6,377 matches
-
sunt dintr-o singură bucată, nearticulate. De aceea, când vrea să doarmă nu se culcă, ci se sprijină de un copac. Jordan, după metoda ilustrului Leonardo, știind dinainte după îndelungată pândă, locul pe care și-l alege dihania, tăia trunchiul arborelui aproape cu totul și când venea cerbul de se rezema de copac ca să doarmă, cădea o dată cu el... Noaptea era pe sfârșite și Bătrânul trebuia să plece. Vroia să iasă din sat pe întuneric ca să nu-l recunoască cineva. îl lăsă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
labirintul în formă de rețea, cel mai complicat. Cu privire la cel clasic, observă că deține deja o direcție și o soluție () . Desfășurat imaginar, ia forma unui fir. Al doilea tip de labirint este ceva mai complicat: Desfășurat imaginar, ia forma unui arbore. Numește de fapt calea menită să rătăcească la un moment dat orice călător curios. Pentru mentalul manierist, ea indică un fel de labirint de dragul labirintului, ca într-un joc ce nu vrea să sfârșească prea ușor. Față de acestea două, cel
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
pătrată» (diese runde Tafel ist viereckig), pentru a susține autonomia gramaticii în fața logicii; iar Vossler cita ver surile lui Goethe: Grau, teurer Freund, ist alle Theorie, / Und grün des Lebens goldner Baum («Gri, dragă prietene, e orice teorie, / Și verde arborele auriu al vieții»), pentru a afirma caracterul non-logic al gramaticii. În fața unor asemenea exemple, scria Steinthal, gramaticianul tace, neavând nimic de obiectat, în timp ce logicianul protestează. Gramaticianul tace pentru că nu este vorba de încălcarea regulilor unei anumite limbi (căci exemplele citate
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
haotice tocmai cele ce apar ordonate în lumea obișnuită. Iar dacă orice clasificare a celor ce compun universul este arbitrară și conjecturală, „de ce să nu lăsăm spațiu, în locul satirizării proiectelor utopice, fanteziei lingvistice?“<ref id="202">Cf. Umberto Eco, De la arbore spre labirint, ed. cit., p. 378.</ref>. Este ceea ce ar face Borges prin enumerarea sa. Ar fi vorba de o dublă replică, atât față de un proiect asemeni celui al lui John Wilkins, cât și față de cei care îl criticau cu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
și de tânăr, lumea Îi zicea, pe nume, pe numele său adevărat, de Vasile al lui Vasile, după cum, de altfel, scria și În buletinul său de identitate. Că, dacă cineva ar fi avut curiozitatea să privească la vale, pe calea arborelui său genealogic, ar fi găsit, de-al de Vasile al lui Vasile, cu vreo două secole În urmă. Din neam În neam, din moși strămoși, așa i se dusese numele, acestei deosebit de lungi dinastii de țărani, din cătunul Țărănia de
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
dumneata; dar începe, că mai avem puțin, și sună! L-am imitat pe Brezeanu în Cetățeanul turmentat și pe Manu în Agamiță Dandanache; apoi la rând pe Demetriade în Hamlet și în Doctor Tokeramo din "Taifun": pe Nottara în Luca Arbore din "Viforul" de Delavrancea și în Bătrânul Moor din "Hoții" de Schiller, pe Finteșteanu în "Căsătoria" de Gogol; pe Vraca în "Faust" de Goethe; pe Bălțățeanu în nu mai știu ce... Băieții, deși mă auziseră de zeci de ori, erau
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Anastasiu, dr. Savel Cârlan, dr. Ioan Jalbă. Sava Capmare, dobrineștean avea aproape două hectare de viță nobilă, cinci de arabil și batoză de treierat cu vapor, mai exact cu motor cu vapori. Dar gata, că e timpul să urcăm în arborele genealogic. Bunicul după tata, Ilie Brumă împreună cu fratesău, Tache, veniseră din Perieni, județul Lăpușna. Se pare că fugiseră nu de fete, că erau bărbați frumoși și bine clădiți, dar refuzaseră ideea de a îmbătrâni în armata rusă. Ilie s-a
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
a dispărut, însă urmele se păstrează în prezent, în ceea ce suntem; de aici și îndreptățirea Istoriei, întemeierea ei. Nevoia de rădăcini (în sens tare putem spune că obiectul de studiu al Istoriei îl constituie rădăcinile umanității) nu este dorința unui arbore genealogic (fie el și unul național), ci a unei introspecții, a unei regăsiri a ceea ce ne este esențial. Ideile, cuvintele, credințele, obiceiurile etc. înaintașilor noștri sunt aici, în noi și în preajma noastră, putând să le vedem doar dacă renunțăm la
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
inima din ea, Oliver nici nu va clipi din ochi. Nu aveau decât să-l transforme În leațuri și surcele. Cu cât mai repede, cu atât mai bine. Oliver va arde etapele una după alta, trecând din stadiul intermediar de arbore și pasăre În stadiul de materie amorfă. Iar dacă vreunul mai căpos se va apuca să-i dea foc, masterandul Își va freca mâinile de bucurie și va scoate arzând În vâlvătăi un ultim strigăt de triumf. În sfârșit, materia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Îl vom lăsa să-și facă mendrele, dar la momentul oportun vom acționa În consecință și-i vom veni de hac. Avem noi ac și pentru Oliver, și pentru Bikinsi... „conchise Satanovski, desenînd cu-o scobitoare, pe fundul ceștii, un arbore și-o șapcă aplecată peste-un șevalet. Orașul abia se trezea din somn. Pașii câte unui trecător grăbit răsunau pe trotuar. Aerul era atât de proaspăt, atât de limpede, Încât orice sunet reverbera, amplificându-se În spațiu. Porumbeii stăteau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
a Întregului neam omenesc - atât partea viilor, cât și partea celor care au trecut pe lumea cealaltă. Căci pentru mormoni genealogia reprezintă elementul esențial al religiei. Astfel Încât, grație acestei arhive fantastice, orice mormon să poată reveni În trecut, coborând pe arborele său genealogic, Încât botezul bisericesc să se poată Înfăptui retroactiv și pentru strămoșii care n‑au avut norocul să aibă revelația mormonă. Mormonii s‑au mobilizat În această acțiune cu toată seriozitatea. Primele prospecțiuni În căutarea unui loc de maximă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
SE AȘEZASE. CHIPUL ÎMPĂRĂTESEI ERA IZBITOR, APROAPE NOBIL. AVEA STRUCTURA FACIALĂ CU POMEȚII PROEMINENȚI ȘI BĂRBIA FERMĂ A CELEBREI FAMILII ISHER. ȘI NU ÎNCĂPEA NICI URMĂ DE ÎNDOIALĂ CĂ EA ERA DOAR CEL MAI RECENT, NU ULTIMUL PRODUS AL UNUI ARBORE GENEALOGIC STELAR. PASIUNI CAPRICIOASE ȘI PUTERI NELIMITATE ÎI STRÎMBASERĂ MEREU FAȚA FRUMOASĂ. DAR SE VEDEA DEJA CĂ \ LA FEL CA TOȚI STRĂMOȘII EI REMARCABILI, DE AMBELE SEXE \ CAPRICIOASA ȘI STRĂLUCITOAREA INNELDA PUTEA REZISTA LA CORUPȚIE ȘI INTRIGI, ÎN CIUDA DEFECTELOR DE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Și-om prelungi povestea, ce-n lumea lor obscură Imaginile noastre de umbră, începeau?... DRIADA I Eu îl priveam prin geamul vărgat de lujeri, vara, Ori scris de colții iernii cu sterpe flori de ger, Cum pe tipsia luncii, biet arbore stingher Își frânge vreascul veșted sau clatină povara, Dar pârtia sticloasă mi se părea înceată; Iar calea însorită, prea lungă pîn' la el. Și-am stat să-nnod întruna - inel lângă inel - Din sfoară, mreji; și vârșii, din salcie tăiată
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
foșnet frunza măruntă, Umbra e rece-n pădurea sonoră - O mirare tăcută, poate cruntă, O amețire de toamnă, de-o horă. Un haos vrea să mă ducă De unic uitând, și de număr - Un foșnet uscat mă usucă, Pe-un arbore plâng ca pe-un umăr. Nocturnă Clar de noapte parfumat, O grădină cu orizontul depărtat... Și în somn, pe banca veche, cugetări se contrazic, Greierul zimțează noaptea, cu nimic. Cum te-am așteptat... Totul a trecut - Luna pare, în oftat
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
acelor popoare, pe nedrept, considerate și categorisite ca fiind primitive, potrivit căreia, toate entitățile cu precizarea că ne referim inclusiv la cele ce aparțin regnului mineral au darul de a supraveghea împrejurimile, în analogie cu al unei ființe vii: un arbore suspină, asemenea omului, își depistează dușmanii sau prietenii, distingându-i, ca intenție. Idem, pietrele au o somnolență glorioasă, iar șuierul vântului și hohotele furtunii nu-s altceva decât o distilare a gândurilor, tălmăcindu-se în proteste, în tânguiri și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
fiind în tot timpul acesta profund absorbit în efortul de a-și aminti culorile unei vesele sărbători din copilărie, ce unduiau în armonioase și sprințare sonuri galițiene, încât icnetul agresiv al bolovanului sur, amplasat la subsuoara unui gros ram de arbore sequoia îl trezi, plonjându-l subit într-o sfioasă așteptare. După un scurt răstimp echivoc, își reveni din surprindere. Amuzat de ineditul întâlnirii, cotrobăi în covorul de frunze cafenii, după un baston zdravăn al cărui contur îl intui pe dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de ineditul întâlnirii, cotrobăi în covorul de frunze cafenii, după un baston zdravăn al cărui contur îl intui pe dată și, cu o curiozitate de bebeluș poznaș, îl îmboldi în coastă pe puiul de linx vânăt care, cocoțat stângaci în arbore, îl fixa cu ochi tăioși. Nevârstnica și încă nătăfleața jivină scuipă șuierător, după tradiția felinelor, și, cu o mânioasă cange de spini în devenire, lovi convingător în spațiu. Ludic și stupefiat agresor, cu endemice instincte ale jocurilor de vânătoare, practicate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
gravifică și contemplă cu o uimire în creștere desfrâul vegetal al misteriosului tărâm, până când, din gama de verde virgin, reuși să decupeze profilul de harfă al unui pom răsărind din adânca despicătură a unei colosale copite de bazalt. E un arbore tipic medicinal, care nu crește decât pe anumite latitudini ale Timpului, se înfioră Profesorul, în timp ce examina interesantul exemplar botanic. Doamne, unde mă aflu, oare? Porni la nimereală printre ferigi arborescente, care pendulau grațios, ca niște imense pene de struț, legănate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mic. În locul cuvintelor absente din conversația lor, se studiară cu binevoitoare căutături. Firește, era vorba, deocamdată, de un popas al amândurora, dar luîndu-l de mână cu prietenie, aborigenul O'Piatră îl duse mai la lumină, trăgându-l dincolo de un măreț arbore, ce semăna cu un elegant candelabru chaldeean, cu șase brațe, dispuse în grupe de câte trei, fiecare, de o parte și de alta a unui braț median, ca la o Menora. Acolo, timp de mai multe secunde, îi studie rana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
stufărișuri, dezmeticindu-se treptat la chemările repetate ale doamnei: Albert! Albert! Albert!... Albert, de câte ori să te anunț că micul dejun se răcește de tot? Peste șapte zile se trezi meditând astfel pe axa aceluiași gând: Atunci, în poiana străjuită de arborele în formă de candelabru chaldeean, parcă m-am întâlnit cu mine însumi... Hoinărind visător pe aceste poteci ale amintirii, reflectă la cromatica vopselelor de pe fața zugrăvită a lui O'Piatră, la logica dispunerii penelor din fastuoasa-i podoabă a capului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
-i pe neaveniți. Astăzi, Maestrul și mai cu seamă o Teorie nouă, că mai ba! Discipolii ți-i nimerești la întâmplare: buni sau nemernici, inteligenți sau idioți... Tu, Fată a Vânătorului, dreptate aveai: florile din preajma ta și din poiana cu arborele în formă de candelabru chaldeean s-ar fi sufocat, aici în osânda suficienței, a stupidității indiferente... Balada culeasă de la Vânătorul O'Piatră cel cu care vibrez în chip surprinzător cu greu va fi învoită și cu greu va avea acces
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
-și brațele albe, lăsând impresia unor flori proaspăt înflorite. Takamori și Iijima, prietenul lui din studenție, își petreceau de obicei pauza de prânz aruncând ocheade „florilor“. Astăzi însă, parcă era altfel. În buzunarul lui Takamori se afla o notiță cu arborele genealogic al familiei lui Napoleon, pe care îl copiase pe furiș, în orele de lucru, dintr-un dicționar biografic pe care l-a împrumutat de la biblioteca firmei. Conform articolului respectiv, părinții lui Napoleon au avut o gloată de copii deoarece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
noi luminăm... - Nu, ne pârpălim. Ne mai iese din când în când câte-o pălălaie pe gât, suflăm noi cu putere, mai umflăm mușchi și obraji, dar ne ardem numai gingiile și gura, n-atinge pe nimeni... *** A înflorit un arbore ornamental în spate, lângă tancul de apă. E un copac înclinat, care pare oricând gata să se prăvălească, să se desprindă din rădăcini. Are câteva crengi cu flori bătute, roz-violet, și altele albicioase. Nu știu cum se cheamă, habar n-am dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
vreme vor plânge după rădăcinile lor, se vor răsuci în cutii... Nu durează floarea, trebuie să fii acolo, s-o pândești, s-o auzi cum mișcă... Știi că floarea tremură și cântă când se deschide? Ai gustat vreodată din rădăcina arborelui-om? E acră, acră-amăruie ca agurida... Eu am găsit leacul... umbrela verde-a seflerei, aphelandra zebrată, trompete roșii de maurandia, degete de anthurium...” A fost și-un cimitir, îmi spunea Ioan, dar într-o noapte au intrat cu buldozerele peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
reprezintă existența subiectului, mai precis, lungimea trunchiului semnifică durata vieții sale, atunci, în funcție de detaliile din desen, vom putea stabili cu exactitate momentul când s-a produs traumatismul”, traduc fără să mă mai uit în dicționar din volumașul de psihologie, Imaginea arborelui și psihicul uman. Descoperă-te acum! N-am cum să-i dau un titlu mai ochios. Câteva desene, arbori alb-negru cu legende și, după cum crengile au frunze sau nu, scorburi sau nu, cuiburi sau nu, alte semne, subiectul a avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]