9,447 matches
-
la moarte. Ba din contră. Bazarurile sunt goale și pe holurile spitalului sunt înghesuite cadavre, dar el nu-și face probleme. La cincisprezece ani, lumea sa se definește confortabil între pereții casei părintești. Singurul fiu al unui avocat distins, Pandit Amar Nath, Razdan este moștenitorul unei averi de câteva sute de mii de rupii și viitorul posesor al acoperământului sub care se află, al curții și grădinilor, al camerelor răcoroase cu tavane înalte, al încăperilor servitorilor și al toaletei moderne, europene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
examinase cu atenție și văzuse că fata avea o aluniță pe pântece, chiar în mijloc, sub sâni. Semnificația acesteia era foarte clară, îi șoptise ea lui mali. Mireasa va muri tânără. Ghinionistul mire era un tânăr foarte serios, pe nume Amar Nath, care, de curând, începuse să practice dreptul, fiind membru al societăților de promovare a igienei, preservarea tradițiilor și a purității culturale, protecția vacii și respectarea ceremonialurilor religioase. De curând, publicase un articol în The Pioneer referitor la pierderea noțiunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și respectarea ceremonialurilor religioase. De curând, publicase un articol în The Pioneer referitor la pierderea noțiunii de castă în cazul celor care călătoreau mult în afara granițelor, respingând ideea părăsirii chiar și vremelnice, a pământului indian. Studiile nu îi lăsaseră lui Amar Nath răgaz să aibă viață socială. La prima întâlnire cu mireasa, bâlbâise câteva vorbe, apoi rămăsese cu privirea ațintită asupra pantofilor, până când, cei care îi supravegheau, se plictisiseră și ceruseră să se oprească ceremonia ceaiului. Desigur, Amrita nu scosese o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să se oprească ceremonia ceaiului. Desigur, Amrita nu scosese o vorbă în acest timp, dar pe chip îi jucase un zâmbet dedicat cine știe cui. Era frumoasă și asta i-a fost de folos. Nu se vedea imediat că-și pierduse mințile. Amar Nath era un fiu ascultător, ai cărui părinți ajunși la o vârstă respectabilă, erau îngrijorați că fiul lor nu manifesta interes decât pentru cărți și corectitudinea morală. Acceptaseră așadar asigurările unchiului fetei și-și împinseseră fiul s-o ceară în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
procesiunii, arăta mai mult sau mai puțin atrăgător. În ceea ce o privea, Anjali nu era de acord cu safirul din colierul miresei. Safirele sunt pietre înșelătoare; pot respinge razele dăunătoare ale lui Saturn dar le și pot concentra asupra cuiva. Amar Nath, în mod sigur, a fost luat prin surprindere de zelul miresei în noaptea nunții. Anjali, care se mutase la noua familie a stăpânei sale, stătea adesea trează până seara, târziu, ascultând exclamațiile lui de uimire, mici sunete jucăușe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să reacționeze atât de prompt. Din fericire, el nu prea cunoștea femeile. Oricare altul ar fi devenit brusc suspicios. Și deși vorbele rele despre aventurile miresei ajunseseră până la urechile acelor hijra care veniseră să ia peste picior invitații la nuntă, Amar Nath și familia sa, fiind niște oameni cu idealuri, nu plecaseră urechea la bârfele lor și ale servitorilor. O dată ce soția sa fusese instalată în casă, mirele revenise la gândurile și chibzuielile sale privind hotarele pământurilor sau importanța persanei în educația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
felurile în care este bine să începeți o scrisoare“. Când Pran Nath împlini șase ani, i-a fost angajat un tutore pentru a se îngriji de educația lui morală, intelectuală și fizică, cele trei elemete ale programului educativ pe care Amar Nath Razdan îl evidențiase în articolul său Introducerea unei pedagogii superioare la hinduși. Omul plecase după o săptămână, cu pretextul că trebuia să-și trateze glezna ruptă din cauza puștiului, care-i pusese piedică pe scări. Au mai fost angajați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
repede, dar momentul în sine, de o grație rece, de o liniște aparentă, aproape că atinge adevărata încremenire a sincroniei. Timpul din afara timpului, invadat misterios de mirosul acela de ceapă crudă. Pagină separată Pe la sfârșitul Marelui Război, distinsul avocat Pandit Amar Razdan era renumitul autor a peste 276 de articole apărute în diverse publicații, începând cu broșurile Societății tinerilor din Cașmir, până la ziarele naționale. Interesele sale cunoșteau o arie largă. Din punct de vedere politic, cultiva un naționalism prudent, bazat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
acesta să-l poată evita. Procesul începuse deja de trei sferturi de oră, în timp ce Pandit, șocat, se încuiase în toaleta bărbaților și se spăla obsesiv pe mâini, ca să scape de un eventual microb. Când s-a declanșat epidemia de gripă, Amar Nath Razdan a primit-o ca pe o provocare personală din partea întregului univers. Nu putea exista teroare mai mare pentru el. Prima victimă pe care a văzut-o, a fost un om al străzii, întins pe marginea drumului, înconjurat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
distrugând microbul în focul mistuitor al cepei. Pentru a potența efectul cepei, consumă o cantitate mare din acest remediu, în timp ce zace și luptă disperat cu panica pe care o simte clădindu-se în corpul său scuturat de frisoane. Astfel alege Amar Nath să facă față bolii. Este ceva real: acest ipohondru se confruntă cu personificarea trup și suflet a celor mai mari temeri pe care le-a avut vreodată. Își duce mâna la piept, imaginându-și cu mintea sa din ce în ce mai bolnavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
răsturnat. Aude vocea fiului său și a lui Anjali care se înjură reciproc. Întoarce capul, încercând să înțeleagă ce au să-și spună. Dar i se pare că vorbele lor vin de pe altă lume. Din baia sa de ceapă, Pandit Amar Nath Razdan își pledează recursul final. Pagină separată Gita coboară în fugă scările care duc în curte, pe când mama ei (care este întruchiparea sorții, destinului, dreptății, a karmei și a tuturor forțelor impersonale care îi pot strivi pe muritorii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și se uită la ea, lăsând liniile feței, forma ochilor și a gurii să i se întipărească în minte. Apoi, îl așază tot mental alături de miile de amintiri despre celălalt tată al său - nu poate să nu se gândească la Amar Nath ca la tatăl său: tata privindu-și unghiile, prosternându-se la templu, spălându-se subraț, chemând o servitoare să ridice ceva. Micul pătrat de hârtie rigidă este strivit de greutatea amintirilor despre Amar Nath. Și cu toate astea, acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
poate să nu se gândească la Amar Nath ca la tatăl său: tata privindu-și unghiile, prosternându-se la templu, spălându-se subraț, chemând o servitoare să ridice ceva. Micul pătrat de hârtie rigidă este strivit de greutatea amintirilor despre Amar Nath. Și cu toate astea, acest petic a reușit să le detroneze într-o singură după-amiază. Pran se poartă cu fotografia ca și cum ar fi ceva magic, de parcă puterea ei este într-un fel inalienabilă, intrinsecă, chimicale și hârtie înnodate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
aici, la Bombay. Întotdeauna a fost așa. Ce-ai crezut tu? Ea este o femeie bogată, o englezoaică, iar tu, un băiat de pe stradă... chiar dacă ea este...ce ți se pare amuzant? Figura lui Bobby este schimonosită de un zâmbet amar. — Nimic, Amma, nimic. Ai ceva de lucru pentru mine? Doamna Pereira bombăne ceva și în timp ce Mabel toarnă ceaiul, începe să-și smulgă ceva consistent din călcâiul drept. Își continuă operațiile, vorbindu-i lui Bobby despre domnul Dutta, un teosof care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
River Club. Indiferent de obiectul acesteia, gelozia este mereu prezentă, în paralel cu o promisiune de a o face să dispară, căci nou venitul va deveni și el un obișnuit al locului într-o zi, la fel de beat și plin de amar ca oricare din ei. Acest shadenfreude se accentuează în zilele cu înmormântări, două sau trei pe lună. Când careva dă ortul popii (aici pe coastă nu se moare, ci se dă ortul popii, ceea ce implică o măsură a culpabilității și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
până în picioare în noroi care se usucă, lipindu-se de el ca o nouă piele de caolin. Marginea dură de argilă a unui vas îi este lipită de gură; capul îi este sprijinit și este făcut să bea un lichid amar, care i se scurge pe bărbie. Cade înapoi pe pământ. Apoi, se ridică spre tavan, în timp ce trupul său se răsucește în praf, arcuindu-și coloana, scrâșnind din dinții nefolosiți într-o durere nemaisimțită, pentru că spiritul său iese din întunericul aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
imploră pe bătrân să nu facă exorcizarea. Vă rog, zice el nu sunt rău. Nu sunt vrăjitor. Dacă scoateți spiritul, nu mai rămâne nimic. Bătrânul îl bate pe umăr îmbărbătându-l, și-i întinde vasul său cu o băutură groasă, amară. Imediat ce ia o gură din ea, stomacul i se contractă și o vomită. Bătrânul îl face să bea din nou. Din nou vomită. Procesul se repetă până când observă că mâinile sale lucioase de salivă par foarte îndepărtate. Distanța se mărește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ea blestemăm pe oameni care sunt făcuți după asemănarea lui Dumnezeu. 10. Din aceeași gură ies și binecuvîntarea și blestemul! Nu trebuie să fie așa, frații mei! 11. Oare din aceeași vînă a izvorului țîșnește și apă dulce și apă amară? 12. Frații mei, poate oare un smochin să facă măsline, sau o viță să facă smochine? Nici apa sărată nu poate da apă dulce. 13. Cine dintre voi este înțelept și priceput? Să-și arate, prin purtarea lui bună, faptele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85097_a_85884]
-
viță să facă smochine? Nici apa sărată nu poate da apă dulce. 13. Cine dintre voi este înțelept și priceput? Să-și arate, prin purtarea lui bună, faptele făcute cu blîndețea înțelepciunii! 14. Dar, dacă aveți în inima voastră pizmă amară și un duh de ceartă, să nu vă lăudați și să nu mințiți împotriva adevărului. 15. Înțelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pămîntească, firească, drăcească. 16. Căci acolo unde sunt pizmă și duh de ceartă, sunt tulburare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85097_a_85884]
-
și beau, cetatea Susa era îngrozită. $4 1. Mardoheu, aflînd tot ce se petrecea, și-a sfîșiat hainele, s-a îmbrăcat cu un sac și s-a presărat cu cenușă. Apoi s-a dus în mijlocul cetății, scoțînd cu putere strigăte amare. 2. Și a mers pînă la poarta împăratului, a cărei intrare era oprită oricui era îmbrăcat cu un sac. 3. În fiecare ținut unde ajungea porunca împăratului și hotărîrea lui, a fost o mare jale printre Iudei; posteau, plîngeau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85081_a_85868]
-
în jale, și toate cîntările în bociri pentru morți, voi acoperi toate coapsele cu saci. Și voi face toate capetele pleșuve, voi arunca țara într-o jale ca pentru un singur fiu, și sfîrșitul ei va fi ca o zi amară." 11. "Iată, vin zile, zice Domnul Dumnezeu, cînd voi trimite foamete în țară, nu foamete de pîine, nici sete de apă, ci foame și sete după auzirea cuvintelor Domnului. 12. Vor pribegi atunci de la o mare la alta, de la miază-noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85063_a_85850]
-
o va putea găsi? 25. M-am apucat și am cercetat toate lucrurile, cu gînd să înțeleg, să adîncesc, și să caut înțelepciunea și rostul lucrurilor, și să pricep nebunia răutății și rătăcirea prostiei. 26. Și am găsit că mai amară decît moartea este femeia, a cărei inimă este o cursă și un laț, și ale cărei mîini sunt niște lanțuri; cel plăcut lui Dumnezeu scapă de ea, dar cel păcătos este prins de ea. 27. Iată ce am găsit, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
-
ne despreună Nici cerului nu vreau să-i spun! Azi din altar e doar ruina, Icoane-au chipul spre pământ, îmi plânge-amar în suflet vina Și nu mai spun niciun cuvânt! Plâns de furtună îmi plânge cerul doruri sfârtecate De-amare drumuri ce păreau iubiri, Cad picuri grei pe frunze amestecate Cu vânt, cu grindină, cu amintiri. Te caut printre norii de furtună, Prin gânduri ce se pierd pe cerul plâns, Cu stele ce-au uitat să mai apună Și cu
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
iubit o vară tristă, Doi ochi albaștri, cum nu mai există Și toate-acestea azi îmi par povești. îmi amintesc: iubeam cu disperare Dar ce anume oare, nu mai știu; Mi-s ochii goi, mi-e sufletul pustiu Nesărutate, buzele-s amare. Mă simt bolnav ca frunzele spre toamnă Când viețile își pierd, prin gerul crunt Și zile-au fost...și zile nu mai sunt... Și că s-au dus nici nu mai știu ce nseamnă. De-mbrățișări de vis îmi amintești
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
cristal în ochii de femei, Este steaua prinsă în volara. Ploaia se adună-n ochii tăi, Soarta nu ți-a fost deloc ușoară; Sufletul e prins în vâlvătăi, Gândul ca o piatră grea, de moară. Plângi acum, ți-e sufletul amar, Plângi, femeie dulce, ca vioara, Plângi femeie-n drumul spre altar, Corpul iți vibrează ca ghitara. IOAN GHEORGHIȚĂpseudonim Ion Caesarion Născut în com. Grindu, jud. Tulcea, la 15 septembrie 1961. în 1986 obține premiul revistei „Steaua” la concursul național de
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]