6,191 matches
-
au urcat în mașină și au plecat. Am cules porumb până după amiază, dar nu s-a terminat. A doua zi de dimineață, am plecat din nou toți din primărie la cules de porumb. Pe o vreme câinoasă, mai în căruță, mai pe jos, am ajuns în două ore la locul cu pricina, obosiți, uzi pe haine și la picioare. Era lapoviță. Cojocelul elegant de Orăștie, cu glugă, de care eram foarte mândră, s a udat în scurt timp, iar cizmele
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
aproximativ 8 kilometri de satul unde era primăria. Acolo mai aveam câteva haine subțiri și tricouri cu mânecă lungă. La ora aceea era cald, eram flămândă, încălțămintea avea tocuri înalte, iar până la șosea, unde puteam găsi o mașină sau o căruță, era de mers. Am plecat cu un nod în gât și nervoasă, iar când am ajuns la șosea, mașina fără secretară a trecut pe lângă mine în mare viteză, lăsând în urmă un nor gros de praf. O căruță la care
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
sau o căruță, era de mers. Am plecat cu un nod în gât și nervoasă, iar când am ajuns la șosea, mașina fără secretară a trecut pe lângă mine în mare viteză, lăsând în urmă un nor gros de praf. O căruță la care țăranul înhămase cei doi măgari pe care îi avea în dotare a oprit lângă mine, iar nenea Ghiță Sandu din Hoița m-a invitat să iau loc pe banca din față, lângă dumnealui. Când am ajuns în sat
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
un ton ridicat, mi-a spus: Nu ai de gând să vii la comună? 71 Dar sunt în comună, am mințit somnoroasă. Nu minți, știu unde ești! Ieri ai plecat cu mașina poștei, după ce ai defilat prin comună într-o căruță trasă de măgari. Mi a spus nenea Turuianu că erai îmbrăcată cu o rochie roșie și aveai pe cap o pălărie care semăna cu o varză, că erai nervoasă și i-ai spus că pleci și nu mai vii înapoi
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
județul. În seara aceea nu am plecat acasă, ci am mers din casă în casă pentru a anunța pe deținătorii de atelaje să iasă la adunat baloții și paiele de pe câmp. A doua zi dimineață, pe câmp erau zeci de căruțe care adunau și cărau paiele. Până la ora prânzului, zeci de elevi împreună cu profesorii au adunat spicele de grâu. După prânz, camioanele C.A.P.-ului i-au dus pe copii și pe profesori la casele lor. Arșița era cumplită. Nu adia
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
pe vremea aceea, într-o rezervă numai de anumite persoane știută. Gândul ex-primarului proaspăt instructor județean mersese cu mult mai departe de pretinsa cafea sau de film. Pe figura gălbejită din cauza tutunului flutura un zâmbet antipatic. Între timp, aproape toate căruțele plecaseră de pe deal. Aerul era de nerespirat, fulgere brăzdau cerul, iar nori negri veneau dinspre pădure. În câteva momente avea să înceapă furtuna. Te urci în mașină, tovarășa Țâru? întrebă activistul, fost primar de oraș, suflându-mi fumul în față
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
sat. Puteți merge cu noi. Oamenii aceia cuminți și gospodari mi-au dat ceva uscat să mă schimb. Am adormit pe o bancă îngustă, acoperită cu un preș de coade. După ce s-a oprit ploaia, țăranul m-a dus cu căruța până în sat, de unde, cu un tractor, am ajuns la șoseaua națională și apoi acasă în oraș, pe înserat. În acea zi am regretat plecarea secretarei Tălmaș, care, deși severă, mă apărase ca o mamă grijulie. Ea m-a ajutat să
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
să mergem noi pe tarlale, să ne ocupăm de agricultură, când erau ingineri, economiști, tehnicieni și oameni pregătiți în acest domeniu. Se fura. Toată lumea fura. Când se recoltau păioasele, cei care aveau atelaje puneau sacii cu boabe sub paiele din căruță, femeile își puneau în ciorapi și în căciulile din cap, pe sub șorțuri, își legau sacoșe la spate și în față, tractoriștii puneau boabe sub scaunul din cabina tractorului. Șefii de la secțiile de tractoare aduceau cu remorca saci cu grâu la
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
dată aceasta se rezolva, medicul pleca și venea altul. În anul acela, a fost repartizată o doctoriță din București, mutată disciplinar, și un medic ciudat, bolnav sau doar leneș, care, atunci când nu se încuia în camera de gardă, umbla în căruța plină cu fân a dispensarului. Acolo dormea, în timp ce vizitiul îl ducea prin toate satele. Într-o zi, doctorul a dispărut și nimeni nu i-a simțit lipsa. Doctorița venită din București era blondă, subțirică și părea o persoană cumsecade. Mai
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
metalul prețios. După ieșirea lor din birou, am adunat tot ce mai era pe masă, am pus într-o sacoșă pe care am încuiat-o într-un dulap, apoi am privit pe geam. Mașina tocmai pornise, iar în locul ei apăruse căruța de la dispensar plină cu fân. Știam că în afară de vizitiu în căruță mai este cineva. Ascuns în fân, era securistul care-i urmărea pe „nemți”. La ora aceea, întunericul era deplin peste sat. Noaptea venea devreme și odată cu ea se întrerupea
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
mai era pe masă, am pus într-o sacoșă pe care am încuiat-o într-un dulap, apoi am privit pe geam. Mașina tocmai pornise, iar în locul ei apăruse căruța de la dispensar plină cu fân. Știam că în afară de vizitiu în căruță mai este cineva. Ascuns în fân, era securistul care-i urmărea pe „nemți”. La ora aceea, întunericul era deplin peste sat. Noaptea venea devreme și odată cu ea se întrerupea curentul electric. În cele câteva ore de beznă mulți erau la
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
să vă ghicească? Îi dați ce aveți prin cămară și nu vă mai este de folos: șuncă, untură, murături. Sunt mulți și au nevoie de mâncare. După câteva zile de la această discuție, curtea primăriei s-a umplut de etnici căldărari. Căruța cu coviltir care oprise în fața primăriei era plină cu lighene din aluminiu, cazane, castroane, căni din aramă și cazane de țuică, a căror confecționare și comercializare era strict interzisă. Vedeți că v-au lăsat ceva acasă, mi-a șoptit nenea
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
au poposit pe terenul de sport din fața porții mele. Maria, cea de care ascultau toți, a intrat în curte și mi-a spus că a trimis-o contabila să-i dau șuncă și grăsime. Câțiva bruneți mititei au pus în căruță tot ce le-am dat. Ar fi luat și rafturile din cămară, lemnele de foc, gardul, și cușca câinelui, dacă nu le-aș fi spus cu glas ridicat: Gata, nu mai am nimic să vă dau! Plecați la căruță! Ați
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
în căruță tot ce le-am dat. Ar fi luat și rafturile din cămară, lemnele de foc, gardul, și cușca câinelui, dacă nu le-aș fi spus cu glas ridicat: Gata, nu mai am nimic să vă dau! Plecați la căruță! Ați fost tare bună cu noi, tovarășa primăreasă, vreau să vă ghicesc, mi-a spus zâmbind Maria. Bine, ghicește-mi, dar repede că vine soțul peste o jumătate de oră și nu suportă. Păi, să știi matale că nu apuci
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
bună! Mata nu ești! Dacă ești așa mare ghicitoare, spune-mi care e numele meu! 194 I-am îndesat în palmă niște bani și i-am șoptit la ureche în poartă: Ghiță, așa îl cheamă. Din drum, înainte de a porni căruța, Maria ghicitoarea a strigat: Ghiță! Așa te cheamă pă matale primăroiule, iacă te-am ghicit și pă mata! Ghiță a rămas pironit locului, privind îngândurat după căruța cu coviltir care dispărea într-un nor de praf. Măi, femeie, dar asta
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
la ureche în poartă: Ghiță, așa îl cheamă. Din drum, înainte de a porni căruța, Maria ghicitoarea a strigat: Ghiță! Așa te cheamă pă matale primăroiule, iacă te-am ghicit și pă mata! Ghiță a rămas pironit locului, privind îngândurat după căruța cu coviltir care dispărea într-un nor de praf. Măi, femeie, dar asta chiar că e ghicitoare! Cu puțin timp în urmă asta gândisem și eu! Acum înțelegeam. Maria nu ghicea. Știa ce va urma. ABANDONATE În ultimul timp, comandamentele
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
combinat", ci o instalație simplă și eficientă, supravegheată de cei trei români director, laborant și contabil și lucrând cu un grup restrâns de tehnicieni și muncitori locali. Prelucra minereul din zonă, de la micile exploatări, adus cu camioanele sau chiar cu căruțele. Procedeul nu era complicat după concasare, minereul amestecat cu apă este din nou mărunțit până se obține o pastă care se supune procesului de "flotare", rezultând un concentrat de cupru cu o puritate de circa 35% (conform cercetărilor, cu secole
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
istoria înseamnă și o schimbare a aromelor. Acum pe Strada Fânului sunt tot blocuri, ca în cele mai multe părți, înșirate ordonat, egale, de nu mai știu cum ajung acasă unii, dacă li se mai întâmplă o beție de noapte. Nici măcar o căruță de fân nu mai rătăcește pe aici. Doar în poezii mai întâlnești așa ceva, cum scrie fostul meu prieten Adi Cusin într-o frumoasă poezie a lui, în care se răstoarnă un car cu fân în mijlocul unui oraș, într-o stradă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
proverb mai vechi, „nevoia te învață” - așa încât și această problemă era, de bine de rău, rezolvată. Cele mai multe garduri dispăruseră [21] de mult - roase de caii Rușilor și arse de stăpânii cailor -; dar soldații unităților militare românești din Iași, plecați cu căruțele pe bariere pentru diferite corvezi, veneau cu câte o legătură de vreascuri, mai groase sau mai subțiri, aproape întotdeauna verzi, adunate din pădurile vecine. La bariera „Păcurarilor”, pe unde se întorceau spre seară, de cum începea să se lase amurgul așteptam
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
spre seară, de cum începea să se lase amurgul așteptam și eu sosirea lor: cu câțiva lei (pe atunci acest frumos animal nu se jigărise încă atâta...) sau cu câteva țigări, târgul se făcea destul de repede și veneam acasă voios cu „căruța” cu lemne, adică cu cele câteva vreascuri și buturugi. De altfel, în ceea ce mă privea pe mine, nici nu doream să fie prea groase, căci după ce soldatul le azvârlea din căruță în fața porții și pleca plesnind mulțumit din bici și
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
se făcea destul de repede și veneam acasă voios cu „căruța” cu lemne, adică cu cele câteva vreascuri și buturugi. De altfel, în ceea ce mă privea pe mine, nici nu doream să fie prea groase, căci după ce soldatul le azvârlea din căruță în fața porții și pleca plesnind mulțumit din bici și trăgând cu sete din țigară, eu trebuia să le duc în magazie și să le sparg pentru foc. Fierăstrăul gazdelor se rupsese de mult, și de aceea trebuia să le despic
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
la executarea pedepsei și astfel a doua zi o luau de la început. Dar cum într-o bună zi s-ar fi putut să treacă la fapte, toți refugiații ardeleni au pornit din nou spre țară, făcând sute de kilometri în căruțe și strecurându-se printre trupele austro-ungare intrate în Rusia. În toamna anului 1918, când războiul din Balcani și din Apus se apropia de sfârșit, umblam și noi neobosiți pe toate străzile Iașului, manifestând împreună cu studențimea, ba pe la Legația Germaniei, împotriva
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
în cap unuia dintre ei, țipând ca din gură de șarpe: „Checul, dă-mi checul înapoi!”. Dar, mai ales, nimic nu e mai banal, pentru absolut toată lumea ca satele românești să aibă ulițe, ca șoselele să aibă niscai turme și căruțe, ca într-o gospodărie țărănească să găsești de toate: vaci, găini, oi, porumbei. Ca pe pământurile noastre să se cultive mai toate tipurile de culturi în unul și același sat, de la sfeclă la pruni. Ca porcul să se taie în
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
linii fundamentale tipologia partidului din care fac parte. În acest fel, sperăm că dacă votăm liberali, național țărăniști, naționaliști, social-democrați etc., acești politicieni nu ne vor înșela flagrant și nu ne vor sfida pe față, odată văzuți cu boii în căruță. Nu de alta, dar noi îi plătim pe acești oameni ca să nu ne înșele, ci să facă ceea ce au promis. De multe ori ei nu se pot ține de promisiuni din motive relativ exterioare voinței lor: investițiile străine nu vin
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
performanțe mai scăzute și mulți se lasă de școală? De ce să le plătim sănătatea de bază când ei fac excese? De ce să îi angajăm preferențial? De ce am investi bani în cartierele lor? De ce le-am face șosele dacă umblă cu căruța? De ce le-am face școli? De ce i-am sprijini să aibă o elită educată, dacă nici nu sunt în stare să-și controleze natalitatea? De ce le-am sprijinii proprii lideri când ei pot deveni corupți? Toate acestea pe banii noștri
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]