
acțiune, În tehnică de lucru. În funcție de această orientare, el Încearcă să găsească cu exactitate modul optim În care trebuie să procedeze. Aplicând o metodă sau alta, profesorul operează cu anumite legi ale procesului și mecanismelor Învățării care fixează „criterii de adecvare” a metodei, condiții ale Îndeplinirii optimale a activității; lui Îi este oferită, totodată, „...o unitate de măsură pentru aprecierea critică sau pentru evaluarea a indiferent cărui mod particular de predare sau Învățare” (Bruner, 1970, p. 54). Desigur, raportarea metodelor la
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
explicativ-prescriptive integratoare a instruirii În curs de constituire, cu pretenția de a servi drept ghid științific predării și Învățării, educației, În general. D. Concluzii la poziționarea metodeitc " D. Concluzii la poziționarea metodei" a) Sintetic vorbind, de fiecare dată alegerea și adecvarea unei metode este oconstrucție dependentă de factori obiectivi (care țin de natura finalității, a conținutului, de logica internă a științei, de legitățile fenomenului Învățării etc.) și de factori subiectivi (determinați de contextul uman și social al aplicării ei, de personalitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
cu toată autenticitatea și unicitatea lor, prezintă și numeroase asemănări și trăsături comune, ceea ce lasă loc unei anumite tipizări metodologice. O tipologizare, mai bine zis, care, cu toate limitele ei inerente, lasă suficient câmp liber diversificărilor, particularizărilor, nuanțărilor etc. În adecvarea tehnicilor concrete de acțiune. Numai o asemenea diversificare a procedurilor de acțiune didactică poate facilita, de exemplu, alternarea activităților teoretice cu cele practice, Îmbinarea lor efectivă, deziderat primordial al Învățământului modern. Aplicarea diversificată a metodelor ușurează trecerea cu rapiditate de la
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
didactică și educativă a profesorului, o clarifică și Îi atribuie o mai pronunțată semnificație personală; și, dimpotrivă, uniformitatea duce la rutină și la eficiența scăzută a muncii. Varietatea metodologiei oferă o strategie pedagogică mai cuprinzătoare, de mai mare suplețe și adecvare la multitudinea sarcinilor și situațiilor noi de Învățare. O astfel de metodologie extinde câmpul de decizie al profesorului, Îi oferă o gamă mai largă de alternative și posibile alegeri, posibilități de a lua decizia cea mai adecvată, adoptarea soluției optime
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
cu oponent, prelegerea-discuție, conferința-dezbatere, informarea, microsimpozionul, instructajul de fundamentare etc., găsindu-le nu numai un specific, ci și un loc și un rol distinct și activ În ansamblul procesului didactic. O cerință primordială a creșterii eficienței comunicării rămâne, fără Îndoială, adecvarea ei la nivelul experienței lingvistice și de cunoaștere a celor cărora li se adresează. Este știut doar că transmiterea științei se situează atât la nivelul emițătorului (al profesorului care comunică), cât și la cel al receptorului (alelevului care receptează și
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
terapeutică. Trebuie subliniat faptul că trecerea în revistă făcută de către Dr. Hawkins asupra lucrărilor disponibile este de actualitate și foarte amănunțită. Aceasta acoperă problemele teoretice și dezbaterile importante, precum și rapoarte clinice și experimentale interesante. Trebuie lăudat interesul său în examinarea adecvării și validității diferitelor abordări terapeutice, deoarece aceasta ajută la înlăturarea oricăror concepții greșite referitoare la posibilitățile și limitele inerente hipnozei. O asemenea abordare critică este importantă nu numai pentru statutul științific al hipnozei, ci și pentru terapeuții care doresc să
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
de ceea ce este bun în viața ta acum... ce vârstă ai,... și așa mai departe. Încurajarea de către terapeut a abreacției motrice sau silențioase la un anumit moment din terapie este o chestiune de stil terapeutic, cadru teoretic, pregătire, experiență și adecvare contextuală. Frecvent pacienții au nevoie să continue să treacă în revistă sau să prelucreze experiențele formative pe parcursul mai multor ședințe de terapie. O asemenea prelucrare catharctică include atât descoperirea catharctică cât și încurajarea schimbării comportamentale și munca orientată spre scop
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
ideodinamiceă, atunci se pot folosi o serie de tehnici de tipul relaxare de bază, întărirea eului, sugestii și imagerie, care sunt descrise mai jos. Atunci când se folosesc abordări de gestionare a durerii este important ca terapeutul să sublinieze „siguranța și adecvarea”, din motive evidente. Un pacient care are o durere de spate dorește să se simtă mai confortabil pentru a-i permite să se bucure de viață fără durerea constantă „supărătoare”. Oricum, acest lucru ar fi probabil inadecvat dacă un asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
semne. In primul caz, stimulii asociați pot amplifica agresivitatea. O clasificare a reacțiilor conștiente la frustrare a fost realizată de Rosenzweig (cf. Rudică, 1979, pp.131-132ă, ce utilizează trei criterii: * economia (gradul de deposedare al ă trebuințelor frustrante; * sinceritatea răspunsurilor; * adecvarea răspunsurilor; În cazul primului criteriu (economia trebuințelor frustranteă s-au identificat reacții de apărare a Eului, reacții de persistență a trebuinței și reacții care exprimă inevitabilitatea obstacolului. a) Răspunsurile de apărare a Eului. In funcție de modul În care subiectul frustrării
Prevenirea conduitei agresive la preadolescenţi şi adolescenţi by Mihaela Munteanu; Anica Nechifor () [Corola-publishinghouse/Science/91538_a_92391]
-
caz, răspunsurile sunt stereotipe, ca urmare a “dezarmării” individului. In ceea ce privește criteriul sincerității reacțiilor la frustrare, răspunsurile se plasează Între două extreme, la polul negativ Întâlnindu-se fabulația și simbolurile, iar la celălalt pol fiind răspunsurile sincere și directe. Adecvarea răspunsurilor este derminată de Rosenzweig În funcție de caracterul adaptativ (individul acționează pentru Împlinirea scopului În ciuda obstacoleloră sau neadaptativ (repetarea comportamentului frustrant, nejustificat de realitateă. Pornind de la clasificările operate de Rosenzweig, Kendler ( care folosește criteriile succesului sau insuccesului În Învingerea obstacolului, persistența
Prevenirea conduitei agresive la preadolescenţi şi adolescenţi by Mihaela Munteanu; Anica Nechifor () [Corola-publishinghouse/Science/91538_a_92391]
-
a cîtorva dintre cele mai bune creații aparținînd scriitorului (vorbim despre o selecție din volumele sale reprezentative!)*, mi se pare o întreprindere editorială deosebit de importantă. Riscurile amintite mai sus sînt evitate inteligent de către traducător (poet el însuși), fie printr-o adecvare la registrul metaforic special al lui Heaney, fie prin lăsarea deoparte a poemelor cu "încărcătură" mentalistă (sau chiar politică) excesivă. Cred de aceea, fără ocolișuri, că apariția acestei cărți e un eveniment artistic real. Opera poetică a lui Heaney (nemailuînd-o
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
mintă. Punctul de plecare e etic, rezultatul, estetic: când cuvintele se pătează de minciună, se degradează, corup, sufocă"320. În comunism, mulți critici caută comoditatea interpretărilor comandate, pentru că în acest mod nu simt obligația de a-și asuma adevărul și adecvarea. În felul acesta, literatura română este nedreptățită și nu i se permite intrarea în circuitul universal o obsesie comună scriitorilor și criticilor din țară. Paradoxul nu este însă luat în seamă de intelectualii care doresc să realizeze o literatură corespunzătoare
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
pleiada de tineri exegeți care după 1990 au contribuit la trezirea interesului pentru această zonă culturală. Tălmăcirile din Sf. Augustin (De dialectica, De Magistro, Confessiones), Plotin, William Ockam, Thomas de Aquino sau din Emmanuel Swedenborg se remarcă prin corectitudinea transpunerii, adecvarea terminologică, acuratețea expresiei și printr-o orientare constantă către sensibilitatea stilistică a cititorului modern. Amplitudinea și rafinamentul comentariilor ies în evidență și în versiunea românească a marii antologii de poezie medievală Carmina Burana, alcătuită împreună cu Lucia-Gabriela Munteanu. Întocmită în aceeași
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288291_a_289620]
-
elevi din clasă; utilizarea corectă a strategiilor didactice expozitive sau a celor participative. “*” Aspecte privind relația profesor-elev; încurajarea relației elev-elev în cadrul desfășurării lecțiilor; gradul de solicitare și angajare a unui număr cât mai mare de elevi în activitatea de învățare; adecvarea stilului de predare la diferite situații de învățare și de organizare a acesteia; comportamentul studentului în relațiile și influența ce o exercită asupra acestora. “*” Evaluarea și autoevaluarea rezultatelor: evaluarea calității, progresului, randamentului cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor elevilor; criterii, tipuri, forme
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Petrea Crina () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1164]