6,287 matches
-
ca Evangelia, această simplă și populară biografie a blândului nazarinean a cărui inimă au fost străpunsă de cele mai mari dureri morale și fizice, și nu pentru 52 el, pentru binele și mântuirea altora. Și un stoic ar fi suferit chinurile lui Hristos, dar le-ar fi suferit cu mândrie și dispreț de semenii lui; și Socrat a băut paharul de venin, dar l-a băut cu nepăsarea caracteristică virtuții civice a anticității. Nu nepăsare, nu dispreț: suferința și amărăciunea întreagă
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
redresării. Pentru susținerea creșterii economice, sistemul comunist a declanșat o vastă acțiune de propagandă și coerciție „la nivel de mase”: „întrecerea socialistă” (după modelul sovietic al „stahanovismului”), stimularea invenției și inovației (mai mult cu vorbe!), readucerea muncii la înțelesul inițial (chin sau tortură în limba slavă veche). Până și municipiul (oraș cu administrare proprie, conform etimologiei latine) era, în limba lui Ceaușescu, o localitate unde doar se muncește: „muncip”! Sunt impuse baremuri sau „norme”, indiferent de domeniu: industrie, agricultură, educație, sănătate
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
actului demiurgic. Cînd îl auzea prin peretele prea subțire declamând și vorbind de unul singur în miez de noapte, Slavici (gazda poetului) nu-și punea problema dacă acesta este sau nu fericit. Era doar deranjat și îl suporta din prietenie. „Chinurile creației”, cum se mai vorbește la modul ironic despre dramatica zbatere a spiritului ce-și caută ființarea simbolică (în cuvânt, 19 sunet, culoare etc.), adică identitatea semnificativă în ordine universală, traduc un anume fel de fericire - aceea a conștiinței ce
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
ca Evangelia, această simplă și populară biografie a blândului nazarinean a cărui inimă au fost străpunsă de cele mai mari dureri morale și fizice, și nu pentru 52 el, pentru binele și mântuirea altora. Și un stoic ar fi suferit chinurile lui Hristos, dar le-ar fi suferit cu mândrie și dispreț de semenii lui; și Socrat a băut paharul de venin, dar l-a băut cu nepăsarea caracteristică virtuții civice a anticității. Nu nepăsare, nu dispreț: suferința și amărăciunea întreagă
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
redresării. Pentru susținerea creșterii economice, sistemul comunist a declanșat o vastă acțiune de propagandă și coerciție „la nivel de mase”: „întrecerea socialistă” (după modelul sovietic al „stahanovismului”), stimularea invenției și inovației (mai mult cu vorbe!), readucerea muncii la înțelesul inițial (chin sau tortură în limba slavă veche). Până și municipiul (oraș cu administrare proprie, conform etimologiei latine) era, în limba lui Ceaușescu, o localitate unde doar se muncește: „muncip”! Sunt impuse baremuri sau „norme”, indiferent de domeniu: industrie, agricultură, educație, sănătate
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
puține. Dacă ajungi pe Burano, este unul dintre cele două obiective de pe hartă: un muzeu și un wc. Sunt și plasate unul lângă altul. Distracție: să urmezi săgețile de pe asfalt și să te trezești, după un sfert de oră de chin, în fața unui lacăt. Soluție: mai scoți din buzunar 3,5 euro, mai cauți o cârciumă, îți mai iei o băutură și mergi acolo. Deplasare realizată cu sprijinul Institutului Cultural Român La început am crezut că nu am înțeles bine, că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
oboseala de viață, este cumplit de sătul de sine însuși (sine și rol social), și, mai ales, nu mai crede în scris. "Mi-e tot mai greu să scriu, să vreau (subl. m. DJ) să scriu. Nu e vorba de chinul de a ajunge la expresie, ci de acceptarea faptului că ceea ce fac eu merită", spune el pe prima pagină a caietului negru, în februarie 1993. Pentru ca un an mai târziu, februarie 1994, să noteze: "Scrisul a început să mi se
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
scrisori, proteste, mitinguri, mesaje cu antet...neapărat cu antet... nu uita asta... Și încă o dată la doisprezece noaptea, ca să-mi spună: Să nu-l lăsați pe Bukovski singur. S-ar fi smuls mereu, din propria suferință, din propriul coșmar, un chin față de care chinurile iadului sunt nimic, pentru a sări în ajutorul altcuiva. Indiferența morală era în ochii ei, păcat de neiertat. În ce o privește, nu mai voia să trăiască. Nu sunt singura căreia i-a spus "Să nu mă
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
mesaje cu antet...neapărat cu antet... nu uita asta... Și încă o dată la doisprezece noaptea, ca să-mi spună: Să nu-l lăsați pe Bukovski singur. S-ar fi smuls mereu, din propria suferință, din propriul coșmar, un chin față de care chinurile iadului sunt nimic, pentru a sări în ajutorul altcuiva. Indiferența morală era în ochii ei, păcat de neiertat. În ce o privește, nu mai voia să trăiască. Nu sunt singura căreia i-a spus "Să nu mă plângi. Pentru mine
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
fel de eveniment istoric atunci când un popor nu are conștiința renașterii sale - sau când lasă această conștiință să se ofilească și să se stingă. Poate că revoluția din decembrie 1989 a devenit orfană, de fapt. Moartea unei călugărițe Moartea în chinuri a călugăriței Irina Cornici a suscitat pe bună dreptate tot soiul de reacții în presă și o emotivitate aparte la nivelul mentalului colectiv românesc. Nu doar fiindcă este inimaginabil ca la începutul secolului XXI să avem de-a face cu
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
strânsese lumea ca la urs și oamenii începuseră să vocifereze. M-au și certat câțiva gură-cască atunci când am răsturnat punga și i-am stropit pe picioare... Dacă vă puteți imagina, stupidul de vânzător îmi dăduse peștii cu tot cu apă... Trec peste chinul de a curăța vietățile minuscule exact după indicațiile manualului Piscicultura pentru toți, Anexa II - Preparate din pește ori de a găti ciorba după o carte de bucate foarte veche... Cel mai rău a fost când a ajuns acasă. A adulmecat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
fel, Parlamentul care a girat-o. Ca de obicei, însă, el este și profitor, și disident, și înalt oficial, și pamfletar anonim. Trage toate beneficiile, cu aerul că e un perpetuu martir pentru cauza Țării. Dar nu se văd deloc chinurile lui, presiunile inimaginabile la care este supus, pătimirile unui om drept, pentru care adevărul există. Se vede un personaj rubicond, cu centrul niciunde și circumferința peste tot, care îl insultă grobian pe președintele Americii, exact persoana datorită căreia țara noastră
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
Ciudat, aș zice, și nu de dragul polemicii, ci pentru că nu văd motivele. Am debutat În 2000, la o editură de buzunar, Outopos, pe care o Înființasem Împreună cu câțiva prieteni. Tot acolo au debutat ca prozatori - nu mai spun prin câte chinuri „tehnice“ - și Dan Lungu, și Lucian Dan Teodorovici. Totuși, cărțile nostre au avut un oarecare succes de critică (Îmi amintesc cu plăcere că primul semnal la cartea mea a fost scris de Radu Cosașu). Am rezerve să cred că, la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
s-a băgat ceva? Cine este așadar mai sănătos mental, mai echilibrat, mai predispus la reflecție teoretică și construcție intelectuală? Occidentalul care găsește, la prăvălia din colțul străzii, de toate, sau esticul pentru care masa de fiecare zi este un chin, o aventură sordidă, un proces penibil reluat iar și iar? Între o gospodină müncheneză, să spunem, și una bucureșteană din Epoca de Aur, care vi se pare expresia vie a alienării? SECRETUL ADRIANEI Cifre și endorfine Adriana BABEȚI Rămâne cum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
interesează cum face el mâncarea bună... Și atunci încerc să selectez și să stau de vorbă cu oameni care sper să mă înțeleagă și care sper să fie interesați numai de ce doresc eu să le ofer celorlalți oameni. În rest, chinul meu personal mă privește. Mi se adresează, peste tot unde mă duc, celebra întrebare banală jurnalistică: Ce planuri de viitor aveți? Și eu le spun de cele mai multe ori că nu-mi place să se uite oamenii la mine când fac
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
trecut dincolo. Ivan Ilici a trecut și el, însă Tolstoi va pune accent pe lunga trecere care i-a fost viața (deși, trebuie să recunosc, există și aici un „punct de fugă“, adică acela al căzăturii pricinuite de perdea), pe chinurile implicate de lunga transformare, pe revelația pricinuită de moarte. Și, dacă ne gândim mai bine, Ivan Ilici trece prin mai multe metamorfoze: întâi urăște tot ce-l înconjoară, e cuprins de milă față de propria persoană, apoi realizează, în clipa morții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
în nisipul de la Balcik te poate face să privești de sus o întreagă tagmă de personaje-cheie din literatură? Mă gândesc însă că, fiind tu acum la Tescani, locul unde au suferit multe personalități ale culturii române, vei pricepe mai bine chinurile bietului asesor editorial cu care porți aceste discuții epistolare... P.S.: Știu că, până să ajungi aici, ai sărit deja de indignare, cunoscând tu prea bine faptul că n-ai scris „funcționar“ nicăieri în epistola ta. O știu și eu... dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
când acesta nu-l vedea. Odată, la Teatrul Mare, l-a văzut (când el credea că nimeni nu-l privea) complet diferit, fără mască, și de atunci căuta să regăsească pe chipul său calm și amabil cealaltă expresie: oboseală, disperare, chin. ș... ț În pofida tăcerii lor, el știa că simfonia aceasta era cel mai bun lucru pe care-l scrisese. Nu pentru că era ultima lui lucrare, nu pentru că de-a lungul unor ani lungi voise să răspundă - pentru sine - unor întrebări
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
de grevă în Franța, care să mă ducă la Paris. Mă temeam că n-o să-mi ajungă doar câteva ore pentru a vedea orașul, dar imediat mi-am dat seama că, dacă te străduiești, în două-trei zile nu-i mare chin să călătorești la pas prin tot Luxemburg-ul. Adică prin toată țara. Chiar mi-am pus în gând ca nu cumva, furat de peisaj, să trec din neatenție granița. De altfel, grăitor pentru dimensiunile Marelui Ducat de Luxemburg e și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
Dulfu, născut la Tohat în 1856, critic literar, traducător al tragediei Ifigenia (1879); Duțescu-Duțu, care colaborează în teatru cu V. Leonescu; Eftimiu; Emil D. Fagure; A.G. Florescu, diplomat, director de ziar, ambasador la Atena, autor al pieselor Sanda (1908) și Chinul (1910); Hildebrand Frollo, care s-a pregătit pentru poezie prin studiul dreptului canonic și a tradus Prometeu înlănțuit de Eschil și Doamna Înger de Ibsen; I. Găvănescu; B.P. Hasdeu. Vedeți revenind aici majoritatea numelor pe care le-am întâlnit în
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
Cer Rău încinge hora sufletelor blestemate, ale celor care-u pierit de moarte rea pe munte; ele se cațără și sar de-a lungul stâncilor și se aud urletele prelungi ale tânguirilor lor; îl roagă pe domnul să le pună capăt chinului; dar Cel Rău, suit pe vârful cel mai înalt, schimbă rugăciunile în imprecații și suspinele în blasfemii și trimite asupra lor un fulger de foc albastru. La poarta cerului veghează un înger, iar când aude o rugăciune de căință adevărată
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
trebuie să-i binecuvânteze, ea pune în anaforniță o ostie otrăvită. Editha moare sub ochii preotului care o iubește și care primește de la propria lui soră confesiunea crimei. Cu o vigoare implacabilă și o acuitate necruțătoare, sufletele îndurerate sunt exacerbate, chinurile morale strivesc și fac să sângereze, să urle, să scrâșnească fibrele delicate ale inimilor femeiești. În culegerea pe care o citam mai devreme, Handzeichnungen, mai multe nuvele au aceeași caracteristică a durerii exasperate: Die Blutbuche (Sângerul), povestea tristă a unei
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
lecție de moralitate și încredere. Concluzia este prea frumoasă pentru a convinge sufletele vulgare. Aceste se vor îndoi că fericirea lui Frosi este sinceră și durabilă, chiar dacă vor afla că din această renaștere a tandreții s-au născut copii. Povestea chinurilor unei femei țintuite de nenorocirea unui soț care fusese bucuria tuturor ochilor, iar acum este spaima oamenilor este o vigoare impresionantă. Cât de emoționată este și nuvela Ein Blatt im Winde (În voia vântului). Este un studiu al consecințelor neplăcute
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
domnul N. Hotărăște să se întoarcă în țară pentru a-l căuta pe autorul Eseului. Căutarea lui Tiberiu Naumescu este și o călătorie în viața sa trecută: copilăria, lipsa tatălui, adolescența, prima iubire, liceul, facultatea și apoi fuga din țară, chinurile la care a fost supusă de către comandantul grănicerilor români, violul din vama sârbească, episodul din tabăra de țigani din Italia, iar apoi salvarea canadiană. Personajele lui Gabriel Chifu sunt mereu pe drumuri, într-o continuă călătorie, într-un exil neîntrerupt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
fără alcool îi era greu să trăiască. Îi era foarte greu“. Îl mai vedem pe scriitor mutat într-un sat, trăind printre păduri, parcă mai fericit. Filmul însă se termină, personajul din carte moare - „N-am știut că există asemenea chin pe lume și m-am chircit de durere; groasă, litera «u» mi s-a lăbărțat în ochi și a început să tremure“. Cel real va mai trăi o lună și un pic. Va muri la 52 de ani. „Regret elementul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]