11,066 matches
-
înainte. Fără îndoială că așa se întâmplase, fără îndoială că așa a fost. I-am aruncat o privire disperată și el a jurat că se întoarce la zece. De cum am rămas singuri, Meadowbrook m-a luat de mână, ș-a aplecat în față și a spus: — Eu trebuie să am acest rol, domnule. Domnule, trebuie să-mi permiteți să-l interpretez eu. După care izbucni în lacrimi. Numai asta îmi mai lipsea... Banii, desigur. Actorul era în căutarea a șaptezeci și cinci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Self. Fat Vince mai e și managerul asociat, popular și îndatoritor, al unei săli de biliard din Victoria. Are o bucătărioară unde își gătește haleala lui excelentă. Fat Paul se ocupă de securitate, face jocurile și pune plăcintele la încălzit. Aplecat peste masa numărul unu, cu tacul despicându-i bărbia, se lasă peste mandanea pentru a lovi bilele din os... Curând după moartea mamei, Fat Vince l-a scos pe tata dintr-o faimoasă încăierare, lângă closetul bărbaților de pe Alec, atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
întins pe pat ținându-mi cana. Selina s-a așezat la masa rotundă de oțel: ziarul de seară, ceașca de ceai, o singură, binemeritată țigară. Dădu paginile grăbită, se opri, se încruntă, își drese glasul, își ridică pleoapele și se aplecă înainte sub presiunea unei concentrări bine calculate. Știam ce anume citește. Citea despre procesul legat de pensia alimentară din California. Selina urmărește povestea asta, Și eu. Genul ăsta de pensii pare a fi o veste proastă pentru băieți. Din câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
printre care și sticla de whisky, n-am reușit să mă trag în sus. Apoi se deschise ușa din dreptul meu și lumina dinăuntru se aprinse ca un reflector, dezvăluindu-mi un pește negru, lung de doi metri, care rânjea aplecat spre mine, ținând în mână o bâtă de baseball din mahon. Toată viața mea nu m-am simțit mai despuiat ca în clipa aia. Nu - niciodată. Era ceva în bâta aia, în strălucirea ei dată parcă de rășină sau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ce baftă, îmi tot spuneam eu, în timp ce-mi ștergeam sângele din nas în camera 666. N-au observat farul spart și nici izbitura proaspătă de pe portiera Boomerangului când m-am furișat a doua zi la Hire-A-Heap. M-am aplecat în costumul meu larg și am andosat cecul, în timp ce degetele lovite nai tremurau pe portbagajul scorojit. În spatele meu, sub reflectoarele lui de testau plutitor, Sunset Boulevard continua să curgă lin la vale. O oră mai târziu, îmi puneam centura de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
proiectări din Silicone Valley. Soarele strălucește, dar nu se ridică nici un firicel de praf. Trec plin de încredere printre tehnicieni, oameni de idei și designeri, ingineri și specialiști în ajustarea detaliilor. Cineva îmi arată urechile și nările cele noi. Mă aplec deasupra unei planșete pentru a-mi da acordul cu privire la o mostră de păr pubian. Băieții care îmi țin inima sub control verifică la sânge noile mele dimensiuni. Am o întâlnire preliminară cu oamenii care se ocupă de păr. Ne continuăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
dintotdeauna că într-o bună zi mă voi vedea într-o publicație“, spusese ea luând încă o dată revista Debonair, „și acum, John, acel vis a devenit realitate.“ Își netezi posterul în poală: uite-o pe Vron, Vron, în patru labe, aplecată într-un unghi de trei sferturi, în ciorapi, tocuri cui, cu chiloții purpurii coborâți până la jumătatea pulpelor ciupite de vărsat „Frumos“ l-am auzit eu pe tatăl meu înghițind vorbele aplecat peste umărul meu. „Vezi, John“, spuse Vron, „dacă ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
bluză și cravată, o fustă plisată de genul celor purtate de majorete, șosete. Avea un metru optzeci și arăta ca un transvestit superb. Putea fi chiar beneficiarul unei operații smintite de schimbare a sexului, realizată aici, în California. Când se aplecă deasupra interfonului, am văzut prin transparența fustiței chiloții albi care se mulau pe fesele rotunde ca niște cupe de sutien. M-am întrebat... Fielding susținea că Lorne era „un om complet terminat“, deoarece se dedase la asemenea excese, o epavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
casă, pedeapsa, rușinea, când ea a plecat pentru totdeauna. Îmi plăceau mătușa și unchiul meu din Trenton - Lily și Norman. Vera, Lily, surorile: figurile lor din fotografia care s-a pierdut păreau întrebătoare și americane - zâmbete largi, dinții din față aplecați spre interior, oase ciudat modelate, dinții sănătoși. Surorile păreau fericite știind că sunt surori. Citeai pe chipul lor plăcerea unei gene comune. Pentru voi închin acest pahar, îmi venea întotdeauna să spun când mă uitam la fotografie (pe unde oi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
luă scaunul și-l zvârli într-o parte, rostogolindu-l prin aer cu o mișcare neglijentă a mâinii. Apoi apucă ceasul bogat ornamentat (folosit de Fielding pentru măsurarea timpului de evoluție a stripteuzelor) și dădu cu el de pământ. Se aplecă și își întinse o mână pe birou, gata să măture cu ea toate surcelele alea așa de performante. Își ridică repede privirea și-i văzurăm fața plină de o bucurie anticipativă. Fielding se ridică hotărât în picioare. — Ușurel, Nub, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
celălalt capăt al barului. Amice, tu nu exiști decât într-un exemplar. Unul ca tine e, oricum, de-ajuns. Am simțit-o pe Martina foindu-se. Tăcuta noastră întâlnire ajunsese la capăt. S-a ridicat în picioare, apoi s-a aplecat pentru a-și culege o scamă de pe rochie. S-a uitat la mine cu ochii ei alungiți. Și nimic nu s-a întâmplat. De ce ar trebui să se întâmple întotdeauna câte ceva? De ce? Ne-am întins mâna și ne-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mi-a spus Selina de dimineață, în timp ce termina de băut ceaiul pe care i-l adusesem cu mare dragoste. — Ei și? am întrebat-o eu. — Doamne, fii drăguț. Folosește-ți imaginația. O să-mi treacă. Pur și simplu mi s-a aplecat de sex. Și atunci, la ce crezi că mai ești bună? am vrut eu să spun. Dar n-am făcut-o, am rezistat tentației. Am privit la drama mândră întipărită pe chipul ei, la valvele și orbitele gâtului, la șuvițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
în apele tale. Așa că i-am povestit totul, despre Fiasco. Uneori îmi vine să cred că răspunsul la marile probleme ale vieții mele se află în șirul de umilințe pe care le-am înghițit din partea acestui Fiasco al meu. Stau aplecat peste pungașul de banc, sub zâmbetul fericit al ochilor larg deschiși și sub picioarele larg desfăcute ale fetelor din postere și din filele calendarelor cu nuduri, în timp ce privirile de lup ale bandiților de mecanici se ivesc printre tije și cricuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pierde situația de sub control. Nu-ți face griji. Totul se va termina cu bine. Noaptea aud glasuri de vagabonzi venind de pe acoperișuri. Șoapte gâtuite. Vin, trec, se mișcă. Mersul meu somnambulesc mă poartă prin întuneric până la baie și acolo mă aplec să-mi ostoiesc gura arsă și îndurerată. Văd pe fereastră o familie de zdrențăroși sau un grup strâns în jurul unui luminator galben. Unul din ei face un semn cu mâna sau din cap. Îi răspund ridicând o mână palidă. Ard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
catarama nădragilor mei uimiți. În clipa asta m-am prins de ce se întâmplă și am preluat comanda. Las-o baltă, Butch, nu poți s-o faci. Nimeni nu poate, nici chiar tu. Mi se pare mie că încearcă să-și aplece capul... Să mă ia naiba. Câtă originalitate. Ce control asupra situației. Ce ținută. Ce talent. Probabil că o și doare - sau poate că face nenumărate antrenamente. Caut cu înfrigurare să descopăr care e șpilul acestei povești. Că doar nu poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
armele strâns. Maestrul lanțului a rămas neclintit, descriind cercuri largi cu zalele uruitoare. Polițiștii și-au coborât armele șovăitori. Erau și ei impresionați de această întâlnire tulburătoare, ei, cărora le făceau plăcere ocaziile care puteau să împartă pumni și bastoane, aplecați deasupra victimei, în timp ce numărau loviturile. Aha, făcui eu, crezând că am priceput: vor aștepta momentul când lanțul își va încheia cursa prin aer, după care se vor năpusti asupra lui, imobilizându-l, ca în filme. Așa se procedează cu tipii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
care le avea, Shadow a preferat să-i tragă o limbă peste gură. Era ultimul lucru de care puștiul ar mai fi avut nevoie, o altă umilință dintr-o seară cât se poate de nereușită. S-a întors Martina. Se aplecă deasupra băiatului cu genunchii ușor îndoiți, așa cum fac femeile când vor să-și inspecteze una alteia micile vlăstare și cărucioarele. — Ți-e bine? Se simte bine? — Da. Ți-au spus în cât timp vin? — E vineri seara. Noi ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
vorbim, i-am spus eu pe un ton bătăios (cu gura încordată, impulsiv, nerăbdător). Hei - transvestitule. Nu, asta nu i-a plăcut deloc. În timp ce eu mă apropiasem la vreo cincisprezece pași de ea, a ieșit vioaie din pantofi, s-a aplecat să-i recupereze, apoi și-a ridicat rochia cu o mână și a luat-o la sănătoasa spre Seventh Avenue. Am rămas locului și l-am urmărit cu privirea. — De ce ai făcut asta? m-a întrebat în la întoarcerea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
a câine ud. O privesc pe Martina, care se uită fix și cu toată atenția la matadorul mort, și-mi spun - dea, femeile, sunt atât de diferite de noi, cam la fel de diferite cum ar fi francezii, să zicem (femeile se apleacă în toate părțile când conduc și râd mai cu seamă dintr-un sentiment de amiciție, băuturile fierbinți le țin cu ambele mâini și le țin strânse ca să păstreze căldura, nu sunt de acord cu jocurile de noroc și sportul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
să-și fi luat ochii de pe doamnă! Și după asta (după o privire aruncată tenului strălucitor al lui Butch și palorii șmechere și înțepate a lui Spunk) n-am mai putut să mă arăt foarte surprins când amândoi s-au aplecat spre mine ținându-se de mână m-au rugat să le fiu cavaler de onoare la nuntă. Doamne, îi puteai crede în stare de așa ceva? Acum două săptămâni își scoteau ochii reciproc. Știu că pornirile mele homosexuale pentru Spunk s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
un defect de pe mâneca bluzei. Am profitat de ocazie pentru a revedea perspectiva oferită de picioarele ei și chiloții albi, umflați ca pânza unei corăbii la capătul culoarului. — Știi, e ciudat cât poate să-mi fie dor de tine. Se aplecă în față. Ochii ei îmi măsurară încet fața. Noaptea trecută m-am culcat cu cineva. N-o să-ți spun cu cine. Și m-a înnebunit. Știi tu, m-a luat pe la spate așa cum făceai tu. Și a trebuit să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și lungi, prin clipe de recesiune, dar nici una mai lungă sau mai dificilă ca asta. Ușa s-a deschis și Andrew s-a ivit cu lacrimi în ochi. — Ce s-a întâmplat? — Mă placi? — Andrew! O, sigur. Eu... Alec se aplecase peste el, acoperindu-i fața cu o mână mare. Băiatul s-a strecurat în apartamentul tăcut. Tatăl lui a ridicat din umeri și mi-a întins trei hârtii de o liră. — Mulțumesc, am spus eu. Îți sunt recunoscător. Aici am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și făcu o mutare de expectativă cu regele. M-am uitat lacom la tablă. Tura lui era numai bună de luat. Schimbul, apoi blocarea pionilor: remiză. S-a terminat. Cred chiar că mi s-a sculat puțin când m-am aplecat peste masă și am spus: — Sper că vorbești, serios, amice, pentru că n-o mai vezi înapoi. Dublă. — Dublă. — Dublă. — Dublă. M-am așezat iar pe scaun și mi-am luat paharul. Ah, așa un lux, în ruina asta de casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Apoi, cu pași de-o nostimă măsură, Prin întunerec bîjbîiesc prin casă, Și cad, recad, și nu mai tac din gură. Amurg de toamnă Amurg de toamnă pustiu, de humă, Pe câmp sinistre șoapte trec pe vânt - Departe plopii s-apleacă la pământ În larg balans anevoios, de gumă. Pustiu adânc... și-ncepe a-nnopta, Și-aud gemând amorul meu defunct: Ascult atent privind un singur punct Și gem, și plâng, și râd, în hî, în ha... Tablou de iarnă Ninge
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
nimic, a fost un vis înalt, Tăcere e în ganguri și în ogrăzi de-asfalt. Frig Sunt lângă un gard rupt, Și vântul bate cu frunze ude - Sunt mai urât, sunt supt, Frigul începe sticla s-o asude. Pe strada aplecată la vale E-o toamnă ca o poezie veche - Vântul împinge fusta femeilor în cale, Cu una din ele nu mai putem fi o pereche. Toamna rupe afișe și flori, E mai trist departe-n prăpăstii - Să faceți foc pe
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]