5,499 matches
-
de religie poate avea consecințe imprevizibile. De aceea, sunt necesare tactul și, mai ales, răbdarea din partea profesorului de religie. Preadolescenții comunică și se comunică, ies din sine, se organizează în grupuri, solidaritatea și gradul de socializare cresc în mod simțitor. Comuniunea de interese și sentimente face ca și religiozitatea să se extindă și să se amplifice. Copilul se încrede în celălalt, se confesează. Raportarea la divinitate îi dă ocazia să-și rezolve unele probleme: o ușoară confuzie morală, o cădere existențială
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
măsură încât ei să fie capabili de profunde trăiri religioase. Prin studierea Fericirilor, la unitatea de învățare „Trăirea învățăturii creștine”, elevul se confruntă cu un anume mod al identității creștine, învață să dobândească virtuțile morale pentru a se menține în comuniune cu Dumnezeu și cu semenii, și își întărește sufletul pentru înțelegerea unei concepții superioare de viață. Valorificarea virtuților prezentate în textul Fericirilor (smerenia, pocăința, blândețea, dreptatea, milostenia, curăția inimii, concilierea, dreptatea, statornicia în credință), conduce la progres în achizițiile de
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
la reflexele celeste cu puteri de regenerare asupra lumii, aflată în vreme de criză milenaristă și orientată chiasmatic spre orizontalitatea pământească. Se regăsesc la P. motive cristice fundamentale: iubirea pentru aproape și identificarea cu acesta, comunicarea ce tinde să devină comuniune, sacrificiul necesar producerii iluminării, inclusiv al aceleia poetice. El este pătruns de posibilitatea salvării ființei omenești prin puterea credinței izbăvitoare, promisa răsplată finală revenind doar celor drepți și răbdători. Cu sufletul iluminat de iubirea divină, poetul ocolește „vămile pustiei”, nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288820_a_290149]
-
faptă, fără să fie împreună săvârșitor al ei, Tatăl. (n. s. 129, p. 98) 14 Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Un Dumnezeu care n-ar fi născut un Fiu, care n-ar fi Tată, ar fi un Dumnezeu lipsit de iubire, de comuniune. Iar dacă ar fi silit să facă ceva, n-ar fi atotputernic, n-ar fi liber. Dacă n-ar exista un Tată ceresc, n-ar exista nici tați pământești, care reprezintă tot ce e mai înalt între oameni. Un Dumnezeu
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
și pe slugile Sale pară de foc (Lc. 1, 26); de aceea se și află într-un loc și se fac văzute, înfățișându-se celor vrednici cu corpurile proprii, pe când sfințenia este ceva exterior naturii lor și le-o aduce comuniunea cu Duhul”. (Sf. Vasile cel Mare, Despre Sfântul Duh, cap. 16, în PSB, vol. 12, p. 53) „Căci îngerii, precum s-a scris, sunt duhuri slujitoare trimise spre slujire. Și ei vestesc darurile date de Dumnezeu, prin Cuvântul, celor ce
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
îi iubesc mai mult pe cei mai de jos. Cei mai prejos îi vor simți pe aceia mai presus de ei numai prin mai marea iubire ce le-o pot arăta. Mărimea variată a gradelor de iubire nu va slăbi comuniunea între ei. (n. s. 635, p. 590) 75 Tâlcuirea Pr. Stăniloae: A fi în veci înseamnă a iubi sau a fi iubit de cineva în veci. Hristos mă ține în veci în fericire, pentru că mă iubește în veci și sunt
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
lucrul, pe care Mi l-ai dat, l-am săvârșit (In. 17, 4); și după cum Tatăl slăvește Fiul, când zice: Și Te-am slăvit și iarăși Te voi slăvi (In. 12, 28), tot așa și Fiul primește pe Duhul în comuniunea Sa și a Tatălui. Să-mi arate mie cineva o slavă mai mare ca aceasta și atunci accept că dușmanii mei spun adevărul”. (Sf. Vasile cel Mare, Omilii și cuvântări, omilia a XXIV-a, VII, în PSB, vol. 17, p.
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
față de Tatăl. În Tatăl e inițiativa iubirii, și ea se întoarce și de la Fiul ca răspuns. Cuvântul e prima formă de revelare a Tatălui. Suflarea, ca Viață, e a doua formă. Cele două revelări sunt unite, dar deosebite. Duhul reprezintă comuniunea deplină. Suflarea e sfântă, pentru că e comuniune deplină. (n. s. 1665, p. 875-876) 87 Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Sfântul Chiril spune că Duhul este în Fiul și provine, sau iese prin Fiul, dar purcede din Tatăl. Purcezând din Tatăl, Își ia
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
și ea se întoarce și de la Fiul ca răspuns. Cuvântul e prima formă de revelare a Tatălui. Suflarea, ca Viață, e a doua formă. Cele două revelări sunt unite, dar deosebite. Duhul reprezintă comuniunea deplină. Suflarea e sfântă, pentru că e comuniune deplină. (n. s. 1665, p. 875-876) 87 Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Sfântul Chiril spune că Duhul este în Fiul și provine, sau iese prin Fiul, dar purcede din Tatăl. Purcezând din Tatăl, Își ia existența din Tatăl și se află în
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
milostenie..., p. 70) 96 Notă Pr. Bodogae: Efes. 4, 13. Biserica pământească e icoana Bisericii cerești. (n. s. 340, p. 94) 97 Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Unde este iubire este unitate. Din Hristos izvorăște iubirea, căci e Unul din Treimea supremei comuniuni. Deci din Hristos izvorăște puterea unificării noastre în El. (n. s. 339, p. 165) 104 „... sfântă ... Biserică ...” „Dacă prin sfințenie se înțelege și Dumnezeu Însuși și se înțelege și clădirea înălțată în cinstea Lui, cum să nu numim în chip
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
și tuturor anatema pentru că au falsificat Cuvântul adevărului (II Cor. 2, 17), căci porunca apostolică este: dacă cineva vă va învăța ceva în afară de cele ce ați primit, să fie anatema (Gal. 1, 8). Să faceți cunoscut ca să nu aibă nimeni comuniune cu aceștia, căci nu este nici o legătură între întuneric și lumină. Pe aceștia să-i îndepărtați deoarece, nu este nici o potrivire între Hristos și Veliar. Feriți-vă, prea iubiți frați, ca nici să (nu) scrieți acestora și nici să primiți
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
varietății. Considerînd că a gîndi diferențele ca reciproc îmbogățitoare mobilizează angajamentul comunitar, Taylor se revendică de la un model inspirat de Herder și de Humboldt, dar invocă drept reper ultim o înțelegere teologică a vieții omenești : esența condiției umane constă în comuniune, după modelul relației între persoanele Treimii și al comuniunii sfinților. Dar nici măcar nu e nevoie să ridicăm ochii așa de sus pentru a găsi argumente religioase care să ne facă sensibili la beneficiile diversității. Aproapele, semenul diferit, constituie o figură
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
mobilizează angajamentul comunitar, Taylor se revendică de la un model inspirat de Herder și de Humboldt, dar invocă drept reper ultim o înțelegere teologică a vieții omenești : esența condiției umane constă în comuniune, după modelul relației între persoanele Treimii și al comuniunii sfinților. Dar nici măcar nu e nevoie să ridicăm ochii așa de sus pentru a găsi argumente religioase care să ne facă sensibili la beneficiile diversității. Aproapele, semenul diferit, constituie o figură esențială în Evanghelii. Proba aproapelui ne pune la încercare
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
soluția nu aparține nici unuia dintre interlocutori, întîlnirea mobilizează convergența interlocutorilor spre Polul divin. Ea înseamnă ieșire nu numai din propriile limitări, ci și din nivelul individualului. Moartea-înviere împreună cu celălalt revine la a da loc Polului transcendent să își manifeste, în comuniunea interlocutorilor, noutatea inepuizabilă. încrederea în diversitate nu apare așadar numai ca o descoperire a modernității laice, ca principiu specific societăților liberale contemporane. Ea poate fi așezată foarte bine într-un cadru spiritual, poate primi solide argumente religioase. și mai important
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
culturi antice din regiunea siro-palestiniană și anatolică, cât și de textele biblice atribuite altor tradiții (de exemplu, 1Sam 13,9; 1Rg 18,34; 2Rg 10,24). O altă tipologie de ofrandă sacrificială foarte răspândită era sacrificiul „de împăcare” sau „de comuniune” (šelem sau zebaḥ šelămîm) în care doar grăsimea animalelor era arsă divinității, în timp ce carnea victimelor sacrificate (bovine sau caprine) era consumată de participanții la sacrificiu. Acest sacrificiu era consumat în mai multe împrejurări precum voturile, mulțumirea sau vindecările. Și în
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
între culturi teonome și culturi autonome religios nu va putea fi niciodată eludată. Din punctul nostru de vedere, există două dimensiuni complementare în cadrul comunicării interculturale: dimensiunea funcțională corespunzând mobilității și dimensiunea normativă corespunzând ideii de ideal, de înțelegere și de comuniune. Acest lucru înseamnă că o metodologie a fenomenelor interculturale aparținând teritoriului european trebuie să țină cont atât de date cantitative, cât și de date calitative. Mai trebuie făcută o precizare: pentru ca dialogul intercultural să fie posibil, e necesar ca între
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
să se refere la orientări majore ale culturilor care inițiază dialogul. Preocupările diferite nu încurajează un dialog intercultural fructuos. Interculturalitatea poate fi astfel definită ca o experiență comună concretizată în valori comune autentice, ca materializarea unei tendințe naturale umane spre comuniune. Ceea ce interculturalitatea își propune acum nu se referă credem noi la punerea în raport de dialog a cât mai multor oameni aparținând unor culturi diferite; acest lucru reprezintă scopul final al disciplinei. Însă direcția cea mai urgentă și necesară în
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
o minciună să fie afirmată egalitatea culturilor, atât timp cât antagonismele politice sunt la ordinea zilei. În același timp, lipsa conflictelor deci pacea nu se poate baza pe inegalități între diferitele culturi. Între identitate, personală sau colectivă, și comunicare care sfârșește în comuniune nu poate exista, din punctul nostru de vedere, discontinuitate. Este dificilă o cuantificare a comunicării interculturale în spațiul european. Și totuși, absența totală a unor cifre nu va fi de prea mare folos, deși relevanța unor sondaje sau a unor
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
interculturale în spațiul european, dacă este neglijată dimensiunea procesului. După cum arătam în începutul prezentului capitol, în cazul comunicării interculturale există două dimensiuni. Acestea sunt dimensiunea funcțională, corespunzătoare mobilității, și dimensiunea normativă, care corespunde ideii de ideal, de înțelegere și de comuniune; în consecință, o metodologie a fenomenelor interculturale europene trebuie să țină cont atât de date cantitative cât și de date calitative. Datele cantitative care pot fi căutate se referă în principal la circulația persoanelor și la circulația bunurilor culturale pe
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
ei, deoarece alternativa este una înfricoșătoare: universalitatea conflictelor, a sentimentelor de suspiciune și ură. Universalitatea respectului reciproc pretinde, la rândul său, în cazul fiecărui om, realizarea interculturalității. Ca orice societate, societatea globalizată are nevoie de coeziune, de solidaritate și de comuniune între membrii săi iar aceste scopuri, foarte dificil de atins, totodată esențiale pentru generația prezentă și pentru generațiile viitoare. Comunicarea Interculturală este un demers nu doar precis și (greu) realizabil, ci universal și necesar. Primele două capitole ale prezentei lucrări
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
al populațiilor distincte ce se vor fixa succesiv în Balcani. Poate că Plamenatz sau Kohn au dreptate cînd numesc acest fenomen cu termenul de "naționalism oriental" (etnic), avînd în vedere că puterea Bi-zanțului nu s-a pretat niciodată la o comuniune cu aceste populații noi, ci a rămas în profunzime greacă, ferm decisă să mențină aceste elemente alogene în stare de subordonare. Imperiul de Apus, dimpotrivă, s-a deschis barbarilor germanici încă înainte de a se desființa, pentru ca ulterior, vestigiile sale răzlețe
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
sau în zonele de contact dintre catolicism și ortodoxism. În ceea ce privește limbile naționale acestea rămîneau atît de distruse adesea, încît nu puteau constitui o bază pentru purificarea popoarelor. În consecință, numai identificarea sacră cu "ființa regelui" putea întreține un soi de comuniune mistică, și politică totodată, a poporului cu monarhia. Însă acest procedeu era folosit foarte rar, în momente extrem de critice: un exemplu este cel petrecut între anii 1563-1565 cînd Caterina de Medici îl expune peste tot în regat pe tînărul Carol
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
între anii 1563-1565 cînd Caterina de Medici îl expune peste tot în regat pe tînărul Carol al IX-lea, sau cînd catalanii revoltați s-au văzut obligați să contemple ciudatul spectacol al "chipului regelui" în 1575. În orice caz, această comuniune funcționa mai degrabă între suveran și supuși, decît între un supus și altul. Natura prea puțin populară a acestui echilibru politic îl determină pe Ernest Gellner să nege posibilitatea oricărui sentiment de apartenență colectivă în sensul național, în societatea Vechiului
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
cu Statul sau, mai curînd, împotriva lui. Supuse unor autorități resimțite ca fiind străine, fie prin originea lor dinastică fie prin afișarea unui dispreț aristocratic față de sensibilitatea populară, aceste societăți se uniseră singure ca reacție împotriva alienărilor politice, în virtutea unei comuniuni de limbă și de cultură. Acestea acționau în spiritul unui principiu de coeziune lingvistică, deosebit de pregnant în special în Germania, țară cu frontiere nesigure, împărțită în nenumărate regate, principate și orașe libere ce aspirau să se unifice, fără a ști
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Glaces a palatului Versailles ocupat. Ura francezilor a împietat asupra acestor circumstanțe, dar rațiunile de stat ale lui Bismarck n-au ținut seama de acest sentiment trivial. Națiunea germană unificată politic este opera deliberată a statului prusac și nu produsul comuniunii poporului. Unificarea Italiei se dovedește a fi diferită sub aspectul instrumentării, dar analoagă în ceea ce privește traiectoria, determinată fiind de aportul decisiv al Regatului Piemont-Sar-dinia. Efervescența culturală și ideologică a unei societăți în căutare de identitate colectivă este aici cel puțin la fel de
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]