6,106 matches
-
orizont de așteptare și ieșire în lumea idealurilor noastre, căci nu de puține ori nu ne mai simțeam decât umerii sortiți să ducă piatra de moară a istoriei vitrege! Savel închide fereastra, se duce la icoana de deasupra candelei mereu aprinsă, să-i mulțumească Maicii Domnului că i-a înțeles rugăciunile și că l-a ținut în viață s-așeze și el pe hârtia posterității: O viață închinată adevărului Într-o zi, cu vocea lui blândă, m-a rugat să-i
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
întru Domnul. Lui și lor poemul: le dedic „Cu Radu Gyr și cu Ulysse” Noi năzuim spre-un paradis posibil pentru fiecare; ce mare este-această mare a dragostei de dor și vis! Plecați de multișor la drum, cuprinși de-aprinse idealuri, o lume se întreabă cum din valuri răsărim pe maluri... Ne-ajută sfinte călăuze pe marea, rareori albastră, noi, numai cântece pe buze, renaștem din cenușa noastră. În taina dintre nopți și zile, dintre tăcere și cuvânt, iubirea este
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Litanie în vers folcloric, din care reproducem 4 strofe citate de Marian Popa: Câte biete umbre și destine sumbre, câte vieți și câte suflete durute, câte vreri senine s-au pierdut în tine, Jilavă, Jilavă. Câte tâmple ninse și nădejdi aprinse, tinereți curate, brațe încordate, lânceziră-n jale temnițele tale, Jilavă, Jilavă. Câți s-au stins, sărmanii, irosindu-și anii, cu dorul de soare, în frig și duhoare, cu dorul de-acasă în umbra ta deasă, Jilavă, Jilavă. Câtă ură, Doamne
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
și lumea lor dar cu titlu schimbat: Un ctitor de suflete: Victor Papilian. Și ce frumos scrie despre acest savant, unul din cei mai curajoși martiri ai prigoanei și orgiilor penitenciare comuniste, Înalt Prea Sfințitul Valeriu Anania în Rotonda plopilor aprinși, prelatul și prolificul creator de cultură, românul care ne-a lăsat o lecție de cum se moare senin, cu conștiința împăcată că a făcut tot ce a putut să facă pentru Neamul său și, care în preajma plecării din această lume
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Cipriota” a fost adusă în procesiune de la Atelierele de Restaurare de la Mănăstirea Putna, fiind întâmpinată acasă de viețuitorii mănăstirii și mulțimea de credincioși prezentă cu această ocazie, având toți bucuria duhovnicească de a i se închina cu adâncă evlavie. Lumânări aprinse ținute în mâini de către credincioși, sunete de clopote și imne de mulțumire 12 au fost aduse Maicii Domnului în semn de ofrandă, recunoștință și supravenerare. Călugării mai în vârstă și bătrânii din împrejurimi mărturisesc că la praznicele Maicii Domnului de peste
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
Arhipăstorului Moldovei, înconjurat de un sobor impresionant de preoți și diaconi. Și tot potrivit tradiției moldave, la sfârșitul slujbei se citesc pentru cei prezenți la hram, de către arhiereu, câteva rugăciuni de dezlegare. Fiind praznic de întristare pentru uciderea celui mai aprins vestitor al pocăinței, această zi este una de post, în orice zi a săptămânii ar cădea, și dedicată rugăciunii, cugetărilor sfinte și faptelor bune. Din anul 2007 mănăstirea a primit ca ocrotitor și pe Sfântul Ierarh Varlaam Mitropolitul Moldovei, an
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
au sfințit chiliile, iar faptele lor minunate au rămas ca pildă de urmat pentru generațiile de monahi ce vor veni. Tăcuți, smeriți, neștiuți de nimeni, dar uniți cu toată lumea prin rugăciune, călugării din Mănăstirea Secu, din toate timpurile, au păstrat aprinsă candela credinței și a pocăinței. Părinții care au viețuit în această obște monahală, în decursul celor patru sute de ani de existență, au fost numeroși, de cele mai multe ori ascunși de privirile uneori indiscrete ale oamenilor. Mulți dintre ei sunt sigur că
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
bine de douăzeci de ani a fost chipul cel mai de seamă al adevăratului ierarh român, personalitatea cea mai reprezentativă din Moldova din punct de vedere bisericesc și cărturăresc, exponentul cel mai credincios al curentului slavon și tălmăcitorul cel mai aprins al cărților de învățătură creștinească și duhovnicească din limba greacă și slavonă, podoaba Bisericii Ortodoxe și a culturii românești, bărbatul care a lucrat cu multă râvnă la întărirea Bisericii Ortodoxe și a patriei sale. În primăvara lui 1653 s-a
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
la nuntă, așa și noi fiecare ne-am primenit repede candelele, felinarele și lumânările și am pornit la drum pecetluiți de o cruce sfântă și o smerită rugăciune. Până la Fălticeni am fost ajutați de o mașină a Poliției cu girofarurile aprinse, ce ne-a ușurat mult circulația pentru a ajunge la timp la locurile noastre și a împărți Sfânta Lumină în biserici la credincioși în noaptea cea Sfântă a Învierii Domnului ... Părinții mai vechi din mănăstire, buni cunoscători ai tradiției și
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
strălucitoare toate se umplu de lumină, cerul și pământul și cele de dedesubt prin taina fericitoare a pogorârii Tale la iad și învierea Ta cea de a treia zi din mormânt, cei ce primesc cu evlavie din această Lumină neîncetat aprinsă și pururea strălucitoare o trec celor ce cred în Tine, Lumina cea adevărată, și noi Te chemăm și Te rugăm, Preasfinte Stăpâne, ca să arăți acest dar de sfințire plin de harul Tău dumnezeiesc prin harul preasfântului și de-viațăpurtătorului Tău Mormânt
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
cu harnicul Părinte Stareț Gherontie Ștefan, torc mai departe firul de aur al acestui străvechi monument istoric și de artă cu mult sârg, pricepere și dragoste de Dumnezeu și țară. Dumnezeu să binecuvinteze pe toți părinții monahi care țin flacăra aprinsă a înaintașilor călugări și ierarhi cărturari, care aici odihnesc. Gherasim Piteșteanul * 4 martie 1987 Bucuratu-s-a sufletul nostru întru Domnul că am putut poposi și la această Sfântă Mănăstire prețuind strădania obștii în frunte cu Părintele Stareț Macarie Ciolan
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
de casele de creație, dar cum slujba mea a durat doar câteva luni, de toam na până primăvara, am șomat pur și simplu în tot acel timp. Ba am reușit să dau și foc biroului, uitând într-o seară soba aprinsă. Așa că acum gea mul ușii era spart, soba înnegrită și vreo două șipci din parchet carbonizate. Trăncăneam despre noul nostru ziar, Contrapunct, când am auzit bocănituri pe scara îngustă și abruptă de lemn. Nu mi-a venit să cred când
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
mâna mea. Cădea și se ridica din nou și venea iar după mine. M-am trezit în miez de noapte, tremurând tot, cuprins de o teroare cum n-am mai simțit niciodată. Am aprins lumina și-am rămas cu ea aprinsă, citind, pân-a albit de ziuă. Iar a doua zi, după lucrările conferinței, am mers să vizităm Mole Antonelliana, transformată de curând într-un muzeu al cinematografiei. Am pătruns sub fabuloasa cupolă umbrită, încon jurată de o spirală interioară pe
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
fusese în Aegyptus, fusese primit în templul din Sais și, pe lacul umplut de revărsarea Nilus-ului, asistase la ritul corăbiilor sacre: rugăciunea către Marea Mamă Isis, zeița cu numele asemenea unei adieri de vânt. Herodotus numise acel rit „Noaptea Făcliilor aprinse“, și spunea în încheiere: „Egiptenii definesc toate acestea drept «mistere». Și, cu toate că am învățat multe despre aceste ceremonii, voința mea este să nu scriu nimic și să păstrez taina“. Fratele mai mare În tot acest timp, nimeni nu-i pomeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
strâns de zidul mereu prezent și insurmontabil al germanilor. Se gândi că era bine apărat, încercă să se liniștească. Aproape în aceeași clipă, un tânăr, nepotul senatorului Valerius Asiaticus, se ivi pe neașteptate în grupul conjuraților prinși într-o discuție aprinsă și îi anunță triumfător, cu ochi strălucitori, că tribunul Domitius Corbulo, „fratele Miloniei, saga, vrăjitoarea blestemată, stăpânul Romei datorită priceperii ei la pat“, fusese nevoit să plece pe neașteptate la Misenum. Asemenea lui Germanicus la Antiohia, Împăratul era singur. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
eram actorii principali ajunși în punctul culminant al unei drame sumbre într-un teatru tehnologic pentru care nu se făcuseră repetiții, cuprinzând acele mașini zdrobite, mortul sfârtecat în ciocnirea lor și sutele de șoferi care urlau lângă scenă cu farurile aprinse. Tânăra femeie fu ajutată să iasă din mașină. Picioarele-i diforme și mișcările smucite ale capului păreau să imite caroseriile distorsionate ale celor două vehicule. Capota dreptunghiulară a mașinii mele fusese smulsă din strânsori și unghiul îngust format de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
clipă. Vera - ea știe deja. Scoase din buzunar un pătrat soios de eșarfă din mătase. Îl întinse cu grijă pe scaun, între noi. În mijlocul pătratului era un triunghi de piele cenușie pătată de sânge aproape proaspăt, încă de un roșu aprins. Încercându-l cu buricele degetelor, îl duse la gură și gustă picăturile lipicioase. Tăiase bucata de pe scaunul din față al Mercedes-ului, acolo unde se scursese printre picioarele femeii sângele provenit de la rănile abdominale. Hipnotizat, continuă să se uite fix
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
urmă din sumarul ediției a doua a volumului Excelsior. Al.T. Stamatiad își onorează colegii mai tineri cu poemul „Templul iubirii“. Ion Minulescu publică în avanpremieră „Romanța unui rege asiatic“, iar Claudia Millian - două îndrăznețe poeme simboliste de un erotism aprins: „Ție, obsesia mea“ și „Filozofie banală“, ultimul cu metafore explicate între paranteze. În numărul 3, la rubrica de note, e prezentată „lucrarea despre cubism scrisă de Metzinger și Gleizes, doi dintre cei mai de seamă reprezentanți ai noului curent”, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ca un adept al lui Mussolini”, Marinetti a ținut conferințe cu caracter „retrospectiv” și a făcut figură de... bărbat încă bine. Triumful Futurismului oficial, sărbătorit de instituțiile românești, i-a pus însă în umbră (vai!) pe premergătorii „contimporani”: „Tot Bucureștiul aprins s-a declarat deodată futurist, iar noi abia mai contam”. Mărturisind proximitatea „onorantă” cu Marinetti și laudele adresate lui Tzara, Costin dă o nouă dovadă de servilism: „Am fost bineînțeles tot timpul cu el. Într-o seară au fost la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lui Lenin (sic!) a luat conducerea politică, M. devenise poetul oficial al Sovietelor. Sinuciderea lui răpește Moscovei sovietice poetul reprezentativ al epocei”. Necrologul din unu e mai scurt și mai rudimentar decît cel din Contimporanul, însă mai afectiv și mai aprins militant: „A murit în Rusia Mayakowsky. Un nume care a răsvrătit lirica rusească prin 1915 cu dinamismul unui temperament în artă exploziv. Dintre futuriștii ruși a fost cel mai însemnat. Agitațiile lui ca orator, instigator și bard entuziasmau și spărgeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o montă, scoase în loc, iar pe cealaltă, o strecură în sacoșă. Tocmai se pregătea să plece, când au sosit salubrizatorii. Nu s-au prea luatîn seamă, unii cu alții. Zorile se revărsau,în culori puternice,dure, pregnant definite: albastru-închis, roșu aprins, negru intens. Tresări. Iuți pașii. Coti la dreapta, și se întoarse, prin partea din spate a străzii, la al cărei capăt plantase plăcuța cu noua denumire. Intră în propria-i curte, prin spatele casei. Câinii îl simțiră, dar nu-l
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
al urbei. Acum, în urmă cu numai patru sau cinci ore, cineva a adus o nouă soluție de a servi, la barul discotecii, tot ce dorea, fiecare,în mici farfurii din plastic, de unică folosință, stropite pe deasupra cu alcool și aprinse, care, pe întunericul ce înainta, încăperile căpătau o atmosferă de basm. De basm halucinant, nemaiîntâlnit, pe altundeva. Și, în timp ce noul model de aîngurgita, tot ce barul putea oferi,în difuzia întunericului, și la flăcăruia albăstruie a alcoolului ce se consuma
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
le citea înaintea lui. Subiectele din cărți erau discuțiile lor când se întâlneau. Ea îl completa mereu la detalii, acesta citind cărțile superficial, fiind în cursul săptămânii ocupat cu temele și pentru că locuia în cămin, nu avea voie cu lumina aprinsă decât până la orele 21,00. Era mândru și chiar o aprecia mai mult decât pe colegele lui care nu erau așa de frumoase, deștepte și cuminți. De Frusina știa tot satul că este cuminte și deșteaptă și oamenii o compătimeau
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
luminat de soarele amiezii. Numai părul ei îl zărea pregnant printre ceilalți trecători și îi venea greu să-și continue drumul. În orice caz, perechea nu-și mai balansa mâinile iar curând i-a pierdut în mulțimea de pe bulevard. Discutau aprins, posibil nimicuri iar el mergea cu capul întors spre ea, fiind atent la trecători, să nu se tamponeze cu vreun distrat. O proteja și ei îi plăcea! Concluzia care o putea trage, băiatul o iubea, nici nu punea problema, și
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
au reușit să oprească mașina, după 50 de metrii. Fetele alergau de mama focului și se apropiau tot mai mult, tropăind și țopăind cu tocurile înalte; între timp ei ies din mașină și l așteaptă curioși, lăsând luminile de poziție aprinse. Deodată fetele se opresc și dau din brațe a pagubă pentru efortul depus degeaba: - Credeam că sunteți italieni! spun ele dezamăgite, când au zărit numărul de Prahova, luminat de lampă. Așa era în epoca aceea, italienii luau multe românce. Fiat-ul
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]