7,090 matches
-
nu-și va angaja dădacă dacă va avea copii. Știe prea multe dedesubturi, fete care le lingușesc pe mame și cum ies mamele pe ușă, Începe dezmățul. Emily țipă când peria i se Încurcă În păr. Hai, nu țipa, o ceartă Paula, prințeselor trebuie să le fie periat părul de o sută de ori În fiecare seară, nu-i așa, mami? Se uită spre mine din partea cealaltă a Încăperii, căutând un gest de Împăcare și aprobare. Nu. Nu vreau să știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
abajur de hârtie de pe tavan. Nu mai simțisem niciodată o asemenea combinație de fericire și teamă: mi-era imposibil să-mi dau seama unde se oprea durerea și unde Începea dragostea. Va trebui să-i pui un nume, m-a certat moașa zîmbind. Nu putem să-i spunem „bebelușul“ la nesfârșit. Nu e bine. Mă gândisem la Genevieve, dar părea mult prea mare pentru viitorul proprietar. Pe bunica mea a chemat-o Emily, mă făcea mereu să mă simt În siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
rezolvat. Nu-ți face sânge rău. Trebuie că m-am schimbat la față, pentru că a adăugat: — Nu fi prea dură cu tatăl tău, iubito. —De ce nu? El a fost dur cu noi. Ciuuu. Ciuuu. Fierul de călcat și mama mă ceartă Împreună cu oftaturile lor blânde. Nu-i e nici lui ușor. E la fel de deștept, dar nu a avut ocaziile pe care le-ai avut tu. În familia tatălui tău, nici nu Încăpea vorbă să meargă cineva la colegiu. Întotdeauna l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
dumneavoastră nu Înțeleg nimic despre femeile de genul lui Katharine. Și credeți că o puteți judeca. Să vă fie rușine, spune Jean Reddy cu calm, dar cu forța pe care generații de copii au auzit-o În vocea ei pe când certa vreun bătăuș În curtea grădiniței. 41tc "41" Baby, it’s you1tc "Baby, it’s you1 " În ziua În care a venit pe lume Seymour Troy Stratton, din cauza unei lovituri de stat În Qatar prețul petrolului a țâșnit În sus, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
pot să alăptez? Douăzeci de ani? — Din păcate, după o vreme vin și te arestează. Uneori cred că i-ar trimite pe cei de la serviciile sociale dacă ar ști câtă pasiune simt pentru Ben. Nu mi-ai spus asta, mă ceartă ea zâmbind obosită. —Am Încercat. Atunci la Corney and Barrow. Dar nu poți să știi până nu vezi. Candy se apleacă și-i miroase capul bebelușului. Un băiat, Kate. Am făcut un băiat. Ce tare, nu-i așa? Ca toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
doi prieteni, ceea ce era de un cinism incurabil pentru o romantică incurabilă ca Julie. Cred că mi-a fost milă de Charlie, aproape că-mi venea să-l iau sub aripa mea ocrotitoare. Am fost la un pas să ne certăm pe tema asta. Spune-mi, nici el nu-i exclusiv cu tine? am întrebat-o. —Dumnezeule, nu! I-am spus că nu se poate întâlni cu mine decât dacă o face în termeni exclusivi, îmi răspunse Julie siderată. —Julie, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
ceva mai târziu, când a băgat capul pe ușă. Sunt atât de tristă. L-am sunat și mi-a spus că pleacă din oraș. —Nu-nțeleg de ce te-ntorci în timp, când deja ai avut parte de destule necazuri, mă certă Julie exasperată. Ți-am spus că-i un monstru, iar acum ți-a dovedit-o și ție. Știam că Julie are dreptate, dar asta nu îmbunătățea deloc situația. Fetele newyorkeze au în comun un tipar comportamental irațional: cu cât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
-mi explici ce cauți aici, spuse Charlie sprijinindu-se de șemineul din fața picturii lui Canaletto. Dumnezeule, arăta adorabil, dar cine n-ar arăta așa cu un Canaletto în fundal? Totuși, eram très iritată. De ce mă simțeam întotdeauna ca o școlăriță certată de director de fiecare dată când îl aveam pe Charlie în preajmă? —Părinții mei locuiesc în apropiere. Am venit la aniversarea de cincizeci de ani a tatei și mașina aia tâmpită mi-a rămas în pană. Am încercat să sun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
că părea un loc promițător. Deci erați foarte apropiată de Hollinger, nu? — Pe cît de apropiată de un bărbat aș putea fi vreodată. (Vorbea fără nici o emoție În glas.) Dar nu În felul la care te gîndești. — Nu v-ați certat? — Ce, doamne-iartă-mă, vrei să spui? Își scoase pălăria, de parcă se pregătea de o confruntare, și mă privi fără să clipească.) Dumnezeule mare, n-am dat eu foc la casă. Asta sugerezi? — Sigur că nu. Știu că n-ați făcut asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
un abur de ceață. Trecem acum chiar pe strada care duce spre fosta mea școală generală. — Pe-aici treceam eu când eram în clasa întâi, cărându-mi ghiozdanul în cârcă..., mă trezesc vorbind. Și treceam aproape mereu singură, pentru că mă certam zilnic cu colegii și, drept pedeapsă, ei mă părăseau... Parcă mă văd... Am vorbit prea încet. Eduard nu m-a auzit. Sau poate că, la urma urmelor, am vorbit doar în gând? Tac. Mă uit absentă înainte și zăresc o
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
s-a uitat la mine fără surprindere, ca și cum nu i-ar fi păsat câtuși de puțin că m-am dat jos din pat. Lucrul ăsta m a înfricoșat teribil. Mi-aș fi dorit foarte mult atunci ca mama să mă certe. Să mă ia în brațe, speriată că sunt desculță, să-mi pună mâna pe frunte, să vadă dacă mai ard, și să mă certe c am ieșit în pijama. Dar mama s-a uitat la mine fără surprindere, ca și cum nu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ăsta m a înfricoșat teribil. Mi-aș fi dorit foarte mult atunci ca mama să mă certe. Să mă ia în brațe, speriată că sunt desculță, să-mi pună mâna pe frunte, să vadă dacă mai ard, și să mă certe c am ieșit în pijama. Dar mama s-a uitat la mine fără surprindere, ca și cum nu mă vedea sau ca și cum ivirea mea nu o interesa câtuși de puțin. Lacrimi mari, rotunde și translucide continuau să-i picure cu o precizie
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
stupindu-și în palme, a luat ciocanul de artificier, a strâmbat un cui de la sondă, ca să agațe capul furtunului de aer să nu zacă în apă și potrivindu-l în acest cuier, făcut la nevoie, s-a prefăcut a se certa, pe el însuși și vorbind în pilda cuiva Zicând: ne-am robit foalelor și nu ne-am putut înfrâna, să nu gustăm slănina cu ceapă roșie, în timpul programului, că dacă nu mă duceam la traista cu mâncare a lui badea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
aprindeam, din când în când, ca să nu ne copleșească bezna, am zăpsit că nu numai mirarea domnea pe fața și în ochii săi Ci, deodată, s-a stropșit la Ali Străilaș, cel zis și Mehmet, care mult se mai tânguia, certându-l că: de ce a cotropit el, cu mătăniile sale turcești, gemblacul sondei, care este proprietate a tuturor?... Iar Străilaș s-a sfiit, dintr-odată și s-a adunat în el, ca scoica în găoacea ei și n-a mai cutezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
așa? Uite, că nu e așa! A fost nemțesc, până l-a luat Uniunea Sovietică, botezându-l Kaliningrad... După un moment de tăcere, pe sub teii și în umbra înserării tot mai adânci, Zoe lansase întrebarea: Păi de la ce te-ai certat cu Bozdorog? El ce spune despre podurile alea șapte? Nu spune nimic, fiindcă l-am încuiat de tot: nici nu știa de Problema celor 7 poduri de la Königsberg... Conflictul se extinsese, însă, fiindcă, dezvăluindu-și ignoranța, profesorul Bozdorog deveni victima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ce cauză. Pe Cătă, țipând la Cristina, soția lui, vreme de un minut Întreg, la final coming soon: JOACA PREFERATĂ - prima ecranizare românească a unui roman de Leonard Cohen. Fiindcă tot am adus vorba: Îl vedeam din ce În ce mai des pe Cătă certându-se cu Cristina. Asta fiindcă și pe ea o vedeam mai des. Venea și ea la Întâlniri, Cătă o aducea sub pretextul că trebuie s-o scoată În lume, că i se cerea asta. Nu știu care era adevărul, dar Cristina venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
sunt alături. Dar nu cred ca acum, cu Cristina, să mă fi Împins de la spate asemenea tandrețuri. Nici nu prea aveau cum, de vreme ce nu știam cât e de gravă situația dintre ea și Cătă. Îi văzusem de mai multe ori certându-se, Cătă urla la ea. De obicei Însă o lua doar peste picior când, dacă se Întâmpla ca Celebrul animal să se manifeste În prezența ei, Își spunea și ea părerea. Nici ceilalți nu eram prea Încântați că trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
tipi care voiau să vândă pictori români În Japonia. Leac reîncepuse să scrie poezie, a venit Într-o zi cu un teanc de versuri să-i fac eu selecția, Își dorea să le prezinte la cenaclul lui Mincu. L-am certat, ce faci, te duci la oficiali? A râs, cică eram de-a dreptul habotnic, nu era chiar așa, dovadă că i-am și ales vreo zece poeme, din cele din care nu Înțelegeam mai nimic. Au avut succes. Cătă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
de actele pierdute, mă Îngrozea tevatura solicitării unui buletin nou. În consecință, pentru că reținusem indicativul mașinii cu care călătorisem, am sunat la dispecerat și am Întrebat de portmoneu. Așteptând la telefon un răspuns, am apucat s-o aud pe dispeceriță certându-i pe șoferi: - Lăsați naibii cauciucurile! Ziceți de ce vă-ntreb! Nu mai aud ce spune. Bârâit. Pocnet electric. Revine: - Hai...ceți...ură... omului portofelul! O pauză lungă, de câteva secunde, fără bruiaj. Pur și simplu tăcere. Apoi: - Dacă l-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
cap la cap, se văd mai multe pahare și sticle goale. Un fapt interesant se petrece la una dintre mese, marea majoritate a clientelei îngrămădindu-se acolo. Cel puțin cea care se poate ține pe picioare. Toți privesc cu aviditate, certându-se, înghesuindu-se, căutându-și un loc cât mai bun, în vreme ce nenumărate glasuri agitate strigă diverse sume puse ca pariuri. O întrecere între băutori? Darie își face loc în mulțime, împingând pe cei din jur cu coatele. Odată ajuns în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
singuri într-un colț și în timp ce parcurg rândurile chipurile se luminează sau capătă amprenta îngrijorării. Încep cu vorbă domoală să-și povestească păsurile. Păi unde să spui că arendașul ne fură la împărțeală? Când alde Mihai a lu' Pestelcă se certă cu el că-l prinse cu greutăți măsluite, jindariul îl bătu tot pe el, că cică făcuse scandal. Iar la minister sau în parlament, nu tot boieri sunt? Crezi că ăia ne ascultă pe noi? Băi, corb la corb nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
trăit și am făcut ce trebuia în viața asta, acum oi trece în alta...Tu ai rămas singurul sprijin pentru familie. Să ai grijă de părinți, că sunt bătrâni...de copiii mei și de Ana, nevastă-mea...Să nu vă certați pentru pământ și casă. Americanul nu-și putea înghiți nodul, aspru ca o perie de sârmă, pus de-a curmezișul în gât. Cum să-i spună unui muribund că nu mai aveau părinți? Cât despre Ana și copii nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
citește u. ... l Mai bine evită, în scris, verbul a crea. Dacă nu-l eviți, nu-ți ascunde enervarea că ba se scrie cu un e, ba cu doi și tu nu reușești să le ții minte. ...l Nu te certa cu profesorul pe tema numărului de i cu care se scriu noștri și voștri. Mai bine scrii noștri cu un i, voștri cu doi și spui că tocmai ți-ai comandat ochelari (dar încă nu sunt gata). ...l Dacă ai
Unde ni sunt profesorii... by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8347_a_9672]
-
democrația cînd introducerea ei a marcat creșterea alarmantă a criminalității și a violenței, apariția nedorită a țiganilor emigranți, a inflației și a șomajului pe scară largă? Care este menirea alegerilor libere dacă rezultatul este un parlament în care politicienii se ceartă la nesfîrșit în loc să rezolve problemele urgente, se acuză unii pe alții de necinste, uneori pe bună dreptate? La scurt timp după cel de-al doilea război mondial, Winston Churchill (1947) a oferit o justificare competitivă a democrației: "Multe forme de
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
{EminescuOpX 3} [""ROMÎNUL" CONTINUĂ ȘI ACUM... "] "Romînul" continuă și acum acea ciudată polemică cu "Presa" care consistă în întoarcerea de cuvinte, asemănări de cifre, certe asupra marginilor frazelor întrebuințate și alte asemenea. Obiectul acestor dezbateri fără de folos este pe de o parte numărul ostașilor căzuți cu ocazia asaltului Angelescu, pe de alta dreptățile cari le-au avut guvernul pentru a intra în război. Noi se
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]