7,719 matches
-
majoritate în parlament; altele includ partide care sunt apropiate din punct de vedere ideologic, chiar dacă astfel majoritatea depășește nivelul minim necesar în parlament; altele includ toate sau aproape toate partidele reprezentate în parlament și sunt cunoscute sub numele de mari coaliții (Riker, 1962: 149-68; Lijphart, 1984a: 46-66; Luebbert, 1986: 67-89, 233-47). Guverne colegiale Guvernele de tip cabinet sunt în principiu colective și egalitare: deciziile trebuie să fie luate de întregul cabinet. Caracteristicile colegiale constau în originile și bazele parlamentare ale cabinetului
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
de cabinet, deși în sens strict există un continuum între cabinetele cu adevărat colective și egalitare (care sunt foarte puține), și guvernările ierarhice, uneori etichetate "cabinete prim-ministeriale". Cabinetele cu adevărat colegiale sunt acelea în care, adesea din cauza existenței unei coaliții, dar și datorită tradițiilor politice, prim-ministrul trebuie să se sprijine pe un grad ridicat de interacțiuni cu colegii înainte să se ia decizii. De fapt, deși (sau poate tocmai pentru că) Elveția nu are o guvernare de cabinet, ci are
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
se sprijine pe un grad ridicat de interacțiuni cu colegii înainte să se ia decizii. De fapt, deși (sau poate tocmai pentru că) Elveția nu are o guvernare de cabinet, ci are miniștri aleși pentru o perioadă determinată pe baza unei coaliții permanente a partidelor majore, executivul său deține probabil gradul cel mai ridicat de egalitate din vestul Europei; totuși, nici chiar acolo luarea deciziilor nu este cu adevărat colectivă. Cabinetele scandinave sunt mai colegiale decât cele din vestul și centrul Europei
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
îndelungata experiență de lucru împreună a membrilor guvernului. Deși prim-ministrul numește și destituie miniștri, rezerva din care sunt extrași aceștia în mare parte, grupul parlamentar al partidului limitează drastic posibilitățile de selecție. Pe de altă parte, în guvernele de coaliție, partenerii din coaliție au un cuvânt important de spus în numirea deținătorilor individuali ai funcțiilor. Există și un al treilea model, descris uneori ca prim-ministerial, în care miniștrii depind în mod considerabil de șeful guvernului de exemplu, ca urmare
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
lucru împreună a membrilor guvernului. Deși prim-ministrul numește și destituie miniștri, rezerva din care sunt extrași aceștia în mare parte, grupul parlamentar al partidului limitează drastic posibilitățile de selecție. Pe de altă parte, în guvernele de coaliție, partenerii din coaliție au un cuvânt important de spus în numirea deținătorilor individuali ai funcțiilor. Există și un al treilea model, descris uneori ca prim-ministerial, în care miniștrii depind în mod considerabil de șeful guvernului de exemplu, ca urmare a faptului că
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
adoptat o formulă asemănătoare: în timp ce poate 50 guverne sunt de tip cabinet, în jur de 100 de țări au guverne preponderent ierarhice (mai ales în cele două Americi, în Africa și Orientul Mijlociu). CASETA 16.2 Cum se formează guvernele de coaliție Există trei moduri principale în care se constituie guvernele: (a) de la vârf, într-o singură etapă; (b) prin înlocuirea miniștrilor individuali pe măsură ce se retrag; (c) prin discuții, adesea prelungite, între mai mulți parteneri. În general vorbind, prima metodă se folosește
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
treia metodă se caracterizează printr-o perioadă îndelungată de discuții între potențialii parteneri ai guvernului. De regulă, acest lucru se întâmplă în principal în contextul sistemelor parlamentare, dar și al unor sisteme prezidențiale, atunci când este necesară sau utilă formarea unei coaliții între două sau mai multe partide. Procesul începe în mod normal după alegeri, deși, în unele cazuri, ideea unei viitoare coaliții poate fi discutată de partidele care formează o alianță electorală și care declară că vor guverna împreună în caz
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
în principal în contextul sistemelor parlamentare, dar și al unor sisteme prezidențiale, atunci când este necesară sau utilă formarea unei coaliții între două sau mai multe partide. Procesul începe în mod normal după alegeri, deși, în unele cazuri, ideea unei viitoare coaliții poate fi discutată de partidele care formează o alianță electorală și care declară că vor guverna împreună în caz de victorie. Când acest lucru nu se întâmplă, sau când alianța se dovedește a fi mai puțin strânsă decât se anticipase
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
de victorie. Când acest lucru nu se întâmplă, sau când alianța se dovedește a fi mai puțin strânsă decât se anticipase, începe procesul formării guvernului. Acesta are două etape. În decursul primei etape trebuie să se găsească parteneri în vederea potențialei coaliții, uneori prin intermediul formatorilor, așa cum sunt numiți în Olanda și Belgia. Sunt posibile diverse permutări, iar formula de succes poate fi dificil de obținut. Odată ce partidele s-au înțeles asupra formării unei coaliții, are loc a doua etapă, pe parcursul căreia se
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
etape trebuie să se găsească parteneri în vederea potențialei coaliții, uneori prin intermediul formatorilor, așa cum sunt numiți în Olanda și Belgia. Sunt posibile diverse permutări, iar formula de succes poate fi dificil de obținut. Odată ce partidele s-au înțeles asupra formării unei coaliții, are loc a doua etapă, pe parcursul căreia se elaborează un program de guvernare detaliat și se aleg miniștrii. În prima fază se poate ajunge la o înțelegere privind conturul general al programului, dar dacă se dorește evitarea viitoarelor conflicte, trebuie
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
este mai mare în acele țări vestice unde alternanța partidelor la putere a avut loc destul de rar (Canada, Suedia) sau unde cel puțin unul din partide a fost în funcție timp de mai mulți ani, dacă nu permanent, în cadrul unei coaliții (Germania sau Austria, de exemplu). Un efect indirect al acestor factori poate consta în faptul că, în linii generale, durata ministerială este mai scurtă în sistemele prezidențiale constituționale sau "limitate" decât în sistemele de tip cabinet. În primele, președinții proaspăt
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
și în cazul țărilor unde alegerile contează); dar este în mod clar o definiție de compromis, din moment ce componența unui astfel de "guvern" nu poate varia semnificativ, în această perioadă (Lijphart, 1984a: 80-1; 1984b: 265-79; Blondel, 1985; Bakema, 1991: 779). Durata coalițiilor și a guvernelor monocolore Problema duratei relative a guvernelor monocolore și de coaliție, deși foarte interesantă din punct de vedere tehnic, și-a pierdut din importanță din cauza multitudinii remanierilor, dar și a faptului că este apanajul aproape exclusiv al Europei
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
definiție de compromis, din moment ce componența unui astfel de "guvern" nu poate varia semnificativ, în această perioadă (Lijphart, 1984a: 80-1; 1984b: 265-79; Blondel, 1985; Bakema, 1991: 779). Durata coalițiilor și a guvernelor monocolore Problema duratei relative a guvernelor monocolore și de coaliție, deși foarte interesantă din punct de vedere tehnic, și-a pierdut din importanță din cauza multitudinii remanierilor, dar și a faptului că este apanajul aproape exclusiv al Europei occidentale. Așa cum am arătat în capitolul 11, s-a sugerat că reprezentarea proporțională
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
aproape exclusiv al Europei occidentale. Așa cum am arătat în capitolul 11, s-a sugerat că reprezentarea proporțională are efectul de a conduce la instabilitatea executivului deoarece rezultă într-o dispersie mai mare a partidelor în parlament. Totuși, guvernele minoritare și coalițiile, care sunt într-adevăr numeroase în Europa continentală, nu sunt deloc slabe și instabile; diferența în ceea ce privește durata între guvernele monocolore și cele de coaliție este semnificativă doar dacă nu se ia în considerare incidența remanierilor în guvernele monocolore. În plus
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
executivului deoarece rezultă într-o dispersie mai mare a partidelor în parlament. Totuși, guvernele minoritare și coalițiile, care sunt într-adevăr numeroase în Europa continentală, nu sunt deloc slabe și instabile; diferența în ceea ce privește durata între guvernele monocolore și cele de coaliție este semnificativă doar dacă nu se ia în considerare incidența remanierilor în guvernele monocolore. În plus, așa cum am observat mai devreme, există multe tipuri de coaliție ele pot fi mici sau "mari", de dimensiune minimă sau supradimensionate. Concluziile privind longevitatea
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
sunt deloc slabe și instabile; diferența în ceea ce privește durata între guvernele monocolore și cele de coaliție este semnificativă doar dacă nu se ia în considerare incidența remanierilor în guvernele monocolore. În plus, așa cum am observat mai devreme, există multe tipuri de coaliție ele pot fi mici sau "mari", de dimensiune minimă sau supradimensionate. Concluziile privind longevitatea acestor tipuri diferite nu sunt identice. În orice caz, așa cum indică exemplele Germaniei, Austriei și Danemarcei, este greșit să afirmăm că guvernele de coaliție (și chiar
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
tipuri de coaliție ele pot fi mici sau "mari", de dimensiune minimă sau supradimensionate. Concluziile privind longevitatea acestor tipuri diferite nu sunt identice. În orice caz, așa cum indică exemplele Germaniei, Austriei și Danemarcei, este greșit să afirmăm că guvernele de coaliție (și chiar cele minoritare) sunt neapărat slabe și ineficiente, mai cu seamă dacă luăm în considerare și remanierile. De exemplu, miniștrii britanici se mențin în funcție mai puțin decât cei germani; miniștrii japonezi sunt remaniați aproape în fiecare an. În
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
dar și a rolului acestora, vezi J. Blondel, Government Ministers in the Contemporary World (1985) și J. Blondel și J.L. Thiebault, The Profession of Cabinet Ministers in Western Europe (1991), cât și B. Headey, British Cabinet Ministers (1974). Privind caracteristicile coalițiilor și problemele ridicate de acestea există în prezent un număr considerabil de lucrări. Primul studiu este cel al lui W. Riker, The Theory of Political Coalitions (1962); vezi și G.M. Luebbert, Comparative Democracy (1986) și, pentru un rezumat, A. Lijphart
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
sau India, unii prim-miniștri au dominat politica țării timp de zece ani sau mai bine, deși Thatcher este singurul prim-ministru britanic din secolul XX care s-a bucurat de un record similar. Același lucru s-a petrecut în coalițiile în care un partid tinde să domine, ca în Germania. În alte cazuri, de exemplu acolo unde sunt coaliții fără niciun partid dominant, prim-miniștrii nu sunt cu mult superiori colegilor de cabinet. Ei nu au destulă putere politică sau
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
singurul prim-ministru britanic din secolul XX care s-a bucurat de un record similar. Același lucru s-a petrecut în coalițiile în care un partid tinde să domine, ca în Germania. În alte cazuri, de exemplu acolo unde sunt coaliții fără niciun partid dominant, prim-miniștrii nu sunt cu mult superiori colegilor de cabinet. Ei nu au destulă putere politică sau destulă longevitate în funcție pentru a domina scena, și deseori sunt aleși pentru că sunt foarte buni în a face
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
și jumătate, sisteme multipartidiste cu partid dominant sau sisteme multipartidiste. Când există mai mult de două partide sau când unul dintre ele este permanent în dezavantaj și este privit ca atare, sfera de cuprindere a mobilizării competitive este profund redusă: coalițiile mediază "voința populară"; * Cel mai important este faptul că trebuie să existe o competiție autentică între programele partidelor. Uneori apare o diviziune clară, dar în multe situații nu se întâmplă acest lucru. Situația care a predominat de obicei în Statele Unite
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
50, 85, 95, 204, 260, 282, 289, 337, 339 China, 24, 51, 64, 96, 118, 146, 148, 169, 170, 217, 228, 231, 247, 288, 306, 325, 374 Cipru, 82, 97, 98, 184 Churchill, Winston, 157, 298, 306 Cliffe, L., 188 coaliție, guverne de, 282-285, 289, 292, 293 Coasta de Fildeș, 158, 169, 171, 172, 289, 300, 340 coeficient Droop, 195 vezi și sisteme electorale coerciție, 75, 84-86 Cohan, A.S., 292 Coleman, J.S., 33, 39, 112, 115, 389, 390 Columbia, 158, 182
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
acesteia împotriva oricărei specii de profit obținut prin dobânzi, nici despre Părinții Bisericii, care au declarat război total împrumutului cu camăta. 77. Aparențe și realități ale burgheziei bisericești Fiecare situație este diferită. Lumea este dominată de bănci, de burse, de coaliții financiare, de trusturi și de întunecata putere a unui capital anonim care vânează dobânda maximă, fără scrupule de speculații. Așa a apărut capitalismul care, până la un anumit punct, a domnit netulburat, dar care acum trebuie să se confrunte cu masa
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
mai multe nuanțe și chiar unii care sunt foarte aproape de guvem vor să profite de ocazie pentru a zdruncina guvernul. Astfel la Senat Dimitrie Ghica, Petre Carp, Vasile Boerescu, Mihail Kogălniceanu cer, într-o lungă discuție, formarea unui minister de coaliție a partidelor pentru ca revizuirea Constituției să se poată face fără pri mejdia revoluției. Dar Brătianu nu primește. în sfârșit, la 25 martie Parlamentul e dizolvat. Este interesant să dăm cifrele sumelor cheltuite cu rezbelul din 1877-78. Cu rezbelul propriu-zis, în
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
defunctului. Discursul sfârșește cu strigătul: „Trăiască marea națiune! Trăiască Franța!“ Anul 1882 se încheie cu două acte politice importante: întâiul este hotărârea guvernului de a face noi alegeri pentru Parlament cu scopul de a revizui Constituția. Al doilea act este coaliția partidului liberal-vernescan cu partidul conservator spre a lupta în alegeri împotriva guvernului. Coaliția adresează țării un manifest, cerându-i să înlăture ipocrizia și imoralitatea de la cârmă. Ideea revizuirii și a reformei legii electorale pornise de la C.A. Rosetti. C.A
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]