8,321 matches
-
rău. Împreună pot forma un bagaj cultural care poate spune multe despre relația dintre om, societate și divinitate. Simpla lor prezență și supraviețuire peste timp poate fi un indiciu important asupra a ceea ce suntem și ce vrem să fim, în ciuda aparențelor. Acesta este și motivul pentru care nu dorim să facem aici evaluări și aprecieri valorice. Subliniem că divinația în sine nu este nici bună, nici rea. Ea este o formă de manifestare a spiritului uman, un fenomen social care trebuie
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
și motivul pentru care Michel Maffesoli pledează pentru o anumită metodă de cercetare. "Metodologic, știm că descrierea este o bună manieră de cunoaștere în profunzime a ceea ce-i este specific unui grup social"115. Opțiunea sa este justificată din moment ce jocul aparențelor, limbajul, comportamentul, tehnicile corpului, riturile și praticile curente, sau doar ocazionale (ex. divinația), creează imaginea unei societăți sau a unei epoci. Din această perspectivă, divinația vine să întregească oarecum imaginea socialului. Ea încearcă să demonstreze că, dincolo de cunoașterea științifică, modernă
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
a lungul timpului. În pofida diferențelor pe care le-au dezvoltat magia divinatorie și vrăjitoria în istoria umanității, putem contura un element comun: tentația extrem de mare a ocultului, care în acest caz simboliza Gnoza, Cunoașterea adevărată"187. Se pare că, dincolo de aparențe, principalul mobil al practicării divinației nu este nici de natură socială, nici de natură psihologică, ci unul extrem de nobil: cunoașterea. Apelul la unele practici divinatorii trădează sensuri mult mai profunde ale acestui gest. Sănătatea, succesul, banii, iubirea, belșugul și bunăstarea
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
vrăjitoarelor folosite în descântece și farmece sunt confecționate din metal (cuțit, potcoavă, clește, vătrai etc.), în urma unui ritual precis. 9.1.3. Croitorul Acesta este cel care vine în contact cu trupul. El vede și cunoaște ceea ce se ascunde în spatele aparențelor și este interzis privirilor celorlalți. Semnele din naștere, cicatricele și toate secretele corpului uman pot deveni pentru el indicii pline de semnificații. Iată un motiv destul de serios pentru care, în comunitatea tradițională, croitorul poate fi suspectat de cunoașterea și tăinuirea
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
sunt cei care mărturisesc faptul că divinatorul "a trecut cu privirea prin mine". Acest gest este valabil mai ales pentru primele contacte. El poate să sugereze fie o personalitate puternică, stăpână pe sine, fie o încercare de a pătrunde dincolo de aparențe. Ochii celui privit pot trăda incertitudini, temeri sau curaj și stăpânire, modestie sau indiferență, tot așa cum pot să trădeze boala sau nesomnul. Ioan Petru Culianu argumentează convingător ideea atunci când scrie că ochii au un rol hotărâtor în ceea ce Ficino numea
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
tehnologică, există ceva care nu se poate schimba: pentru că există zi și noapte, iarnă și vară. Condiția noastră umană, noi ne-o asumăm pe baza acestei condiții fundamentale. Și acest om "fundamental", putem spune că este "religios", oricare ar fi aparențele, deoarece este vorba de semnificația vieții. Marea surpriză este mereu libertatea spiritului și creativitatea lui"325. Indiferent de context, vieții umane i se atașează întotdeauna și o dimensiune simbolică. Ea este obiectivată în credințe, imagini și reprezentări. Imaginile filmate, de
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
I. permite citirea corectă a manuscriselor; II. indică posibilele greșeli de scriere și, implicit, calea prin care pot fi Înlăturate; III. poate furniza informații cu privire la datarea manuscrisului (cu toate că adesea se imită o scriere ieșită din uz pentru a da o aparență vetustă unui manuscris, cu scopul de a-l face mai prețios, În sensul propriu al termenului). Data unui manuscris, În majoritatea cazurilor, nu se poate stabili, nici măcar cu o aproximație de un secol. Indicațiile interne pot fi copiate mecanic, de
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
le observe (cu circumstanța agravantă de a le corecta greșit, atunci cînd le observa). Determinarea greșelilor dintr-un manuscris nu slu jește numai la stabilirea gradului de corectitudine, ci și la stabilirea Înrudirii manuscriselor, la alcătuirea unui stemma care, sub aparența unui arbore genealogic al manuscriselor, Înregistrează filiația lor; vide infra cap. C.5. Ediții. Critica de text impune trei principii de utilizare a manu scriselor, În cazul În care textul s a conservat În cel puțin două exemplare (dacă există
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
asupra actelor sale? În condițiile unei creații "după chip și asemănare", care justifică ontogenetic relația de rezonanță holografică a întregului cu partea, a Spiritului Creator cu spiritul creat, a Domnului Dumnezeu cu omul, nici o disparitate nu-și putea găsi în aparență locul. Și totuși, infidelitatea copiei în raport cu originalul era prea mare pentru ca, la un moment dat, să nu genereze slăbiciuni de rezonanță. Actul înșelăciunii originare va fi cel mai elocvent exemplu în acest sens. Astfel, va trebui să recunoaștem de la bun
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
efectiv. Ne facem datoria să precizăm că toate aceste modalități analitice se regăsesc mai amplu sau mai puțin amplu angajate în redefinirea dimensiunilor ascunse ale minciunii. Căci, semiotica reprezintă, pe de o parte, arta de descoperi ce se ascunde dincolo de aparența semnelor; iar după semnele minciunii, desigur că în mod obișnuit doar o minciună se poate ascunde (să nu uităm, totuși, situațiile în care dincolo de prezumția minciunii descoperim un adevăr, respectiv pe cele în care "adevărul este cea mai bună minciună
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de noi se apropie mai mult de perspectiva restrînsă oferită de Bok decît de viziunea lui Rappaport. De asemenea, în lucrarea de față nu vom ține cont de semnificația cuvîntului "minciună" care implică situații în care se încearcă modificarea unor aparențe sau a personalității cuiva, ca în remarca nudistă " Prima minciună pe care o spui la începutul zilei este faptul că te îmbraci" (Conexiuni 1989). Atenția noastră se va concentra asupra minciunii spuse sau scrise, însă e bine de amintit că
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
are un statut clar în ochii societății, fiind diplomat, pacient sau orice altceva. Cînd ascultăm afirmațiile pacienților sau ale partenerilor noștri de viață presupunem de obicei că aceștia sînt sinceri; un diplomat sau politician, oricît de cinstit ar fi în aparență, este privit totuși cu mai multă suspiciune. De aici a pornit și gluma rusească: Întrebare: Cînd poți să-ți dai seama că un politician minte? Răspuns: Cînd deschide gura să spună ceva. Parlamentul este un loc unde aroma înșelăciunii nu
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
și în care el uită de sine și se contrazice de la o afirmație la alta, în funcție de persoana căreia i se adresează. Aici trebuie să observăm o deosebire primordială. În alte domenii în care se încearcă promovarea înșelătoriei, se cere păstrarea aparențelor; astfel, mincinoșii trebuie să aibă o memorie bună, încît să nu facă greșeala de a se contrazice singuri și a se da în vileag. Deja în secolul I D.C. exista un proverb roman (Quintilian 1921:101) care spunea că un
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
stricte împotriva nesincerității, în timp ce în negocieri, avocaților, ca tuturor celor care negociază, "li se interzice să mintă, însă în general sînt încurajați să înșele în alte moduri". Putem observa că îndatorirea menționată de Curtis se limitează la păstrarea și accentuarea aparențelor de veridicitate ale declarației unui client, despre care avocatul știe că este falsă; cu toate acestea, este de datoria lui să mintă și să înșele. Mai mult, prevederile care guvernează comportamentul profesional în tribunale se contrazic între ele, ajungîndu-se la
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
oamenii devin tot mai conștienți de încercările acestora de a le manipula atitudinea sau acțiunile. Materialul publicitar din ziare și reviste are de obicei o formă distinctă, semnalînd existența unor cerințe diferite în privința adevărului, deși uneori materialul publicitar are o aparență înșelătoare, încît statutul său rămîne necunoscut. Organizațiile consumatorilor s-au constituit ca zid de apărare împotriva promovării de reclame mincinoase cu privire la bunuri și servicii, însă expresia "reclamele o vorbesc de bine" rămîne echivalentul modern al vechiului proverb caveat emptor "cumpărătorul
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
evidente ale infidelității soției, un bărbat poate cel puțin să amîne umilința de a fi considerat încornorat și posibilitatea divorțului. Chiar dacă el recunoaște în sinea lui că este înșelat, ar putea prefera să ia parte la minciună pentru a salva aparențele sau pentru a evita să fie obligat să admită adevărul și față de ea. În acest context, Ekman se referă la cel păcălit spunînd că acesta "îl ajută în mod complice" pe mincinos să mențină aparențele înșelătoare, iar Bailey (1991) își
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
la minciună pentru a salva aparențele sau pentru a evita să fie obligat să admită adevărul și față de ea. În acest context, Ekman se referă la cel păcălit spunînd că acesta "îl ajută în mod complice" pe mincinos să mențină aparențele înșelătoare, iar Bailey (1991) își intitulează unul dintre capitole " Complicitatea la minciună" (cf. Kovar 1974:148-149). Totuși, eu consider că termenul "complicitate" este nepotrivit; situațiile discutate de obicei de Bailey și alții nu sînt exemple de complicitate în sensul propriu-zis
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
stat" care, în vremuri trecute, "îi puteau păcăli pe alții fără să se mintă pe ei înșiși". Poate că acest contrast este exagerat, însă eu cred că ea are dreptate cînd comentează (Arendt 1968:254) că "numai auto-amăgirea poate crea aparența adevărului..." și că "pe măsură ce un mincinos are tot mai mult succes și păcălește tot mai mulți oameni, cresc și șansele ca el să ajungă să creadă în propriile minciuni" (Arendt 1972:34). Un proces oarecum similar poate afecta persoanele păcălite
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
unei posibile definiții este o notație a lui Constantin Ciopraga ("alegorii laconice"), scăpată Într-un text despre Dumitru Radu. Ea poate fi lesne transformată Într-o definiție acum validă: Haiku-ul este o alegorie laconică. O astfel de definiție, În ciuda aparenței sale metaforice, evită din start și apropierea superficială a haiku-ului (care s-a și făcut deja) de alte genuri literare, cum ar fi epigrama (pentru scurtimea lui) sau pastelul (pentru recuzita lui naturistă). Ca și alegoria, haiku-ul este
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
cel mai exact și mai despuiat de metafore, o mașinărie (o glorie a concepției și realizării tehnice) care-l pedepsește pe făptaș Înscriindu-i pe piele propria sentința. Este marea realizare a guvernatorului coloniei prezentată cu fast vizitatorului de ocazie. Aparența de realism, minuția și seriozitatea descrierii mecanismului ororii ne introduc Însă treptat dar definitiv În plină aberație, În grotesc, demențial, monstruos. "Discreția și subtilitatea [...] Îl Îndeamnă pe ironist să mențină În zona subtextuală mereu alte porțiuni ale unui discurs virtual
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
cădere tuturor frunzelor și veștejirea lor? Copacii goi și golul toamnei. Fashion show Karyatides. Vegetable. afișul toamnei degradeul frunzelor - de-acum doar nudul Afișul, deși substantiv, absoarbe În el verbul a afișa și, mai ales, aluzia la manifestarea ostentativă, la aparență, mască, disimulare. Iar În degradeu, cum am spus mai sus, este prezent și ascuns cochet verbul a (se) degrada. Frunzele și nudul marchează cele două planuri pe care se desfășoară simultan ostilitățile - anotimpul și spectacolul. Statisticienii ar remarca satsifăcuți cinci
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Thomas More ar recunoaște trăsăturile elementare ale politicii internaționale din anii '60, căci nimic fundamental nu se schimbase pe parcursul ultimelor câteva secole. Unii au spus că Școala Engleză este de fapt doar o variantă britanică a realismului, care exagerează importanța aparențelor societății și acordă prea mică atenție rolului ei în menținerea privilegiilor puterilor conducătoare și ale altor interese dominante (pentru critica acestei interpretări, vezi Wheeler și Dunne 1996). Membrii Școlii Engleze sunt atrași de elemente de realism și idealism, însă ei
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
de subiectivitate ajung să domine în spațiu și timp prin proiectarea și impunerea puterii. Cum s-a ajuns ca statul să pară ca și cum ar avea o esență? Răspunsul pe scurt la această întrebare este că statului i s-a creat aparența unei esențe prin punerea în aplicare în mod performativ a unor variate politici interne și externe, sau prin ceea ce poate fi numit mai simplu "arta guvernării", cu accent pe conceptul de "artă". În mod tradițional, "arta guvernării" se referă la
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
o paraficțiune contraproductivă, de care trebuie să ne ferim. O trăsătură indubitabilă a insului arghezian este adversitatea lui socială mărturisită explicit: "Sunt vrășmașul jurat al lucrurilor existente (astăzi)" sau dedusă din pasaje în care refuză formalismul și amabilitățile ipocrite, respinge aparența dată de convențiile sociale și disimularea profunzimilor sufletești: "Simțim că ne doare idealul sau sufletul și ne văetăm că ne strâng pantofii"113. De asemenea, inaderența la sistem și înțelegem prin sistem orice structură ordonată și disciplinată după rigori științifice
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
verosimile unui scenariu de o violență grotescă și, evident, un plus de credibilitate. Tot astfel ea poate fi privită ca o strategie de disculpare, atâta vreme cât relatarea nu e rodul imaginației pure. Oricum ar fi, iată cum ficțiunea se insinuează sub aparența unei comunicări pur tranzitive: Nimic nu e mai inocent și mai normal decât să scoți cu furculița, la masă, lumina ochiului unui concurent. Nimic mai elementar decât să pui în genunchi, între picioare, un nepot care te-a supărat și
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]