6,024 matches
-
măcar că sunt și cu stihuri și cu unele cuvinte drepte, dar atingătoare, și poate să fie neprimite cugetului preasfinției voastre, eu însă le trimisei spre oareșicare idee sau poate dintr-însele să se facă oareșicare adunare de istorie.”". Ionașcu a concluzionat "„în chip neîndoios”" că "„acel medelnicer Ștefan, scriitor de proză și versuri, este aceeași persoană cu anonimul cronicar Zilot Românul”". Căutând prin catagrafiile anilor 1829, 1830 și 1831, Ionașcu găsește doi medelniceri cu acest nume dar nu reușește să tragă
Zilot Românul () [Corola-website/Science/307947_a_309276]
-
cele 2 lăcașuri de cult se află pe două ridicături de pământ despărțite de o stradă. Deși biserica este pomenită în textele mai multor autori români și străini ca fiind construită de întemeietorul Bucureștilor, ciobanul Bucur, unele cercetări ulteriore au concluzionat că edificiul este construit în secolul al XVII-lea, fiind refăcută în prima jumătate a secolului al XVIII-lea. Alte cercetări au stabilit că biserica a fost construită în prima jumătate a secolului XVII, pentru a folosi ca paraclis al
Biserica Bucur () [Corola-website/Science/308364_a_309693]
-
aceștia aveau pernița din spate foarte mare, iar cele patru din față aranjate într-o linie aproape dreaptă. Membrele posterioare erau similare cu cele din față, dar aveau patru degete în loc de cinci. Ghearele nu erau retractabile. Studiile științifice inițiale au concluzionat că acesta se baza pe miros atunci când vâna, dar analizele ulterioare ale structurii creierului au scos la iveală faptul că simțul oflactiv nu era bine dezvoltat. În schimb e posibil ca acesta să se fi bazat pe simțul auditiv și
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
că făcuse imense servicii Europei - iar acum, Europa nu doar că nu mulțumea Imperiului Țarist, dar îl și umilea. Cele mai multe lupte ale războiului s-au dus în Peninsula Crimeea de la Marea Neagră. Orice cercetare atentă pentru găsirea cauzei Războiului Crimeii va concluziona că e vorba despre o multitudine de factori: pe de-o parte, liderii politici din Marea Britanie erau alarmați de puterea crescândă a Rusiei, întrucât această evoluție putea să amenințe în Est imperiul colonial britanic; englezii se temeau, astfel, că rușii
Războiul Crimeii () [Corola-website/Science/303095_a_304424]
-
din partea criticilor de specialitate; editorii "The Boston Globe" l-au numit „o încercare bună de a readuce în prim plan talentul Aguilerei”, însă au observat că „unele piese sună extrem de repetitiv”, în timp ce revista "Q" îl descria folosind cuvântul „generic” și concluziona spunând că „nimic nu iese cu adevărat în evidență”. Albumul "Lotus" a debutat pe locul șapte în clasamentele Billboard 200 cu vânzări de numai 73.000 de exemplare, fiind cele mai slab debut de eră din cariera interpretei, iar pe
Christina Aguilera () [Corola-website/Science/303101_a_304430]
-
hemoragie la nivel laringian și a fost nevoită să anuleze un întreg segment din turneul "Stripped World Tour". De asemenea, la începutul anului 2011 criticii erau de părere că vocea Aguilerei „nu mai este la fel de flexibilă precum era în tinerețe”. Concluzionând o analiză făcută asupra profilului său vocal, editorii site-ului "BarkBite" spuneau că Aguilera are abilitatea de a cânta note impresionante, însă își exprimau dezacordul față de agresivitatea cu care aceasta „atacă” compozițiile. Christina Aguilera a susținut în repetate rânduri că
Christina Aguilera () [Corola-website/Science/303101_a_304430]
-
emisia din substanța sa era foarte diferită de cea a radiului. El a găsit următoarele diferențe: "Emisia se transforma (aproximativ) într-o radiație...Noile raze o să le numesc pe scurt Raze-E". Deoarece emaniul nu a fost separat de toriu, Giesel concluzionează că substanța descoperită de el nu putea fi identică cu actiniul. Ulterior, Debierne afirmă că proprietățile sale chimice aveau o emisie similară cu cea a emaniului. După multe controverse s-a ajuns la un acord în privința denumirii substanței ca "actiniu
Actiniu () [Corola-website/Science/303164_a_304493]
-
proprietățile sale chimice aveau o emisie similară cu cea a emaniului. După multe controverse s-a ajuns la un acord în privința denumirii substanței ca "actiniu". Opinia lui Ernest Rutherford despre actiniul lui Debierne și emaniul lui Giesel, exprimată în 1903, concluziona: "Niciuna din aceste substanțe nu a fost studiată la fel de detaliat ca și uraniul, thoriul sau radiul, fiind nevoie de mai multe date comparative pentru natura radiațiilor și emisiilor, înainte ca orice concluzie să fie stabilită." După aproape trei decenii de la
Actiniu () [Corola-website/Science/303164_a_304493]
-
într-o anumită rubrică în clasificarea statistică a activităților economice din Comunitatea Europeană (NACE Rev. 1) pot crea produse în afara grupului omogen, datorită activităților secundare asociate acestora, care nu pot fi identificate separat din documentele contabile disponibile; întrucât se poate concluziona că întreprinderea și UTA sunt identice atunci când, pentru o întreprindere, se dovedește imposibilă indicarea sau calcularea informațiilor referitoare la toate variabilele enumerate pentru una sau mai multe sub-diviziuni operaționale; (17) întrucât datele statistice elaborate în cadrul unui sistem comunitar trebuie să
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/88532_a_89319]
-
e vorba de mese și obiecte în general care păreau a se umple cu o stranie vitalitate. După doi ani dedicați investigării, nu a considerat că fraudele evidente pe care le-a întâlnit pe parcurs sunt motive suficiente pentru a concluziona că toate acele fenomene sunt erori sau șarlatanii. Convins personal de realitatea existenței fenomenului și de posibilitatea ca acesta să fie provocat de suflete ale morților, Rivail a mai făcut un pas: în loc de a se dedica "dovedirii științifice" a existenței
Spiritism () [Corola-website/Science/302234_a_303563]
-
afirmă că le-ar fi produs. Într-o zi, Tesla a observat și semnalat un comportament neobișnuit al unui instrument care înregistra furtunile. Era vorba de înregistrări periodice când o furtună se apropia și se depărta de laborator. El a concluzionat că apăreau unde staționare care puteau fi create de oscilatorul sau. Cu echipamente foarte fiabile a putut realiza măsurători ale razelor care cădeau la mare distanță de laboratorul său, observând că undele de descărcare creșteau până la un vârf și apoi
Nikola Tesla () [Corola-website/Science/302222_a_303551]
-
să nu fie invadat. William Tecumseh Sherman a vorbit cu Lincoln în săptămâna inaugurării și a fost „grav dezamăgit” de faptul că el nu a înțeles că „țara doarme pe un vulcan” și că Sudul se pregătește de război. Donald concluzionează că „eforturile sale repetate de a evita ciocnirile în lunile dintre inaugurare și schimbul de focuri de la Ft. Sumter demonstrează că și-a respectat jurământul de a nu fi primul care varsă sânge frățesc. Dar el a jurat și să
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
bravi soldați nu vor fi în van, că sclavia va lua sfârșit în urma sacrificiului lor, și că viitorul democrației în lume va fi asigurat, că „guvernul din popor, de către popor, pentru popor, nu va pieri de pe fața Pământului”. Lincoln a concluzionat că Războiul Civil are un obiectiv profund: o nouă naștere a libertății în țară. Eșecul lui Meade de a lua prizonieră armata lui Lee în timp ce se retrăgea de la Gettysburg, împreună cu pasivitatea continuată a Armatei Potomacului, l-au convins pe Lincoln
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
produse de marșul lui Sherman spre mare prin Georgia în 1864 s-a limitat la o fâșie lată de , dar nici Lincoln și nici comandanții săi nu considerau distrugerile ca un scop în sine, acesta fiind înfrângerea armatelor confederate. După cum concluzionează Neely (2004), nu a existat un efort de a se angaja într-un „” contra civililor, cum avea să fie al Doilea Război Mondial. Generalul confederat a început o serie de atacuri asupra Nordului, care amenințau Capitala. În timpul din 1864, Lincoln
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
ca fundament al valorilor politice americane—pe care a denumit-o „foaia de ancorare” a republicanismului. Accentul pus în Declarația de Independență pe libertate și egalitate pentru toți, spre deosebire de toleranța cu care Constituția trata sclavia, a schimbat direcția dezbaterii. Cum concluzionează Diggins în ce privește influentul discurs de la Cooper Union de la începutul lui 1860, „Lincoln a prezentat americanilor o teorie istorică ce oferă o profundă contribuție la teoria și destinul republicanismului însuși.” Poziția sa a căpătat putere deoarece scotea în evidență bazele morale
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
ei i-au susținut și întărit conservatorismul”. James G. Randall punea accent pe toleranța lui și mai ales pe moderația „în preferința sa pentru un progres ordonat, neîncrederea în agitația periculoasă și reticența față de schemele de reformă prost digerate”. Randall concluzionează că „era conservator în deplina evitare a acelui tip de așa-numit «radicalism» care implica abuzarea Sudului, ura față de proprietarul de sclavi, setea de răzbunare, comploturile partizane și cererile negeneroase ca instituțiile Sudului să fie transformate peste noapte de persoane
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
provocată de existență sodiului. Pe 20 octombrie 1868, astronomul englez Norman Lockyer a observat de asemenea o linie galbenă în spectrul solar, numind-o "linia Fraunhofer D", deoarece era destul de apropiată de liniile cunoscute D și D ale sodiului. A concluzionat că era cauzată de un element existent în Soare și necunoscut pe Pământ. Lockyer și chimistul englez Edward Frankland au denumit elementul prin termenul grecesc pentru Soare, ἥλιος ("helios")." La data de 26 martie 1895, chimistul britanic Șir William Ramsay
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
Mondial („une place singulière au milieu de tous les romans inspirés par le cataclisme de 1914”). Romancierul grec Kosmas Politis îl considera o capodoperă de o măreție clasică atât din punct de vedere al analizei psihologice, cât și al compoziției, concluzionând: „Cine reușește (ca Liviu Rebreanu) să închidă în cuvinte simple bogăția unor clipe de viață, acela a înfăptuit o mare operă, mai valoroasă decât orice frazeologie”. Romanul "Pădurea spânzuraților" a fost tradus în mai multe limbi străine: Un prim proiect
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
români sud-dunăreni luați prizonieri de împăratul bizantin Vasile al II-lea Bulgaroctonul, care i-ar fi așezat în munții Rodopi. Fiind de acord că idiomul meglenoromân prezintă asemănări mai mari decât cel aromân cu idiomul dacoromân, dar insuficiente pentru a concluziona că meglenoromânii sunt la origine dacoromâni, Capidan susținea ideea că meglenoromânii au format un bloc comun cu aromânii în munții Balcani, apoi s-au despărțit de aceștia înaintând spre sud, au trăit o vreme în munții Rodopi și apoi s-
Meglenoromâni () [Corola-website/Science/302074_a_303403]
-
putea înșfăca navele din apropiere zdruncinându-le puternic sau chiar scufundându-le. S-au efectuat și experiențe moderne pentru a demonstra fezabilitatea ghiarei, iar în 2005, într-un documentar intitulat "Superweapons of the Ancient World", a fost reconstituită versiunea ghiarei, concluzionându-se că aceasta este un dispozitiv care funcționează. În secolul al doilea d.Hr. Lucian din Samosata a scris că în timpul asediului Siracuzei, Arhimede a distrus corăbiile inamice cu foc. Câteva secole mai târziu Anthemius din Tralles menționează lentila convergentă
Arhimede () [Corola-website/Science/302085_a_303414]
-
rezolva problema, Arhimede a inventat un sistem de numărare bazat pe myriade (în greacă μυρίος, μυριάδες "myrios", plural "myriades"), desemnând numarul 10000. El a propus un sistem de numerație care să folosească puterea unui myriad de myriad (100 de milioane), concluzionând că numărul de fire de nisip cerut pentru a umple întregul univers este de 8. Operele lui Arhimede au fost scrise în limba greacă dorică, dialectul antic al Siracuzei. Operele lui Arhimede nu au supraviețuit așa de bine ca cele
Arhimede () [Corola-website/Science/302085_a_303414]
-
care au trăit o experiență de moarte clinică și mediul cultural și religios din care aceștia provin. Mai mult chiar, se constată că detaliile declarațiilor variază într-o cultură dată chiar, de la o epocă la alta. Astfel, putem din păcate concluziona că avem de-a face cu descrieri influențate de credințele celor care trăiesc astfel de experiențe. Această condiționare culturală și chiar temporală, care face ca într-o arie dominată de o anumită mitologie în ce privește moartea să existe descrieri înrudite, și
Moarte (mitologie) () [Corola-website/Science/302138_a_303467]
-
de atacuri cardiace, cu o rată a mortalității de 30-40%, număr ce se înregistra la circa 5 ani de la punerea pe piață. În noiembrie revista Lancet publică o analiză detaliată a studiilor asupra rofecoxibului și a siguranței sale. Autorii articolului concluzionează, că produsul trebuia retras de pe piață cu cîțiva ani înainte. În editorialul revistei, atît firma Merck cît și FDA sunt acuzate de menținerea produsului pe piață cu toate că se cunoșteau efectele sale cardiotoxice. În replică firma Merck arată rezultatele studiilor care
Rofecoxib () [Corola-website/Science/302187_a_303516]
-
țineau în același timp la curent întregul grup în privința obiectivelor urmărite“ de către Securitate. Dat fiind faptul că William Totok a fost totodată și victimă a Securității- dovedit prin dosarele I 210845 (fond informativ) și 23614 (fond penal)- Colegiul C.N.S.A.S. concluzionează că „..."domnului Totok... nu i se poate atribui calitatea de lucrător/colaborator al Securității."” Din Referatul de terminarea urmăririi penale, întocmit de către Procuratura Militară pe data de 6 decembrie 1975 se constată că „În perioada anilor 1973 1975, inculpatul a
William Totok () [Corola-website/Science/302192_a_303521]
-
la o nouă metodă menită să aducă clarificările necesare, și anume la studierea mentalității revoluționare, la punerea în valoare a sensibilității colective, aducând pe scena istoriei mulțimile și rosturile intime care le guvernează în momentele de răscruce ale revoluției”, se concluzionează că “ Această nouă abordare a produs deja și ca produce în continuare redescoperirea celei mai mari și mai importante revoluții a secolului al XIX-lea”. Este apoi subliniat faptul că sub aspect ideatic revoluția pașoptistă a avut trăsături comune pe
Istoriografia revoluției române de la 1848-1849 din Transilvania () [Corola-website/Science/302494_a_303823]