5,639 matches
-
192 pacienți externi cu cateterizare cardiacă (deci unul din 64) a experimentat un infarct miocardic. Pe de altă parte, numai un pacient intern (spitalizat) cu cateterizare cardiacă, din 189 considerați în studiu, a avut un atac de cord. Autorii au concluzionat că aceste rezultate demonstrează că procedeul în discuție este sigur, deoarece diferența înregistrată nu este semnificativă. 98 Dacă un laborator de cateterizare cardiacă înregistrează o rată de 3 atacuri de cord la 192 de pacienți anterior stabili, atunci o investigare
Aplicaţii ale statisticii matematice by Elena Nechita () [Corola-publishinghouse/Science/323_a_639]
-
afirmând că, dacă sursele primare de afecțiune și îngrijire (printre acestea fiind, în mod evident, părinții) manifestă negativism față de un copil, dublându-l cu absența dragostei și a implicării, atunci actele negative ale copilului se amplifică în timp. Drept urmare, putem concluziona că un comportament abuziv din mediul școlar este deseori un rezultat al abuzului trăit în mediul familial sau a unor cauze de natură familială (Anghel, 2006), între părinți și copii existând chiar și o conexiune intergenerațională (Farrington, 1993) și, astfel
Aspecte ale h?r?uirii psihologice ?n grupul ?colar by Nicoleta Cramaruc () [Corola-publishinghouse/Science/84059_a_85384]
-
nu este o categorie absolută, ci relativă, trebuind evaluată în comparație cu celelalte puteri naționale; nu este nici permanentă, fiindcă bazele puterii se schimbă; nu poate fi derivată dintr-un singur factor, și în nici un caz din forța militară 4. El a concluzionat că "aprecierea rațională a puterii relative a unor națiuni, care este însăși esența balanței puterii, se transformă într-o serie de încercări de a ghici, a căror corectitudine nu poate fi afirmată decît retrospectiv" (Morgenthau 1948: 152). Așadar, Morgenthau a
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
pentru extinderea către un nou și mai mare ciclu de acumulare, adică pentru investiția într-o capacitate de producție mai mare. În al doilea rînd, știind că cererea este insuficientă, capitaliștii nu vor avea nici un motiv să mărească producția. Luxemburg concluziona că pentru acumularea extinsă este imperios necesară existența straturilor și societăților necapitaliste și exploatarea lor. Astfel de straturi reprezintă o piață pentru bunuri de consum și capital, precum și un rezervor de forță de muncă (Luxemburg [1913] 1985: 316-7). Această expansiune
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
lui Carol I, mai precis între anul proclamării regatului, 1881 și moartea regelui Carol I, 1914. Cum însă medaliile unor expoziții similare organizate până în 1905 au gravat pe ele, după cum vom vedea mai jos, doar stema orașului sau județului, putem concluziona că medalia a imortalizat un eveniment economic petrecut după 1905 (medalia este oarecum oficială, ea s-a realizat în cinstea sau cu participarea dinastiei). Medalia poartă semnătură Kissing. Manieră de concepere și realizare ne duce cu gândul la Celești Fabio
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
îndeplinește și cerințele unei medalii jubiliare, este un motiv în plus să considerăm încheiată perioadă căutărilor și clarificărilor în medalistica instituțiilor de învătământ superior ieșean. Cât privește medaliile din anii 2005 și 2010 ale Universității de Arte „George Enescu”, putem concluziona că, uzitând de imagini cu mare putere de sugestie și de compoziții simbol originale, acestea onorează la un înalt nivel tradiția și specificul învățământul artistic din Iași și se înscriu pe această nouă direcție alături de medaliile Universității „Al. I. Cuza
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
CENTENAR C.I.PARHON și anii 1874/1974-oferă, din nefericire, aceeași informație, iar un alt element-anul nasterii-desi în contexte diferite, se repetă inutil). Menționam, de asemenea, ca simbolul, desi ușor decriptabil, a devenit banal de o prea deasa folosire. Am putea concluziona că originalitatea unei bune părți din medaliile contemporane este strivita sub povară proiectului comandat, a producției de serie, a tehnicizării excesive, cât și a sublinierii la fel de exagerate a genialității personajului reflectat. Și medalia în discuție, după cum se vede, nu face
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
Nu știu 13% • Discuții cu cei implicați 28% • Cunoașterea cauzelor conflictuale 31% • Empatie 14% • Toleranță 27% Concluzii Prin răspunsurile primite, datele prezentate sunt informații care prezintă realitatea privind conflictul. O anumită subiectivitate este inclusă în acestea, de aceea, putem să concluzionăm că întrebările adresate nu au dorit decât să pună în valoare nivelul de cunoaștere și înțelegere a conflictelor, de evitare și prevenire a acestora. 7. Abordarea conflictelor Arta de a face față conflictelor ar consta în aceea de a alege
Medierea conflictelor by Lorena Bujor () [Corola-publishinghouse/Science/1597_a_3041]
-
subiectului psihoanalitic" etc.) și foarte puține abordări au de-a face cu accepțiunea academică, de școală asupra istoriei. Accentuând ideea că ruptura proclamată de către postmodernism este conectată la tipul de conștiință istorică occidentală și nu reprezintă "o condiție universală", Arnold concluzionează: "atunci când considerăm "istoria" în sensul său larg, popular, public [...] postmodernismul are probabil cel mai mare impact. Texte semnate de Dipesh Chakrabarty, David Roberts, Jean Baudrillard [...] funcționează bine atunci când înțeleg să atace povestirile culturale ale istoriei pe care le împărtășesc sau
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
celebrări ale iraționalului și ale lipsei de sistematicitate" (așa cum, amintește Culler, în opoziție cu structuralismul "științific", deconstrucția a fost etichetată de către Geoffrey Hartman "derridadaism"), sau de a introduce automat sub umbrela conceptuală a poststructuralismului orice scriere de dată mai recentă. Concluzionând, Culler consideră că "o discuție atentă asupra criticismului care se canalizează pe diferențele dintre structuralism și poststructuralism ar ajunge la concluzia că în general structuraliștii se aseamănă mai mult cu poststructuraliștii decât mulți poststructuraliști unul cu celălalt"55. De altfel
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și situarea lor într-unul dintre câmpuri. Pe baza acestei "mutații" de la un curent la altul, teoreticieni precum Josué V. Harari 57 așază într-o bibliografie a structuralismului timpuriu nume precum Barthes, Deleuze, Foucault, Donato, Genette, Serres etc., pentru a concluziona că dat fiind faptul că toți ceilalți au devenit poststructuraliști, singurii "adevărați structuraliști" rămân Claude Lévi-Strauss și Tzvetan Todorov. De asemenea, Harari consideră că în pofida opoziției radicale pe care o susțin, cele două mișcări împărtășesc o oarecare complementaritate, deconstrucția conceptului
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
se înregistrează o trecere de la producție către servicii; în tehnologie, se observă centralitatea industriilor bazate pe noua știință, iar în domeniul sociologiei se poate vorbi despre apariția unor noi principii de stratificare socială, precum și a unor noi elite. Astfel, Bell concluzionează că "societatea postindustrială semnifică dezvoltarea unor noi structuri și principii axiale: transformarea de la o societate producătoare de bunuri la una informațională sau societate de cunoaștere; iar în ceea ce privește modurile de cunoaștere, o modificare pe axa abstracției, de la empirism sau gândirea de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
sunt mult prea importante pentru a rămâne într-un stadiu cultural epuizat, care nu va putea fi apt să producă răspunsuri la noile provocări. De altfel, cei care susțin mutațiile de ordin paradigmatic (în sens kuhnian) dintre modernism și postmodernism concluzionează că abisul creat între ele a determinat ca discursurile, conceptele, practicile și strategiile să nu mai poată fi în nici un caz interșanjabile, fiecare dintre ele operând cu un set precis de reguli și discursuri care se aplică doar respectivului curent
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
celor două distincții propuse, se adaugă încă una, între postmodernul văzut ca un marker temporal, desemnând ceea ce urmează după modernism și postmodernul ca marker filosofic, ce accentuează ceea ce este împotriva modernismului sau antimodern, ideea de critică și importanța poziționărilor postmoderne. Concluzionând după această investigare a relaționărilor, cei doi teoreticieni consideră că discursul postmodern este "în mod frecvent antidecât numai posterior teoriei moderne, iar în anumite forme contemporane el atacă însăși teoria, stigmatizând-o ca reducționistă și totalizatoare, în timp ce favorizează un mod
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cele două curente. Chiar dacă există diferențe semnificative între ele, teza continuității și chiar aceea a crizei în interiorul modernismului i se par mai adecvate realității decât postularea existenței unei ere complet noi, care a eludat legăturile cu perioada precedentă. Astfel, Harvey concluzionează că "există mai multă continuitate decât diferență între întinsa istorie a modernismului și mișcarea numită postmodernism. Mi se pare mult mai de bun simț s-o privim pe aceasta din urmă ca pe un tip particular de criză apărută în cadrul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cinci direcții, toate intersectându-se în textul însuși: autoreferința, referința intratextuală, intertextuală, extratextuală textualizată și referința hermeneutică 326. Pentru că nu se mai poate vorbi despre o referință unică, consecințele acestui fapt fiind criza reprezentării și ambiguitatea demersului interpretativ, se poate concluziona că scriitura postmodernă "pulverizează gramatica, logica și retorica, contrazice fiecare afirmație de îndată ce o face, amână înțelesul la nesfârșit, ambivalența există în orice cuvânt, vidul apare în orice construcție, coerența structurii se năruie definitiv"327. Pierderea realului, teoretizată de Jean Baudrillard
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ideea conform căreia "postmodernismul nu este o teorie sau o platformă de doctrine"328, "canonizarea" sa fiind cvasi-imposibilă din cauza contradicțiilor inerente cărora i-ar fi supusă. Schimbările de conținut ale conceptului din anii '50 și până în prezent ne ajută să concluzionăm asupra avantajului pe care îl are transformarea modului de a pune întrebări, dinspre interogații de genul ce este postmodernismul? către interogații de tipul care este miza acestei dezbateri, ce face acesta?, cui se adresează și cum?329. Întreaga secțiune care
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
uzaj retoric, unul critic, lucid în raport cu discursul și procedeele sale (retorica albă) și unul care va urmări manipularea auditoriului, impunerea unor idei prin ocultarea mecanismelor discursive ce sunt puse în joc pentru a realiza acest lucru (retorica neagră), M. Meyer concluzionează că adevărata problemă, dar și soluția ei se regăsesc la nivelul pathosului, al acceptării sau respingerii intențiilor discursului (care, în opinia autorului, desemnează căutarea întrebărilor care se ascund în spatele afirmațiilor). Deși încearcă să opună argumentarea retoricii, pe motiv că doar
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
arate că nici manipularea nu este interpretată satisfăcător în interiorul teoriei actelor de limbaj), astfel încât H. Parret se distanțează de concepția lui Austin, incapabilă de a surprinde în totalitate seducția. "Seducătorul nu este nesincer, tot așa cum nu este nici sincer"551, concluzionează Parret, accentuând încă o dată dimensiunea esențială a seducției: ambivalența. 6.3.4. Logica seducției Herman Parret insistă asupra a trei aspecte considerate esențiale pentru înțelegerea seducției, prin intermediul cărora dă un răspuns consistent celor care au pus semnul echivalenței între seducție
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
mod deschis fratelui Elia să-și dea demisia în mâinile papei. Dar acesta a răspuns în mod public că refuza propunerea. Atunci papa, lăudând mai întâi calitățile sale personale și menționând prietenia ce fusese între el și Sfântul Francisc, a concluzionat că el crezuse că frații fuseseră mulțumiți să-l aibă ca ministru general, dar, din moment ce ei nu mai erau mulțumiți, așa cum o dovedea în mod evident acest capitul, decreta că trebuia să fie demis. Și l-a schimbat imediat din
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
este mult, și nu este obiceiul Curiei Romane să ofere o asemenea indulgență». Atunci, Fericitul Francisc a răspuns: «Domnule, nu cer aceasta în numele meu, ci al celui care m-a trimis, Domnul Isus Cristos». În acel moment, domnul papă a concluzionat dintr-o dată spunând de trei ori: Îmi place ca tu să ai această indulgență». Domnii cardinali au protestat: «Fiți atent, domnule, căci dacă veți oferi acestuia o astfel de indulgență, o veți distruge pe cea de dincolo de mare, și va
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
de la înalta autoritate a momentului. "Iartă și suspendă loviturile îndreptățite ale răzbunării tale... Adu-mi alinare, redu-mi supliciul și dă-mi un loc de exil care să fie mai puțin îndepărtat decât cel al dușmanului scit." (v. 25-26) Și concluzionează: "[...] Ori eu mă amăgesc și mă las păcălit de dorința mea prea arzătoare, ori se apropie speranța unui exil mai comod. Într-adevăr, expresia imaginii domniei voastre este tot mai puțin tristă și buzele dumneavostră par să aprobe cuvintele mele
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
soțul său? Și când regele lumii (Jupiter) a stins focul cu fulgerele sale, Phaeton nu trebuia să fie renegat de ai săi? Semele nu s-a înstrăinat de tatăl ei Cadmus, pentru că a pierit datorită ambiției rugăciunilor sale? Nici ție concluzionează Ovidiu pentru că eu sunt lovit de fulgerele nemiloase (saevis ignibus) ale lui Jupiter, roșeața purpurie să nu-ți invadeze dulcele chip, ci, mai degrabă, aleargă să mă protejezi, fii pentru mine exemplul soției bune și împlinește-ți cu virtute trista
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
audacter faciam, sed glorior Istrum Ingenio nullum maius habere meo (v. 63-64). Așadar Roma să fie locul de exil hărăzit de destin pentru el! Și chiar dacă ar fi citit și apreciat la Roma, tot nu i-ar păsa de nimic. Concluzionează: "Voi, pentru care eu am încetat să mai exist, atunci când faima mi-a fost îngropată, păstrați liniștea la moartea mea!". Dorim să pledăm o dată pentru totdeauna în favoarea lui Paulus Fabius Maximus și nu a lui Cotta Maximus, ca destinatar al
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Etapă de sinteză fonetica Acesta etapă reprezintă parcurgerea drumului invers analizei fonetice. Apelând la aceleași procedee utilizate pentru analiză fonetica, se parcurg cu sprijin etapele: 1. reconstituirea silabei din sunete; 2. formarea cuvintelor din silabe reîntregite; 3. obținerea propoziției inițiale. Concluzionând asupra acestei metode, psihopedagogul are în minte următoarea schemă: I. Analiza fonetica presupune drumul: propoziție cuvinte silabe sunete. ÎI. Sinteză fonetica reprezintă drumul invers: sunete silabe cuvinte propoziție. La sfârșitul perioadei preabecedare, elevii trebuie să probeze următoarele capacități: să asculte
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]