5,569 matches
-
omenești. Știința care se ocupă cu studiul cutremurelor (mișcărilor seismice) se numește seismologie. Între secolul al V-lea î.Hr. și secolul al XIV-lea d.Hr., oamenii considerau că seismele sunt provocate, de regulă, de curenți de aer aflați în interiorul cavităților Pământului. Exista însă și ideea conform căreia cutremurele apăreau ca urmare a tensiunilor existente în scoarță între apă și pământ, idee avansată de filosoful grec Thales din Milet, în secolul al VI-lea î.Hr. Mai târziu, în primul secol al
Cutremur () [Corola-website/Science/296891_a_298220]
-
militară, pachetele ajungeau cu greu. Armatele nu dețineau echipament de iarnă și au improvizat pe durata anotimpului rece. Divertismentul constă în artă, teatru, jocuri de cărți, jocuri de noroc, alcool. Apare medicină estetică și se făceau operații pe creier, în cavitatea abdominală și cea toracica. Noile arme puteau provoca noi tipuri de răni îngrozitoare, iar chirurgia plastică încerca să le dea soldaților mutilați o aparentă de normalitate. A apărut o schimbare a atitudinilor colective, impact materializat în distrugeri umane fără precedent
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
cu alți șerpi. Înghite și animale mai voluminoase decât corpul său datorită ligamentului elastic, care leagă cele două jumătăți ale mandibulei și a osului pătrat. În repaus acesta are poziție orizontală. Cand șarpele se hrănește, osul are poziție verticală, mărind cavitatea bucală. Dinții curbați spre interior rețin pradă. Alunecarea hranei prin faringe și esofag se datoreaza elasticității acestor organe, secretei de salivă și lipsei sternului. În comuna constănțeana Cuza Vodă, în iunie 2011, a fost semnalat un șarpe, care potrivit declarațiilor
Șarpe () [Corola-website/Science/297173_a_298502]
-
astfel încât un voltaj controlat AC este aplicat fiecărei plăci pentru a repeta acest proces pentru fiecare fascicul. În timp ce particulele se apropie de viteza luminii, rata de comutare a câmpurilor electrice devine atât de mare, încât operează la frecvența microundelor, astfel, cavitățile rezonante RF sunt folosite în dispozitive cu energii mari în loc de simple plăci. O categorie deosebită de acceleratoare liniare o constituie "acceleratoarele cu undă progresivă", în care accelerarea particulelor se realizează prin acțiunea componentei electrice longitudinale a unui câmp electromagnetic ce
Accelerator de particule () [Corola-website/Science/298190_a_299519]
-
a creat statui de bronz aerodinamice, cu supratețe șlefuite, de exemplu renumita serie de Păsări, care în ciuda formelor liniare, clare inspiră mister. Cel mai mare sculptor englez al secolului, Henry Moore (1898-1986) a creat modele simplificate sau abstracte, ale căror cavități, spații interioare au uluit de multe ori publicul. Futuriștii italieni, de pildă Umberto Boccioni, au lucrat intr-un spirit total opus. Ei au redat dinamismul, ritmul alert al vieții moderne. Artiștii constructiviști, cu o conceptie la fel de modernă dar cu țeluri
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
și parietale, atlas. Gaura occipitală sau gaura occipitală mare ("Foramen magnum") este un orificiu larg aflat pe porțiunea bazilară. Are o formă ovală, alungită antero-posterior și este situată într-un plan aproape orizontal. Prin gaura occipitală canalul vertebral comunică cu cavitatea neurocraniului. Prin gaura occipitală trec bulbul rahidian ("Medulla oblongata"), arterele vertebrale ("Arteria vertebralis"), cei doi nervi accesori ("Nervus accessorius"), arterele spinale anterioare și posterioare ("Arteria spinalis posterior" și "Arteria spinalis anterior"). Meningele spinale se continuă la acest nivel cu meningele
Os occipital () [Corola-website/Science/317182_a_318511]
-
pediaplpilor sunt înzestrate cu zimțuri. Coxele au excrscețe ascuțite implicte, în special, în fărâmițarea hranei. Atât chelicerele, cât și pediaplapii prticipă la apucarea, ruperea și fărâmițarea prăzii. Articolele bazale ale chelicerelor și pedipalpilor, cât și labrum-ul (buza superioară) alcătuiesc cavitatea prebucală, numită atriumul bucal. Membrele locomotoare, picioarele, sunt alcătuite din 7 articole: coxa, trohanter, femur, patelă, tibie, bazitars și tarsului, plus și câte o gheara tarsală. Prima pereche cuprinde doar 6 articole, lipsește bazitarsul și ghearele, iar tarsul este multiplicat
Thelyphonida () [Corola-website/Science/318234_a_319563]
-
de membre. Membrele pirmului segment este foarte scurt, la chilopode numindu-se maxilipede (folosite la prinderea și omorârea prăzii). Celelalte membrele sunt implicate în locomoție, copulare. Corpul miriapodelor este acoperit cu o cuticulă chitinizată, uneori încrustată cu săruri de calciu. Cavitatea internă a corpului miriapodelor se numește mixocel. Sitemul nervos este alcătuit din creier slab dezvoltat, conective perifaringiene și lanțul nervos ventral. Lanțul este compus din câte unul sau doi ganglioni în fiecare segment. Lichidele interne sunt pompate de o inimă
Myriapoda () [Corola-website/Science/319634_a_320963]
-
deschid în exterior prin stigme, situate ventral în fiecare segment. Tubul digestiv este constituit din mai multe regiuni. Anterior, după gură se află esofagul (intestin anterior) continuat de intestin mediu puternic dilatat, intestin posterior și se termină cu anus. În cavitatea bucală se deschid glandele salivare pare. Excreția e realizată de tuburile lui Malpighi - tuburi ce plutesc în cavitatea corpului și se deschid la limita dintre intestinul posterior și mediu. Funcțiile excretoare mai sunte efectuate și de alte structuri: corp adipos
Myriapoda () [Corola-website/Science/319634_a_320963]
-
Anterior, după gură se află esofagul (intestin anterior) continuat de intestin mediu puternic dilatat, intestin posterior și se termină cu anus. În cavitatea bucală se deschid glandele salivare pare. Excreția e realizată de tuburile lui Malpighi - tuburi ce plutesc în cavitatea corpului și se deschid la limita dintre intestinul posterior și mediu. Funcțiile excretoare mai sunte efectuate și de alte structuri: corp adipos, celule limfatice etc. Miriapodele sunt animale unisexuate, cu fecundație externă. Gonadele (ovarele și testiculele) sunt pare sau contopite
Myriapoda () [Corola-website/Science/319634_a_320963]
-
în literatura mai veche sunt numiți și saci pulmonari. Aceștia reprezintă organele de respirație la unele arahnide, precum păianjenii, scorpionii. Deși se numesc la fel, ei nu au nicio asemănarea cu plămânii vertebratelor. Ei se găsesc în interiorul cavității opistosomei și se deschid în exterior prin stigme pulmonare. Ei sunt formați din lamele pararalele așezate asemena filelor din cărți, de unde și denumirea în unele limbi de plămân carte. Lamele sunt puternic vascularizate și bogate în hemolimfă. La unele arahnide
Plămânii artropodelor () [Corola-website/Science/319784_a_321113]
-
carte. Lamele sunt puternic vascularizate și bogate în hemolimfă. La unele arahnide plămânii lipsesc, respirația efectuându-se prin suprafața corpului sau trahei ramificate (acarieni, opilioni etc). Iar la păianjenii araneomorfi sunt și plămâni și sistem traheal. Plămânii reprezintă invaginării în cavitatea opistosomei. Pereții formează lamele (plăci) așezate paralele. Aerul intră în plămâni prin stigme. Apoi, el ocupă spațiul dintre lamele și aici are loc schimbul de gaze dintre aer și hemolimfă - sângele arahnidelor. Structura lamelară mărește suprafața de contact cu aer
Plămânii artropodelor () [Corola-website/Science/319784_a_321113]
-
Hidrocefalia este acumularea anormală de lichid cefalorahidian (LCR) în cavitățile creierului determinată de anomalii de circulație sau de reabsorbție sau, mai rar, datorită unei produceri excesive de lichid cefalorahidian. Termenul „hidrocefalie” provine din două cuvinte grecești care înseamnă „apă în cap”. De fapt, „apa” este LCR, un lichid clar care
Hidrocefalie () [Corola-website/Science/315607_a_316936]
-
circulație sau de reabsorbție sau, mai rar, datorită unei produceri excesive de lichid cefalorahidian. Termenul „hidrocefalie” provine din două cuvinte grecești care înseamnă „apă în cap”. De fapt, „apa” este LCR, un lichid clar care este produs în permanență în cavitățile, sau ventriculii, din interiorul creierului. El trece de la un ventricul la celălalt (patru la număr) prin căi înguste, apoi circulă în jurul suprafeței creierului - o parte din el merge de asemenea și în măduva spinării - și este absorbit înapoi în circuitul
Hidrocefalie () [Corola-website/Science/315607_a_316936]
-
poate apărea fie când se produce o cantitate prea mare de LCR (foarte rar), fie când acesta este împiedicat să circule sau să fie reabsorbit - cauzele cele mai des întâlnite. Deoarece în aceste circumstanțe LCR este produs în permanență în cavitățile cerebrale însă nu poate ieși din acestea, el se acumulează și duce la creșterea presiunii din interiorul creierului. Ventriculii se dilată, iar țesutul cranian este comprimat. Oasele craniului la nou-născuți și sugari nu sunt unite ca în cealaltă parte a
Hidrocefalie () [Corola-website/Science/315607_a_316936]
-
determinat că uzură O-ringurilor era legată direct de timpul necesar extrudării, și că vremea rece, care cauza întărirea O-ringurilor, prelungea durată de extrudare. (Articulația de teren a propulsoarelor, reproiectată, utilizată după accidentul "Challenger" a utilizat un sistem de cavitate și trunchi suplimentar cu un al treilea O-ring, ameliorând scurgerile.) În dimineața accidentului, O-ringul primar se întărise atât de tare de frig încât nu a putut realiza etanșarea în timp util. O-ringul secundar nu era poziționat corect
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
suficient de neregulat se poate extinde în fizica clasică noțiunea de entropie folosită în termodinamica materiei. Se vorbește atunci despre entropia radiației electromagnetice. Ne mărginim în acest articol numai la tratamentul clasic al entropiei. După legile lui Kirchhoff, în interiorul unei cavități opace și închise, ținută la temperatura T, se găsește radiație electromagnetică izotropă, omogenă și nepolarizată, a cărei densitate de energie u depinde numai de temperatură: u=u(T). Radiația exercită o presiune p asupra pereților cavității și poate efectua un
Entropia radiației electromagnetice () [Corola-website/Science/315884_a_317213]
-
lui Kirchhoff, în interiorul unei cavități opace și închise, ținută la temperatura T, se găsește radiație electromagnetică izotropă, omogenă și nepolarizată, a cărei densitate de energie u depinde numai de temperatură: u=u(T). Radiația exercită o presiune p asupra pereților cavității și poate efectua un lucru mecanic asupra exteriorului. Ea poate fi privită ca un "obiect" termodinamic cu volumul V drept parametru extensiv (geometric) și pentru care se poate scrie, la o deplasare infinitezimală, :<br>formula 1 unde dQ este caldura primita
Entropia radiației electromagnetice () [Corola-website/Science/315884_a_317213]
-
acum prin integrarea ecuației (1):<br>formula 4 unde constanta de integrare este zero deoarece entropia se anulează la T=0 sau V=0. Este natural să numim această funcție entropia radiației electromagnetice . Ea trebuie luata in considerație alături de entropia pereților cavității atunci când se fac considerații termodinamice asupra acesteia. Densitatea de entropie s=s(T) este:<br>formula 5 Așa cum densității de energie u(T) îi asociem intensitatea I(T) = cu(T)/(4π), unde c este viteza luminii în vid (ecuația (5) din
Entropia radiației electromagnetice () [Corola-website/Science/315884_a_317213]
-
eventual reemisă de corp Intr-o lucrare cunoscută mai ales pentru discuția "legilor de deplasare", W.Wien (1894) a arătat cum se pot extinde în mod natural noțiunile de temperatură si entropie la radiația omogenă și izotropă cuprinsă într-o cavitate oarecare și cu "frecvența" ν într-un interval (infinitesimal) (ν,ν+dν) (sau "lungimea de undă" λ=c/ν în intervalul (λ,λ+dλ). Este suficient să cunoaștem densitatea ei de energie u și să o comparăm cu funcția universală
Entropia radiației electromagnetice () [Corola-website/Science/315884_a_317213]
-
dλ). Este suficient să cunoaștem densitatea ei de energie u și să o comparăm cu funcția universală <br>formula 13 Când <br>formula 14radiația este indiscernabilă de radiația corpului negru la temperatura T în intervalul (λ,λ+dλ). Definim temperatura radiației din cavitate ca soluția acestei ecuații :<br>formula 15 Aceasta presupune că u(λ,T) este monotonă (de fapt crescătoare) cu T pentru orice λ . Definim densitatea de entropie (față de volum și unitatea de lungime de undă) pentru această radiație prin ecuația:<br
Entropia radiației electromagnetice () [Corola-website/Science/315884_a_317213]
-
de interpretat. Cele două ecuații (1a) și (7.14) din ultimul paragraf sunt acele consecințe ale fizicii clasice în care trebuie avut încredere pentru a face „saltul” către mecanica cuantică! Faptul că sistemul de oscilatori și radiație închis într-o cavitate reflectătoare evoluează "ireversibil" către o stare de echilibru nu este evident, deoarece atât ecuațiile lui Maxwell pentru câmpul electromagnetic, cât și cele ale mecanicii clasice admit, pentru fiecare soluție posibila și una a cărei evoluție în timp este exact opusă
Rezonatorul lui Planck () [Corola-website/Science/316720_a_318049]
-
suprafață articulară netedă și rotunjită aflată la polul superior al humerusului. Are o formă sferoidală și reprezintă o treime dintr-o sferă. Este acoperit de un cartilaj hialin, care este mai gros în porțiunea sa centrală și se articulează cu cavitatea glenoidă a scapulei formând articulația umărului sau scapulohumerală ("Articulatio humeri"); capul humerusului este cu mult mai mare decât cavitatea glenoidă, aceasta din urmă reprezentând doar un sfert din suprafața capului humeral. Când membrului superior se află în repaus capul humerusului
Humerus () [Corola-website/Science/316813_a_318142]
-
dintr-o sferă. Este acoperit de un cartilaj hialin, care este mai gros în porțiunea sa centrală și se articulează cu cavitatea glenoidă a scapulei formând articulația umărului sau scapulohumerală ("Articulatio humeri"); capul humerusului este cu mult mai mare decât cavitatea glenoidă, aceasta din urmă reprezentând doar un sfert din suprafața capului humeral. Când membrului superior se află în repaus capul humerusului este îndreptat medial, în sus și posterior; axul capului humerusului formează cu axul diafizei un unghi de 130°-150
Humerus () [Corola-website/Science/316813_a_318142]
-
încă din cea de-a 54-a zi de la concepție, iar primele semne măsurabile de activitate electroencefalogramă apar în cea de-a 12-a săptămână. Formări ale amprentelor încep de la debutul stadiului fetal. Spematozoizii intră în vaginul femeii, înoată prin cavitatea uterului și ies de acolo, prin trompele falopiene. După un timp scurt,aproximativ 5 minute, timp necesar pentru a trece prin uter la trompe, aceștia ajung la ovare. Ovulul ,care irupe din membrana ovarului, este pătruns de capul unui spermatozoid
Sarcină (graviditate) () [Corola-website/Science/315070_a_316399]