7,023 matches
-
abia atunci s-a făcut reforma procuraturii. Atât de târziu, vă dați seama ? Practic, la zece ani după ce Convenția ajunsese la putere și nici atunci complet. Practic, la a doua venire a unei coaliții, tot cu complica‑ ții, tot cu compromisuri, ca și prima oară... Nu s-a făcut un efort suficient de a scoate la iveală o elită alternativă, să scoatem pe cei care țineau pozițiile strategice de putere de pe vremea comunismului. PĂrerea mea e că aici, în justiție, am
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
primarii spre partidul de guvernare. Am dovedit folosind acest raport, deși acela era foarte sus în partid. A ieșit Alin Teodorescu și a spus : „O să anchetăm, o să dăm afară...“. Și au făcut-o. Deci raportul a fost influent fărĂ niciun compromis și noi fiind destul de performanți. Cei mai buni experți din România au lucrat cu noi, de atunci știu eu cum scrie fiecare, că i-am editat sau i-am tradus în engleză pe toți. V.A. : Opoziția folosea documentele astea
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
el era mai slab decât BĂsescu în lupta dintre ei doi. Nu vreau să spun că a fost integral vina lui, dar nici că tre‑ buia să câștige cu orice preț disputa cu BĂsescu. Deci el a făcut un enorm compromis ca să rămână la guvernare - mă lipsesc de guvernarea liberală cu prețul Ăsta ! - și a făcut compromisul politic, l-a băgat pe Voiculescu. După aceea Crin Antonescu a făcut la fel. L-au făcut pe Voiculescu mult mai mare decât merita
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
a fost integral vina lui, dar nici că tre‑ buia să câștige cu orice preț disputa cu BĂsescu. Deci el a făcut un enorm compromis ca să rămână la guvernare - mă lipsesc de guvernarea liberală cu prețul Ăsta ! - și a făcut compromisul politic, l-a băgat pe Voiculescu. După aceea Crin Antonescu a făcut la fel. L-au făcut pe Voiculescu mult mai mare decât merita să fie cu minus‑ culul lui partid. Și atunci, pur și simplu, i-am șantajat. Și
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
sperăm să se ridice câțiva dintre ei care să fie buni administratori nați‑ onali. Oameni precum Klaus Iohannis sau primarul din Brașov, acest gen de oameni. Dar e o speranță destul de modestă pentru că și ei tre‑ buie să facă unele compromisuri ca să fie eficienți, pen‑ tru că alocarea guvernamentală e discreționară. Și atunci ne întoarcem la proiectul acesta al nostru, care este sin‑ gurul proiect, deși pe termen foarte lung, de suprave‑ ghere continuă a actului de guvernare, mai ales pe
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
febril intelectuali din țară și străinătate (Gheorghe Bulgăr, Alain Guillermou, J. Goudet, Alf Lombard, Rosa del Conte, C. Noica, cercuri franceze și belgiene...)5 sau aluvionează îndoieli privind integritatea morală a unui savant îmbătrânit 6 care ar accepta până și compromisul cooperării cu regimul comunist în schimbul susținerii din țară a candidaturii sale. În absența oricărei adnotări precise, în memorialistica lui Eliade, despre contextul vreunei candidaturi, putem rămâne cu imaginea destul de iluzorie că, ani la rând, o lume întreagă se învârte în jurul
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
-l, m-am odihnit - căci, evident, regăseam un Univers oniric de care simțeam că am teribil nevoie. Sper că ceilalți maeștri și colegi orientaliști și istorici ai religiilor vor avea aceeași comprehensiune ca a dvs. și că nu voi fi „compromis” din punct de vedere științific 3. Îmi cereți titlul unei nuvele pe care ați citit-o în traducere germană: este vorba, probabil, de Șarpele (1937), publicat cu titlul: Andronic und die Schlange (München, 1949). Dacă doriți, vă pot oferi un
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
acceptă să li se pună oglinda adevărului în față. Nicolae Florescu precizează, în prefața la aceste pamflete: Problema pe care o ridică aceste texte polemice rămîne astfel aceea de a stabili pînă la urmă stadiul pe care îl poate atinge "compromisul" omului de cultură supus vremii, a conștiinței îngenuncheate timpului fără ca, prin asemenea dezertări nu doar ideatice dar și artistice, să fie alterată substanța ființei naționale, căci scriitorul, ca entitate spirituală, este, sau ar trebui să fie, o componentă fundamentală a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Eugen Jebeleanu, sau cine mai știe cine". Pamfletele sale nici nu sînt agresive; se mulțumesc a fi constatative. Aparent pașnică, această manieră este extrem de corozivă și de-a dreptul distructivă pentru cei fideli acelei "constante a ideologiei și eticii comuniste: compromisul". Între acești fideli sînt prezentați: Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu, Adrian Maniu etc.; la toți, cum pe drept acuză Virgil Ierunca, se constată o grozavă lipsă de măsură toate se pot înțelege: regimul, contextul etc., dar prostituirea ideologică fără sfîrșit este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
care a durat cîțiva ani, n-a reușit să distrugă societatea civilă, în schimb, comunismul, în cei 50 la noi și 70 în URSS, a reușit. Prima ideologie urmărea doar supunerea fizică, a doua te obliga la conversiune. De aici, compromisurile și ipocriziile unei societăți pătate de colaborarea cu călăul. Constatînd, din lipsa documentelor în limbi străine, cvasi-absența românilor din Cartea neagră a Comunismului (tradusă și publicată la noi în 1998), autoarea Insulei Șerpilor prezintă principalul argument al celor care atacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
rezerva vii- torul, care poate fi strălucitor. Știindu-vă îndrăzneț și un om deschis și curajos, eu unul trebuie să recunosc că sunt surprins de atitudinea dumneavoastră și de cursul acestei discuții, nu mi-am imaginat că veți vedea un compromis atât de mare în încercarea de a aborda și alt stil. — Ce anume vă surprinde nu înțeleg. Probabil gândiți că sunt un fixist și un conservator, nu m-ar mira câtuși de puțin. Doar pentru că nu mă vând după cum bate
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
aici ? — Tu nu vezi că totul s-a schimbat ? — Pentru că voi lăsați totul să se schimbe, voi ! — Of, Cristiane, Cristiane... Tu știi că inima mea nu are să se schimbe niciodată. Tu știi ce înseamnă muzica pentru mine. Nu fac niciun compromis, atâta timp cât mi se dă șansa să cânt tuturor. — Înhăitându-te cu jegoșii ăștia ? Poate unii nu sunt atât de jegoși cum îi numești. Poate nu vezi bine prioritățile. Ce ai de gând să faci ? Să ajungi să mori de sărăcie
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
o clipă. Am rămas la fel, lumea m-a transformat din cerșetor în rege și iar, înapoi, în cerșetor. Tu spui că puteam să fac altfel și pe dincolo, dar eu am făcut întotdeauna ceea ce am simțit, zâmbește Cristi. Fără compromisuri. Fără minciuni. O viață plină de stângăcii și greșeli minunate. Le-am făcut pe toate exact așa cum am vrut. Mă întorc la tinerețea mea, într-adevăr, cu nostalgie, dar nu cu regret, n-am ce să regret. Dacă aici am
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
chiar Înaintea așa-zisei valori literare, trebuia să fi dovedit ca om și ca autor, sub dictatură, o atitudine de luptă și de vigilență sans faille, fără reproș, „pilduitoare”, nu-i așa, pentru „așa-zișii mari scriitori” care făcuseră „rușinoase compromisuri cu puterea”. Și nu numai numele meu era „expurgat” cu grijă de pe prima pagină, ca și din interiorul revistei 22, dar și al celor decretați - de către cine?! - ca personae non grata, „suspecți” d.p.d.v. al noii corectitudini politico-culturale, cei citați mai
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
al vremurilor”, dar și duși de propria noastră ambiție - care, cu cât e mai Înaltă, cu atât ne pregătește obstacole și suprize negative dintre cele mai neașteptate! -, această „rezistență” față de adversitățile mai mici sau mai mari e obligată să facă compromisuri. (De-ți urmezi, fie norocul fie idealurile, te urmează’n tot locul, vânturile, valurile!Ă Pentru a reveni la Iliescu și la „sensul vieții” D-Sale, putem observa ușor că, asemănător și altor contemporani cunoscuți și pe care Îi stimăm
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
vieții” D-Sale, putem observa ușor că, asemănător și altor contemporani cunoscuți și pe care Îi stimăm, din politică sau literatură sau artă, D-Sa, sub tirania „colegului său de idei și de partid”, a făcut cu mult mai puține compromisuri decât apoi, când a avut realemnte putere și când, În două rânduri, timp de vreo unsprezece ani, a condus destinele României. Eu Însumi am colegi, de vârsta mea sau mai tineri, care „au pățit” la fel: s-au ținut tare
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pentru noi, toți creatorii țărilor Europei de Est care am suferit dictatura comunistă, dar am folosit Într-o măsură net diferită acele categorii ale „posibilului” și, În felul și modul mai mult sau mai puțin radical În care am Înțeles „compromisurile” pe care trebuie să le faci Întotdeauna față de o putere opresivă, istoria (noastrăă a acestor cincizeci de ani arată diferit la unul sau la altul. Într-o discuție care a avut loc la sfârșitul deceniului șase la Capșa, la Întrebarea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mai buni dintre noi și În textele noastre, cele reușite, „curate”, citeau și descopereau nu numai valențele „creierului”, dar și pe cele ale „inimii”, trebuia doar să supraviețuim, cu cât mai puține pierderi, cu cât mai puține reale sau false compromisuri -, acum, după ’89, ne-am simțit, obligați sau „chemați”!, unii dintre noi, de a conduce opinia publică și chiar treburile statului. Nu e de mirare că, alături de majoritatea noilor politicieni, improvizați cei mai mulți, s-au ițit, ca să zic așa, și câteva
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Înțelepți de care e plină istoria, trebuie să ne „ghemuim” sub vremi, să lăsăm să „treacă furtuna”. Să fugim sau, dacă nu se poate, să facem În așa fel Încât copiii noștri să nu simtă prigoana, „absurditatea istoriei”. Să facem compromisuri cât mai puține, mai limitate, să Încercăm să luptăm din „interiorul sistemului” sau, pur și simplu, dacă e posibil, să ne auto-marginalizăm. Și altele!... Toate aceste „rețete”, care s-au aplicat În mai toate țările comuniste din Estul Europei, În
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În cei vreo treizeci de ani de când se află „acolo”, ca profesor de comparatistică la Universitatea din statul Indiana - Bloomington, Matei, alegând dificilul și riscantul exil, fugind de marasmul politic și cultural comunist, a trebuit, se’nțelege, să facă unele compromisuri. Unul dintre ele, cred eu, a fost acela de a renunța la cariera sa jurnalist-literară, de critic al unor opere curente, postură În care și-a cheltuit primul deceniu al carierei În România și care i-a adus nu numai
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
aliat „modului de a gândi” al unui „prost violent”, al „unui prost arogant” care a fost Zelea-Codreanu?! Pentru mine acest lucru rămâne, și azi, un mister! (E adevărat, unii scriitori adevărați au făcut un fel de „contracte cu puterea” sau „compromisuri”, fiecare după natura sa și puterea caracterului sau după ambiții. Dar noi am fost obligați s-o facem dacă voiam să ne vedem tipărite și difuzate manuscrisele; timp de vreo jumătate de secol nu au existat În România comunistă edituri
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
renunța la vocația sa doar din motive politice: regimul instalat În țară părea stabil, recunoscut de guvernele apusene, și un scriitor autentic avea de ales Între „a se sinucide” ca atare, a se rata sau a face mai sus numitele compromisuri, care ar trebui, ca În comerț sau afaceri, să Însemne „cedări de ambele părți”. În cei cincizeci de ani, acest tip de „compromis” a luat forme și variante extrem de diferite: din anii cincizeci, când „cedarea” se făcea mereu doar dintr-
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de ales Între „a se sinucide” ca atare, a se rata sau a face mai sus numitele compromisuri, care ar trebui, ca În comerț sau afaceri, să Însemne „cedări de ambele părți”. În cei cincizeci de ani, acest tip de „compromis” a luat forme și variante extrem de diferite: din anii cincizeci, când „cedarea” se făcea mereu doar dintr-o „singură parte”, cea a autorului, urmând ca de pe la Începutul anilor șaizeci, când conducerea politică Începea să se distanțeze mai mult sau mai
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ei maluri, iar limba latină vorbindu-se și de o parte, și de alta. Vatra poporului român o constituie, așadar — potrivit lui Onciul —, Dacia romană Împreună cu Moesia (nordul Peninsulei Balcanice, pe teritoriul actual al Bulgariei și Serbiei). Era o soluție de compromis sau de sinteză Între continuitate și imigraționism. Toate Întrebările primeau răspuns. Se rezolvau punctele contestabile ale teoriei continuității (ciudatele asemănări cu albaneza, de pildă), fără să se sacrifice Însă esențialul: persistența elementului românesc pe teritoriul României sau cel puțin Într-
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
decizia marilor puteri și, În primul rând, de Franța și de Anglia, care nu prea se Înțelegeau În această privință. A fost necesară o Întâlnire, la Osborne, Între Napoleon III și regina Victoria, Însoțită de primul-ministru, lord Palmerston. Rezultatul: un compromis, nu tocmai de natură a-i satisface pe români. Cele două țări aveau să se unească Într-o manieră vagă, nu sub numele de România, ci sub acela de Principatele Unite, păstrându-și fiecare domnitorul (autohton, nu străin!), guvernul, parlamentul
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]