24,560 matches
-
liniști complet, sînt viu, mă cheamă Julius, nu i-am dat nici un pumn lui Bobby, nu s-a Întîmplat absolut nimic, abia am obținut certificatul de băiat de unsprezece ani care a terminat școala primară și se Întoarce liniștit de la aeroport și nimic mai mult, doar că Vilma a devenit o tîrfă mult mai mare, de parcă globul uriaș și monstruos ar fi continuat să se umfle pînă nu mai Încăpea În palat și-l urmărea pe străzile din San Isidro, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
clipă să respire Vilma a devenit o tîrfă uriașă. Dar mult mai puțin uriașă ca acum, fiindcă acum, cu fereastra din nou abia Închisă, În pofida faptului că stătea cuminte, În pofida faptului că-l chema Julius și că se Întorcea de la aeroport cu mămica lui, care e frumoasă și o iubesc foarte tare, Vilma era o tîrfă uriașă și lui ce altceva Îi mai rămînea decît s-o aleagă dintre cei trei pe Susan, să se repeadă de gîtul ei, Îmboldit cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Întîmplat absolut nimic, Inexplicabil, indescifrabil, indescriptibil momentul În care Julius a reușit să se stăpînească depășind momentul acela dificil și a ajuns cu bine la palat, cu totul și cu totul fiul lui Susan și sută la sută Întorcîndu-se de la aeroport. Sigur că Învățase că Juan Lucas nu suporta gălăgia și scandalul, mai ales cînd s-a hotărît să intre să bea un păhărel, În timp ce Susan se schimba ca să poată ieși. Nici vorbă de așa ceva: viața lui Juan Lucas trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
făcîndu-l pe Bobby să ia chipul lui Rafaelito Lastarria, dar asta a fost ultima dată: dădu dovadă de curaj și schimbă chipul vărului său cu expresia satisfăcută a lui Bobby cînd s-a dat jos din camionetă, la Întoarcerea de la aeroport. În sfîrșit, putu să respire. Dar Între ușurarea enormă pe care o simți și somnul care avea să vină mai tîrziu, peste cîteva ore, rămînea un gol mare, adînc, Întunecos... Și Julius n-avu Încotro și trebui să-l umple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mult... M-am întrebat întotdeauna dacă mi-am înșelat soția în acea noapte. Habar n-am nici acum. Dar acum îmi pasă mult mai puțin decât atunci, a doua zi, în avionul care mă ducea spre București, sau când, în aeroport, mi-am strâns soția în brațe. Sau, mai ales, în noaptea care a urmat și în care, făcând dra goste cu ea, am rememorat totul și era cât pe-aci să încep să plâng. Era să-i spun tot ce
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
a fost una dintre cele mai neașteptate revelații ale mele. Spre rușinea mea, știam pân-atunci despre acest oraș doar că era undeva în nordul Italiei și că acolo se fabrica autoturismul Fiat. Vă imaginați neîncrederea mea când, chiar pe aeroport, prietenul Marco m-a întâmpinat cu cuvintele: „Știai, bănuiesc, că Torino e un oraș ma gic.“ Și-apoi, după o ezitare: „Unii folosesc chiar un cuvânt mai greu: diabolic...“ În mașină, pe când priveam năuc peisajul din jur, ca-ntotdeauna când
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
minune. Cealaltă zăcea-n celălalt colț, în spate, lângă mine, și se uita pe geamul opus. Eram un puști pe lângă ele. Nu știu cine gândise o combinație româ nească atât de bizară. Cele două se urau de moarte, și până atunci, pe aeroport în Otopeni, apoi în cursa Tarom până pe Heathrow, și-n cele din urmă cu Lingus până la Belfast, nu-și vorbiseră nici un moment. Dac-aveau s-o țină tot așa, avea să fie distractiv. Ne-ndreptam spre miezul Irlandei, spre complexul
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
corect,... ” “...ai zis bine, fii liniștit” “...așa, la Londra, deci, ne ducem fiecare să mai căscăm gura prin oraș, să vedem Tamisa, Big Ben-ul, mă rog. Dar, iubiții mei colegi - oameni corecți și conștiincioși - ajung mai din vreme la aeroport pentru cursa de New York. Eu, mai gură cască, mă trezesc abia cu o jumătate de oră înainte de plecarea avionului. Cu chiu cu vai ajung la Heathrow când mai era doar un sfert de oră până la decolarea avionului. Crainicii aeroportului tocmai
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
la aeroport pentru cursa de New York. Eu, mai gură cască, mă trezesc abia cu o jumătate de oră înainte de plecarea avionului. Cu chiu cu vai ajung la Heathrow când mai era doar un sfert de oră până la decolarea avionului. Crainicii aeroportului tocmai anunțau ceva, din care eu nu înțelegeam decât New York. Mă adresez, atunci, cuiva din personal, care stătea la una din porți, și-l întreb: Parlez-vous francais? No, I don’t, face englezul meu. Sprechen Sie Deutsch? No, I
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
am s-o uit cât voi trăi. Aproape că mă ura, mă disprețuia parcă pentru ca îndrăznisem să schimb ordinea firească a lucrurilor. Mergea atentă înainte, eu în urma ei, fără să spunem niciunul nimic. Ne-am luat rămas bun acolo, la aeroport, în lumina unui neon. Nu ne-am spus nimic. Există în viață momente care rămân unice dupa ce trec toate celelalte. -Cu asta s-a terminat, zice ea. Pentru tine voi muri pentru totdeauna, a mai adăugat ea. Am încercat
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
atrăgea fără drept de apel, doar că nu eram prost. Am urcat pontonul, ne-am uscat la soare, apoi am plecat împreună spre casă. Când am ajuns la hotel, am găsit o telegramă. Sosesc mâine. Stop. Trei zile libere. Stop. Aeroport. Stop. Ora cinci. Stop. Te rog vino. Stop. Nu știam ce să fac. Rămăsesem mut. M- am întors pe plajă, sperând să o mai găsesc pe Linda, dar ea nu mai era acolo. Am căutat-o chiar după stânci, dar
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
M-am liniștit, găsind totul în ordine în privința calculatorului. Am luat masa împreună, am făcut apoi un duș, după care am făcut câteva partide de sex. Dimineață, la ora cinci, m-am trezit și am plecat într-un taxi spre aeroport. Am lăsat-o dormind, fiind decis să nu mă mai culc cu vechea mea prietenă și să-i spun adevărul. Timpul parcă abia se târa. Pe măsură ce se apropia ora întâlnirii cu Antoinette, nu mai știam de ce venisem. Nu aveam niciun
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
Termină cu panarama odată. 186Când m-am întors, n-am mai găsit-o însă. Portarul mi-a spus că a plecat acum câteva minute. Lăsase un plic în care-mi scrisese doar două cuvinte. S-a terminat. Am telefonat la aeroport, dar a fost de negăsit. M-am dus la un bar și am băut un whisky, apoi m-am întors în cameră și am început să scriu iarăși poezii. A doua zi, la serviciu, simțindu-mă fericit, m-am gândit
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
strâns legat de trecut. Aveam și mai multă nevoie de Linda. Iubirea ei era acum singurul lucru care îmi mai putea justifica existența. Mă săturasem să mă tot mint, să fiu pradă instinctelor mele. Sâmbătă dimineața mă aflam deja în aeroport. Plecasem fără să-mi iau măcar rămas bun de la Linda care era acum pe iahtul ei, gândindu-se poate la mine. Sentimentul de culpabilitate ceda treptat locul unei dureri din ce în ce mai acute, o tristețe insuportabilă parcă. Mai
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
era și mai frumoasă acum, când în sfârșit ea se împăcase cu sine. Mai frumoasă pentru că albea. Ea ridică spre el o privire curioasă. Deschisă. —Mersi, spuse el. Acum, dacă aș trece cu bine de porcăriile alea de controale de pe aeroport... —Lasă-l pe Ghid să se ocupe de asta. La asta se pricepe cel mai bine. Le dădea tuturor nume fictive. Când amănuntele unei vieți puneau în pericol intimitatea cuiva, le schimba cu altele. Uneori crea un singur studiu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și Sylvie plecaseră din Midwest în anii 1970 și nu se uitaseră niciodată înapoi. Acum, întinderea unduioasă a locului său de baștină i se părea la fel de străină ca imaginile de pe Marte transmise de Sojourner. Lângă centrul de închiriat mașini de la aeroportul Lincoln, intră în panică o clipă, pomenindu-se fără pașaport și fără monedă locală. Odată intrat în holul din MotoRest, s-ar fi putut afla oriunde. Pittsburgh, Santa Fe, Addis Abeba - pastelurile liniștitoare, neutre ale navetei globale. Stătuse pe aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și singur. Clătină din cap, deschise gura și gemu. Atrasă de zgomot, o femeie apăru în cadrul ușii. Purta o fustă plisată roșie și o bluză de mătase crem. Weber avu senzația că o mai întâlnise, dar în alt context - la aeroport, la centrul de închiriat mașini sau la recepția hotelului. De vreo patruzeci de ani, cu un aer tineresc și o coamă de păr negru-albăstrui, lung până la umeri - genul de față care imita o celebritate minoră. Femeia păru și ea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
La 4.00, își luă pulsul și se gândi că e posibil să se confrunte cu o problemă gravă. Când nu mai putu să stea în pat, se ridică, făcu un duș, se îmbrăcă, își făcu bagajele și plecă spre aeroportul Lincoln, cu câteva ore mai devreme, în mașina sa închiriată, pe autostrada inexpresivă ca o lamă. În timp ce avionul zbura peste Ohio, reuși să se adune. Privi în jos, către Universitatea Columbus, acoperită de nori, imaginându-și reperele invizibile sub cuvertura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de turiști de pe vechiul pod. Amorul ochii-i de i-ar lua, s-ar lecui de orbire. Cronica din Times apăruse chiar înainte de plecarea lor din State. O citise la micul dejun, în timp ce Sylvie trăgea de el ca să plece la aeroport. Ia-o cu tine, spunea ea. Nu ocupă loc. Nu voia s-o ia cu el. Se duceau în Italia. Interzis recenziilor. Până ajunseseră la LaGuardia, o rescrisese deja în cap. Nu-și mai dădea seama ce-și mai aducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mai aducea aminte din evaluare și ce inventa el. Știa că formulări întregi din Times erau preluate din articolul din Harper’s. Cu siguranță că cine le citea pe amândouă vedea că erau la fel. Îl sunase pe Cavanaugh din aeroport. —Eu nu mi-aș bate capul, Ger, spusese editorul său. Trăim vremuri ciudate în America. Căutăm ceva care să poată fi atacat. Cartea se vinde bine. Și știi că te susținem cu următorul contract, indiferent ce se întâmplă cu ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
se întâlni din nou cu Robert Karsh. Trecuseră doar patru luni și parcă era altă țară. Câmpurile verzi, înalte până la fluierul piciorului, printre care trecuse cu mașina în iunie se transformaseră în talazuri aurii și cafenii. Un drum identic de la aeroportul Lincoln spre vest, într-o mașină închiriată interșanjabilă, și totuși totul în jurul lui se schimbase. Nu era doar simpla schimbare a anotimpurilor: mai multă unduire, mai multe creste încâlcite, mormane și culmi, falii și crânguri ascunse care tulburau întinderea perfectă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
apă la moară ideilor delirante ale pacienților. Și totuși le dădea apă la moară celorlalți, zi de zi. Șoferului de taxi pakistanez pe drumul spre LaGuardia, cu teoriile lui despre legăturile Al Qaeda cu Casa Albă. Agentului de pază de pe aeroport, care-l pusese să-și scoată cureaua și pantofii. Femeii care stătuse lângă el în avion și-l apucase de braț la decolare, convinsă că avionul va sări în aer la patru sute cincizeci de metri de pământ. Să-i dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
-i intimitate, îmbrățișându-se singură în haina ei de piele întoarsă, prea subțire. Luară mașina lui închiriată până la Silver Bullet. Când porni motorul, radioul se trezi zumzăind la viață - postul cu muzică clasică pe care-l găsise când venise de la aeroportul Lincoln. Îl opri. Stai! îi spuse ea. Dă înapoi. Îl porni din nou și ieși din parcare pe dibuite, pe șoseaua pustie. Voci înalte, fără acompaniament, se împleteau unele cu altele, susținute de o perdea de alămuri. Muzică de pe altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Conștient în mod acut de cum părea acum în ochii celuilalt bărbat, forță finalul conversației, reușind până la urmă s-o eutanasieze. În noaptea aceea făcu drumul înapoi la Lincoln și așteptă acolo să prindă un zbor. Îl sună pe Mark de pe aeroport, ca să-și ia rămas-bun. Mark fu stoic. —M-am gândit eu că o să te cari. Ai tăiat-o de aici cam repede. Când mai vii înapoi? Weber spuse că nu știe. Niciodată, ai? Nu pot să zic că nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pe mine? Doar pentru o noapte sau două. Nu sunt nicăieri. Nimic. Gerald Weber oprește cea de-a treia mașină închiriată de el în Nebraska lângă un bancomat. Mâinile îi tremură, scoțând mult mai mulți bani decât avusese intenția. De la aeroport se întoarce instinctiv la hotelul unde devenise deja client fidel. Bun venit amatorilor de cocori. Doar că, acum, holul mișună de oameni greoi, în vârstă, îmbrăcați în haine tricotate și dotați cu ghiduri și binocluri ușoare. El însuși își luase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]