6,861 matches
-
ușoară decât a bivolițelor. Primeam adesea ajutorul copiilor din sat și În timp ce unul supraveghea animalele, ceilalți ne antrenam În cele mai variate jocuri ale copilăriei. Un aspect mai deosebit al acestor Îndeletniciri din copilărie merită totuși să-l menționez. Bivolițele ardelene sunt animale domoale, care și au păstrat Însă multe din caracteristicile vieții sălbatice. La vederea unei bălți În timpul verii, bivolițele fac totul pentru a se arunca În apă, chiar dacă trebuie să rupă oiștea carului. În preajma fătării părăsesc pășunea și fug
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
n-au mai avut loc În vagoane. Cu entuziasmul specific vârstei au pregătit În grabă câteva căruțe, Împodobindu-le cu flori, covoare și steaguri tricolore și cu românismul În suflet au urmat drumul Tribunului Axente Sever spre Alba, cetatea pătimirii ardelene, devenită inima României Mari. În zilele mai reci, cubicul și Visa Înghețau și ne scoteau din casă de dimineața până seara. Plecam din casă uscați și plini de viață și ne Înapoiam spre sfârșitul zilei uzi până la piele și zgribuliți
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
politice a timpului, Însemnările de miercuri 15 mai 1946, când am participat la Ateneul Român la comemorarea zilei de “3/15 mai 1848” de către Partidul Național Țărănesc. Am privit fața mângâietoare a lui Iuliu Maniu, am ascultat vocea sufletului românimii ardelene din 1940-1944, ministrul de stat Emil Hațeganu, vocea luptătorului ardelean Vasile Netea, a dârzului general Bădescu și a fruntașului țărănist Ion Mihalache. Unei manifestații de cel mai frumos naționalism i s-a pregătit un sfârșit dramatic. Teroarea FND a baricadat
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
am participat la Ateneul Român la comemorarea zilei de “3/15 mai 1848” de către Partidul Național Țărănesc. Am privit fața mângâietoare a lui Iuliu Maniu, am ascultat vocea sufletului românimii ardelene din 1940-1944, ministrul de stat Emil Hațeganu, vocea luptătorului ardelean Vasile Netea, a dârzului general Bădescu și a fruntașului țărănist Ion Mihalache. Unei manifestații de cel mai frumos naționalism i s-a pregătit un sfârșit dramatic. Teroarea FND a baricadat ieșirile și numai prin intervenția armatei am putut părăsi Ateneul
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
Maria, pensionabilă În 1978, care nu scăpa niciodată ocazia să strecoare câte un regionalism moldav prin textele pe care i le dădeam pentru multiplicare. Ambele cunoșteau foarte bine legislația și miau fost de un real folos. Provenit dintr-o comună ardeleană cu populație majoritară săsească, Înzestrată În scurgerea vremurilor, cu un simț al ordinii și o disciplină de fier, mi-am impregnat ținuta și comportamentul cu aceste trăsături, fiind destul de rigid În conlucrarea cu oamenii. Am cerut cadrelor didactice să respecte
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
dar e și destulă prejudecată: mă tem că "observatorul" social care a enunțat toate astea e un tip mediocru, cu un ascuțit simț al observației, însă limitat la propriul punct de vedere, unul sarcastic. Sunt mai multe tipuri de olteni, ardeleni și moldoveni decât cunoaște omul din popor, știi bine asta. Pe Fănuș Neagu (o sală de la Hotelul "Jiul" din Craiova e botezată cu numele său, ghici de ce!) îl citeam în famata "Luceafărul" sub conducerea poetului Fruntelată, un oltean șef, da
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
valabile ale poeziei care fac ca spusa Ștefaniei Mincu, dintr-o carte despre poeți, unde vorbește și despre tine, să capete o greutate specifică: "Oltenia e cea mai lirică regiune poetică din țară"! Însă poetul nu este "oltean", "moldovean" sau "ardelean", prin natura faptului că are acei părinți sau s-a născut acolo, chiar dacă o anume ascendență culturală, ca și un climat psihic al regiunii natale pot influența. Scrisul, poezia, sunt trans-regionale și reflectă natura interioară a celui care le practică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cu un nou grupaj de versuri. L-am găsit acolo pe poetul Flămând, care răspundea atunci de poezie. Flămând părea destul de obosit sau plictisit, dar n-a refuzat dialogul. A citit pe îndelete grupajul, făcând unele observații în timpul lecturii. Fiind ardelean, Flămând cred că nu prea îi agrea pe moldoveni. Amfiteatru promova , în special, poezia venită de la Cluj, București etc. Ieșenii nu aveau prea mult acces în această revistă. Poeziile mele, totuși, păreau să-i placă. Cel puțin așa am sperat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de filfizoni și plagiatori ai Vestului acum în această perioadă mai tulbure, dar cred că va fi un fenomen trecător, de moft. Sunt convins că vor continua să apară suflete pure, originale și pline de talent prin coclaurile moldovene și ardelene. Doar să fie cineva acolo să le pună pixul în mână. Singura șansă de dezvoltare creativă și poate chiar spirituală pe care o are Europa la ora actuală, este tocmai menținerea și încurajarea acestor visători pe limba lor! Am mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nu degeaba, după ce îți vei fi tocit pixul încrustând aforisme lirice pe arborii județului baștinal, te-or făcut rectorul "Antitezelor"!). Una la mână: Dacă acceptăm speculara ta metaforă in praesentia, apoi în oglinda-capcană or pătruns mai cu seamă Muntenii, ceva Ardeleni și prea puțini Moldavi, reținuți, aceștia, în mrejele Pescarului din Ipotești, unde consumă balade populare și se îmbată cu gloria trecutului idilizat. Or... eu găsesc ușure că nu s-au estompat încă osebirile caracteriale și/ sau comportamentale dintre subiecții celor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
valoare", în timp. N-am amici între critici, rar întâlnesc și caractere cu care să fiu cât de cât compatibil (toți merg în stil exclusivist pe mâna poeților-vedetă, la modă, de tip Ion Mureșan sau Ioan Es. Pop, glorificând "poezia ardeleană"; eu rămân un outsider; sigur; astfel, consider nedrept și faptul că poeții moldoveni, între care mă recunosc, deși observ că eu am fost transformat în poet. bucureștean după ce m-am mutat de la Focșani la București, cum spun, poeții moldoveni sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de-ăștia, să vadă și ei ce-i acolo cu ăilalți... Ș-așa s-o terminat. Pe-urmă, o luat-o pe... A, i-o luat pe ăialalți, pe toți, cu nu știu ce analiză, para-analiză și, la un moment dat, secretara Ardelean mă ia pe mine, după ce s-o terminat ședința cu ăștia de la București și spune: „- Toa’rășu inginer, eu nu cred că dumneavoastră ați dat chiar la toți salarii. Aveți și dumneavoastră, că nu or fi toți de super muncitori
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
directori de fabrici, Gîlea la IMAMUS, Mustață la CUG, pe Mustață l-am avut eu șef la Mecanicu'-șef... Budacea, cu care ați stat de vorbă, un director bun. Un director..., era complet diferit de ceilalți doi... Ștef era un ardelean, care trecea pe-aicea, la cantină, se ducea la cantină cu contabilul, că șef - mi-amintesc - și-n careul ăla, unde acuma cresc buruienile se făcea sport înainte și, trecând el pe-acolo, o văzut niște hârtii. Cheamă imediat un
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
pe-acolo, o văzut niște hârtii. Cheamă imediat un muncitor: „- Băi, du-te și-l cheamă pe Ghergheșanu la mine !” Mă duc: „- Bă, Ghergheșane, aștepți să vin eu și contabilul șef să-ți strâng hârtiile din curte, bă ?!” Era un ardelean de-ăsta, care vorbea așa. Dacă vâșcai, nu mai discutai cu el ! Era odată un maistru-turnător: „- Lăsați, dom' director, că nu știu ce...” Dom’le și, foarte curios eram să văd, ce-o să se-ntâmple cu ăsta. N-o durat mult, o
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
teorie susținută de Melchisedec, Iorgu Iordan ș.a.; 2) de la numele reformatorului religios ceh Jan Hus (Marco Bandini, B. P. Hasdeu, Ioan Bogdan); 3) de la cuvântul unguresc hus (carne); 4) de la ungurescul hoszu (lung), mai precis de la numele Lungul, vreun român ardelean ori maramureșean maghiarizat; 5) de la cuvintele housa (hoyca) = insidiae (curse, capcane, așezare); housiți = latro-cinari (hoți la drumul mare, ostași plătiți); housavaski = latro (hoț); 6) de la goticul husa, actualul german haus = casă (August Scriban explica toponimicul Sarmisage-thusa ca provenind dintr-o
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
până în inimile noastre. [Garda noastră se plimba printre sfărâmături, băgând pe furiș din ele în buzunar. Au vândut călugărițelor, mie și Liei multe bucăți. Bucura, femeia de serviciu, care rămăsese cu mine după plecarea Dumitrei, a recunoscut pe un soldat ardelean care opera la clopote. „Nu ți-e milă și rușine să faci așa ceva?“ l-a întrebat. — „Ba îmi este, dar ce pot?](Ibidem, p. 169.) Într-o oră tot a fost săvârșit. Maica stariță, revenind acasă cu trăsura, i-a
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
cum criticase pe Ionel ca singur vinovat de de zas trul țării.](Ibidem, p. 203.) Înapoi la Bucureștii triumfului: prânzurile, dejunurile se urmau fără întrerupere. Toți voiau să sărbătorească pe francezi, pe românii din țările alipite, pe prietenii reîntorși. misiuni ardelene Când sosi Misiunea ardeleană care venea să notifice Unirea, delegația compusă din episcopii Miron Cristea și Hossu, d. Maniu, dr. Vaida, d-nii Goldiș, Brediceanu și Vlad, ei cerură să vadă pe mama; îi invită la dejun la noi - mai erau
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ca singur vinovat de de zas trul țării.](Ibidem, p. 203.) Înapoi la Bucureștii triumfului: prânzurile, dejunurile se urmau fără întrerupere. Toți voiau să sărbătorească pe francezi, pe românii din țările alipite, pe prietenii reîntorși. misiuni ardelene Când sosi Misiunea ardeleană care venea să notifice Unirea, delegația compusă din episcopii Miron Cristea și Hossu, d. Maniu, dr. Vaida, d-nii Goldiș, Brediceanu și Vlad, ei cerură să vadă pe mama; îi invită la dejun la noi - mai erau poftiți Mihai Popovici 245
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Hora Unirii împrejurul statuii și în curtea palatului. În acele momente de însuflețire, aceste gesturi erau mișcătoare, în timpuri obișnuite ar fi părut ridicole. Ardelenii au plecat cu făgăduiala noastră de a le întoarce vizita la Paște în Transilvania. Doamnele ardelene, cu d-na Băiulescu și d-na Bârseanu în frunte, au fost invitate la Palatul Cotroceni la un ceai, și noi toate cu ele. Acolo am aflat că regina era bolnavă în pat de gripă. În grupuri de patru ne-
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
o călătorie oficială în tot Ardealul. Era primul lor contact cu acel frumos ținut care suferise atât de mult până să ajungă la zilele de fericire de mult năzuite. D-nii Maniu, Popovici, Goldiș, Cicio-Pop etc. hotărâră să-i urmeze. Doamnele ardelene, cu care mă vedeam foarte des, îmi propuseră un loc în vagonul lor. Cum însă nu voiam să fac parte din cortegiul regal, la care, de altfel, nu aveam nici un drept oficial, preferai să fiu în public, pentru a mă
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
lumea îi urma ca un val nesfârșit; batistele, pălăriile se mișcau deasupra capetelor descoperite. Era o vibrațiune imensă de culori, de sunete, de emoțiune, poate unică în viața unei națiuni, căci într-acea clipă părea că se înfăptuise unirea poporului ardelean cu suveranii care simbolizau întreaga Românie Mare. Regele, regina și autoritățile s-au oprit în fața tribunei și defileul cortegiului etnografic a început. A ținut trei ore, neîntrerupt decât prin mici manifestațiuni spontane ale celor care se rupeau din coloana mergătoare
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Aceasta însă nu le-a tăiat ifosul, la fiecare ocazie își arată trufia: „Den Hunden und Rumänien ist der Eintrit verboten“( Intrarea câinilor și a românilor este interzisă (germ.).), era afișat pe ușa unui local de petreceri înainte de război. femeile ardelene Dar suntem după război și totul s-a schimbat. După conduct, un mare dejun, vizita bisericilor, spitalelor. Pri mire la Asociația Română Astra și la Reuniunea Femeilor Române. Toate notabilitățile din Sibiu se aflau acolo. Mama lui Octavian Goga prezentă
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
mai putea regăsi în viața unui om sau popor. (Aici se încheie textul publicat în volumul II, ediția I, 1937. ) [Dar atunci începu să bată un vânt nefast, ațâțat și de un ambițios de la noi, nerăbdător să-și facă din ardeleni un partid, pentru a pune mâna pe puterea ce râvnea de ani de zile. Ei îl urmară orbiți de elocința și influența lui dinamică, dar, neavând o organizare centrală, îl părăsiră îndată ce se simțiră mai stabili. De aci înainte, cu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de nu te-ar fi întărit speranța că aceste aberațiuni și năravuri erau trecătoare și că vor pieri după o generațiune crescută în libertate și școli românești. Atunci numai se va face o unificare sufletească totală, nu vor mai fi ardeleni și regățeni (cum zic ei), precum nu mai sunt munteni și moldoveni, ci numai români de la Nistru până la Tisa. Așadar, spre marea noastră mirare, în iulie 1919, Consiliul Dirigent, în loc de a organiza, zădărnici călătoria mamei la Sibiu, începu lupta contra
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
în a-i da sugestii și a-l încuraja, supunându-l unei salutare „pedagogii a speranței“, cum Simuț însuși o numește. Ceea ce surprinde, la urma urmei, în acest epistolar este chiar faptul împrietenirii celor doi, naturi atât de diferite: tânărul ardelean grav, auster, și balcanicul ludic cu limbă ascuțită. În 1958, redactorului-șef al Gazetei literare i se încredințează la Facultatea de Filologie ținerea unui curs și a unui seminar special Tudor Arghezi, poetul de curând reintrodus în circuitul public. Cu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]