9,537 matches
-
Roșia Montană - Țebea - Deva. De dimineață, participanții la această aplicație sau adunat în curtea Liceului Pedagogic ,,Sabin Drăgoi”, de unde s-a pornit cu trei autocare spre Brad. Srăbatem străzile orașului, fiind însoțiți tot timpul de imaginea Cetății Devei, proiectată pe albastrul cerului de vară. Trecem pe langă termocentrală de la Mintia, după care ne abatem spre dreapta, traversam Mureșul și începem urcușul pantelor domoale ale Munților Metaliferi. Străbatem câteva sate mici, cu locuințe modeste, multe dintre ele dând semne clare că de
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
mai multe culori, făcînd după fiecare schimbare a culorii cîte o notație în dosar. Dîndu-și seama că o privesc, ridică ochii, se convinge mai întîi că economista și Don Șef nu-s atenți, apoi mă privește, învăluindu-mă în tot albastrul ochilor săi și-mi surîde scurt, surîs ce poate fi o încurajare, la fel de bine ca și o ironie -, după care își continuă munca. Din plimbarea lui, Don Șef s-a oprit lîngă fereastră, ținînd încă șuba larg desfăcută pe umeri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cu privirea ațintită asupra brichetei, pe care o mișcă încet, cu vîrful degetelor, peste suprafața dosarului cu contractele aduse de mine. Își mușcă un timp buza de jos, apoi strînge colțul stîng al gurii într-un surîs calm, peste care albastrul privirii sale e cerul senin de la malul mării, în zori. Mă reculeg pentru o clipă și-mi dau seama că am privirea fierbinte, învăluită cu înfrigurare în jurul doamnei Teona. Simt cum îi sorb însetat fiecare amănunt, fiecare gest, fiecare tresărire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
palmele... Am să mor dacă nu ajung... Trebuie să mă zbat, să mă eliberez, să fug... "Ajungă zilei răutatea ei!" strig eu, eliberîndu-mă din strînsoarea palmelor, deschizînd speriat ochii. Lîngă mine, așezată pe marginea patului, stă Teona: mă învăluie în albastrul privirii, trecîndu-și palmele peste obrazul meu, umed de transpirație. Stai, stai..., îmi șoptește. Teona, murmur eu, tu aici!? Ești bolnav, Mihai, îmi spune, ștergîndu-mi fruntea cu batista ei parfumată. Ai vorbit prin somn, te-ai zbătut... Scutur din cap să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
sărut iubita mea, și toată dragostea închircită în mine de grijă și depărtare se înaripează. Mâine vor pleca spre tine ultimele rânduri din Mangalia, care m’a însănătoșit (touchons du bois). Îți trimet peisajul ei însorit, cu marea de un albastru brumat, cu luna ce poleește magic coperișurile: e lună plină, cu geamia veche, cuprinsă în flacăra roș gălbuie a asfințitului și cu cărăruia lunei pe întinsul albastru argintat. Și din pragul acestei plecări, cu inima mea, Mangalia toată la picioarele
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
însănătoșit (touchons du bois). Îți trimet peisajul ei însorit, cu marea de un albastru brumat, cu luna ce poleește magic coperișurile: e lună plină, cu geamia veche, cuprinsă în flacăra roș gălbuie a asfințitului și cu cărăruia lunei pe întinsul albastru argintat. Și din pragul acestei plecări, cu inima mea, Mangalia toată la picioarele tale. Te sărut, Mica! Mamina 5/1947 2 octombrie, joi, 1947, București Monica mea dragă, Am sosit acasă miercuri seara la 11½, sculată de la orele 4½, cu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
a unei dorințe. Eu - sunt încovoiată sub povara despărțirii și a singurătății. Ceasurile libere le petrec scriindu-ți. Uneori îmi vine să mă ridic de la biurou și să țip după tine... Geamurile ușii tale de la balcon s’au colorat cu albastru închis de umbră și iarnă; dac’ai fi aici, mi-ar fi frică să nu fii în oraș cu pantofii uzi. Acum mi s’a tăiat dreptul grijilor mărunte; clocotesc în mine, fierbinte ca într-un cazan cu smoală, grijile
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
dacă aș putea rezista altminteri doi ani, care pot fi trei-patru. Dar nu-mi fac planuri. Abia dacă las să-mi tremure gândul unor astfel de nădejdi; decepția și renunțarea ar fi prea mari. Scrie-mi, ți-ajunge numai pledul albastru? Ai găsit vreo pernă mare? Pui așternutul tău? Ai găsit pe fundul valizetei roșii scrisoarea mea, pusă în momentul plecării? Noaptea nu ți-e frig? Nu uita, pentru cazul neîncălzitului casei, le moine. Caută o sticlă groasă, groasă, umple-o
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
peste tot. Într-o dimineață, eram la Muedin; singură la o masă acoperită cu hârtie imaculată, priveam marea din fericire albastră: eram absentă, plutind spre alte țărmuri. Apoi o ceață gri-deschis și-a tras perdeaua deasă între mine și acel albastru celest. Barba Cociu, care își expunea mângâ ie rilor brune ale soarelui spinarea bătrână, s-a îmbrăcat în grabă și a început o conversație cu un... indigen. Copiez de pe o notiță luată la întâmplare. Barba: keriak, kapaklaran. Celălalt: Șuruplaran. Pe
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
inima mai grea mă duc la geam, ca să capăt putere și să mă scald în lumina de afară. Acum iar m-am îndreptat spre fereastră și am văzut cea mai frumoasă priveliște de iarnă. Cerul, văzduhul, casele sunt de un albastru minunat, acel albastru pe care mi l-aș dori pentru paradisul meu. Un peisaj selenar. [...] Draga mea, mă despart de tine cu părere de rău și sfâșiere. Aș fi vrut așa de mult să-ți mai trimit încă o pagină
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mă duc la geam, ca să capăt putere și să mă scald în lumina de afară. Acum iar m-am îndreptat spre fereastră și am văzut cea mai frumoasă priveliște de iarnă. Cerul, văzduhul, casele sunt de un albastru minunat, acel albastru pe care mi l-aș dori pentru paradisul meu. Un peisaj selenar. [...] Draga mea, mă despart de tine cu părere de rău și sfâșiere. Aș fi vrut așa de mult să-ți mai trimit încă o pagină. Dar inima mi-
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
îi cade asupra pântecului lui Suze. Draga mea, ești însărcinată? — Nasc până atunci, o liniștește Suze. — Bine! Robyn se relaxează. Cum am spus, o să arăți minunat în violet! — În violet? Suze e total buimacă. Credeam că o să mă îmbrac în albastru. — Nu, categoric în violet! — Bex, sunt sigură că mama ta a zis... — Ei, oricum, o întrerup grăbită. Robyn, sunt puțin prinsă cu toate astea și... — Știu și nu vreau să te încurc în nici un fel. Dar, din moment ce tot sunt aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
așa cum fac întotdeauna, și să o las pe ea să găsească o soluție. Dar acum... pur și simplu nu se poate. Arată atât de calmă și de fericită. Ar fi ca și cum aș deversa deșeuri toxice într-o mare de un albastru paradisiac. — Bex! Bună! Când mă vede se ridică și eu am un nou șoc în fața... imensității ei. — Suze! Fug spre ea și o îmbrățișez strâns. Arăți senzațional! — Mă simt extraordinar! spune ea. Ce faci? Cum merge cu nunta? — A... fac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
să știu cum e când durează mult. Nu-mi vine să cred. Suze are un băiețel. Un băiețel micuț, rozaliu și plângăcios. În vârstă de o oră. A fost cântărit, măsurat și îmbrăcat cu cel mai senzațional costumaș alb cu albastru și învelit cu o păturică albă, și acum e în brațele lui Suze, cu fețișoara strânsă și zbârcită, și cu smocuri de păr negru din loc în loc, deasupra urechilor. Copilul lui Suze și al lui Tarquin. Aproape că-mi dau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Gărzii; 3 recipise al Băncii Naționale cu 8900 lei; 4500 lei, 2400 lei, pentru înzestrarea armatei, numerar 6221 lei; mașină de scris Continental seria R192374 asupra căreia mai datorește 4000 lei d lui maior Nistor Sabin. Îmbrăcăminte: 13 pantaloni postav albastru, 41 pieptare de doc, 13 bonete, 13 cămăși albastre doc, 13 cravate doc albastru, 13 centuri piele galbenă, 13 paftale metal cu insigna FRN, 12 bratarde, 50 insigne pentru căciuli, 40 bonete doc albastru. S-au mai găsit: 4 ștampile
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
înzestrarea armatei, numerar 6221 lei; mașină de scris Continental seria R192374 asupra căreia mai datorește 4000 lei d lui maior Nistor Sabin. Îmbrăcăminte: 13 pantaloni postav albastru, 41 pieptare de doc, 13 bonete, 13 cămăși albastre doc, 13 cravate doc albastru, 13 centuri piele galbenă, 13 paftale metal cu insigna FRN, 12 bratarde, 50 insigne pentru căciuli, 40 bonete doc albastru. S-au mai găsit: 4 ștampile, 3 tablouri, un drapel tricolor cu insigna FRN, o hartă a orașului și una
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
Nistor Sabin. Îmbrăcăminte: 13 pantaloni postav albastru, 41 pieptare de doc, 13 bonete, 13 cămăși albastre doc, 13 cravate doc albastru, 13 centuri piele galbenă, 13 paftale metal cu insigna FRN, 12 bratarde, 50 insigne pentru căciuli, 40 bonete doc albastru. S-au mai găsit: 4 ștampile, 3 tablouri, un drapel tricolor cu insigna FRN, o hartă a orașului și una a județului, 59 cărți pentru ostași, 857 kg porumb, 30 kg grâu, la domnul intendent. În urma decretului-lege nr.3151 din
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
o deseneze „așa din capul ei”. Omagiul meu doamnei Ani. Te rog să-mi răspunzi cît se poate de repede la această scrisoare. Imediat dacă se poate. Cu multă prietenie, Mihai Drăgan P.S. Uitam să-ți spun că satiricul [e] albastru. </citation> (27) <citation author=”Mihai Drăgan” loc="Iași" data =”12 feb[ruarie] 1968”> Dragă Costel, îți răspund la o săptămînă după primirea scrisorii tale care m-a bucurat că pe un soldat aflat în tranșee. (Am așteptat și plicul cu
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
8/25 iunie 1974”, semnatarul se oprise asupra presei vechi bârlădene față de care a avut unele obiecțiuni fără drept de apel ale autorului capitolului. Iată pe ce i se cășunase corectorului cu un capăt al creionului roșu și cu celălalt albastru: „Presa bîrlădeană din trecut, foarte bogată de altfel, era tratată detaliat, cu lux de amănunte, Însă necritic, fără a scoate În evidență și limitele ideologice (subl.ns.) ale unor publicații de orientările cele mai diferite”. Amușinând fructul interzis, Necula precizase
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
de jumătate de kilogram costa 3,60 lei, cei mai ieftini pantofi cu fețe de piele - 112 lei iar un sfert de „Rachiu alb” sau „Secărică” - 5 lei bașca o bere la halbă cu depuneri - 3 lei iar un mic albastru sau verde, după cum se preumblaseră muștele pe el - 1,50 lei. Pentru 1974 se spera creșterea salariului minim la „...cca. 1.350 lei iar În industria textilelor la 1.400 lei”. Pălmașii satelor noastre s-or fi bucurat foarte la
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
prime locale - grăsimi hidrogenate în colaborare cu Fabrica de Ulei „Unirea” din Iași; formularea de noi forme farmaceutice: pelicule medicamentoase cu substanțe cicatrizante aplicabile în tratamentul arsurilor, unguente cu substanțe antiflebitice (rutozid), preparate antiacneice, preparate antihemoroidale, tablete antiseptice, orofaringiene cu albastru de metilen etc. Prof. univ. dr. Alexandru Pastia împărtășea cunoștințele sale cu generozitate și știa să creeze în colectiv un climat de colegialitate, prietenie și optimism, esențiale în activitatea de cercetare. Prin retragerea sa la pensie, în anul 1979, lumea
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
am văzut. Interpretările conduc de regulă spre o concluzie eronată din cauza minții noastre condiționate. Spre exemplu, o linie orizontală este o linie orizontală, dacă o interpretăm drept orizont poate schimba și redirecționa întreaga imagine. Culorile, de asemenea, nu trebuie interpretate albastrul poate sugera apă sau cer dar poate fi pur și simplu un perete de culoarea respectivă. Senzațiile în schimb pot fi de apă, frig, cald ș.a.m.d. Uimitor, mulți dintre noi avem desene destul de apropiate de original și mulți
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
ani în urmă. Ce frumuseți naturale am văzut și ce tablouri minunate pot inspira aceste priveliști! Poate că tocmai de aceea pictorul s-a stabilit prin acele minunate locuri!... Mi s-a imprimat pe retină un limpede și prea frumos albastru al apelor din jur! Soția pictorului e de o voioșie exuberantă ce ne molipsește și pe noi, oaspeții. Veselă peste poate că are musafiri de la drum lung și mai ales că fiică-mea îi este cea mai bună și mai
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
o mână cu un clește în cealaltă și cu țigara în gură. Telefonul sună. Fetele noastre râd și povestesc în timp ce pictează. În curte a intrat un camion galben cu prelată galbenă. Cine o fi? Pe prelata galbenă scrie „Loial” cu albastru și pe șofer îl cheamă Adi. E o plăcuță pe fereastră în dreptul volanului care ne oferă această informație. Camionul face rondul, depășește foișorul și vine înspre noi. Din toată distracția, Liviu (pictor, de...) este încântat de culoarea corturilor așezate printre
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
era vorba de cumpărat smântână, aveam în buzunar o sticluță cu tinctură de iod, luată din farmacia familiei, cu care încercam dacă în smântână țărăncile au pus sau nu făină pentru a o îngroșa, reacția fiind colorarea produsului falsificat în albastru. Așa că n-a fost nici o problema să-i pun sub ochelari îndrăgostitului domn M. o eprubetă de amidon combinat cu iod în minunata culoare albastră-violet. După liceu, luându-mă cu niște colegi, am dat la "Medicină", nepregătindu-mă deloc și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]