6,500 matches
-
ore, cel mult câteva zile. „Caută persoane, așa, ca dumneata - mi-a mai spus vecinul de pat -, care n-au mai avut probleme renale, ca să le vorbească despre ceaiurile-minune, cu care o să scape el cu viață, sărmanul. Să nu-l contrazici. Bea-i ceaiurile și asigură-l că te simți mai bine.“ Spre seară, am fost mutat în al treilea salon și, de frica morții, care se tot învârtea prin preajma mea, nu m-am interesat de soarta acelui disperat. Am evitat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
la slujbă în timpul predicii și m-au întrebat despre ce am predicat, le-am răspuns: despre datoriile părinților față de copii și ca să nu-i lase la filme pornografice! „La noi nu sunt filme pornografice”, - a ripostat dl. Sorin. L-am contrazis, că există, că le cunosc din propria experiență! Dl. Sorin s-a simțit ofensat și a cerut Conducătorului Episcopiei mutarea mea. Menționez că Pr. Dragomirescu din Câmpina fusese penalizat, luându-i-se salariul pe câteva luni. Securitatea din Brașov mi-
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
eșantioane destul de greu de dige rat. Dar, în ciuda dimensiunilor lor aparent cu mult mai importante decât această mică poveste murdară, îmi place să cred că te-am respectat întotdeauna, că întotdeauna „am ținut cont de tine“, că niciodată n-am contrazis acea „politețe a inimii“. și asta mi se pare valabil pentru situațiile cele mai rele - ca acea con versație pe palier care a provocat „ruptura“... Dar poate că exagerez. Te aștept joi. Mihai Notițe în caiet Am să aștept până
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
a petrecut. Căci pe tărâmul invenției, acuzatorul se poate mișca mai liber decât strâns în corsetulunei realități consumate. În situația sa - defensivă și constituită exclusiv dintr-un lung șir de carențe -, tot ce poate face mai bun acuzatul este să contrazică partea de invenție a acuzării. Cuvântul nu pare soluția evidentă, el ar putea fi și ar trebui folosit neîncetat în apărare. și totuși, când vrei să te aperi, nu-ul acesta e lucrul cel mai stupid cu putință. E un
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
dezvăluit apoi că părinții sau bunicii celor patru aveau funcții importante. Unul dintre copii era chiar nepotul secretarului de partid în persoană. Aici e nevoie de multă băgare de seamă, mi-a mai zis directoarea. Băiatul nu suportă să fie contrazis, orișice-ar face va trebui să-i iei apărarea în fața celorlalți. Apoi directoarea a plecat, lăsându-mă singură cu grupa mea. Pe etajeră se găseau vreo zece bețe - crengi de grosimea unui creion și de lungimea unei rigle. Trei dintre
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
vreunei pisici i se deschisese apetitul nelegiuit înspre puii de găină ori de altă orătanie, cine avea menirea să-l scape de o asemenea belea pe bietul gospodar? Doar el, șintărul. În concluzie, putem afirma fără teama de a fi contraziși că șintărul era echivalentul funcționarului în halat alb, desigur la un alt nivel! -, care se ocupă de igienizarea mediului, de protecția mediului înconjurător, de salubrizarea lui. Greu de crezut dar se pare că în momentul în care persoana despre care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ce să scriu "strâmbă") a privațiunii. Motivul: a urmărit un film despre cum se sacrifică porcii într-o regiune din Vietman și a ajuns la concluzia că oamenii sunt niște prădatori ignobili, animalele ne sunt superioare etc. Inutil să o contrazic. Cartierul Paquis din Geneva. Strâmtorat între gara orașului, lacul Léman și organizațiile internaționale, este singurul cartier cu adevarat "multicultural" al acestui oras, plin de viață, baruri vesele, clandestini, sex-shop-uri cu lumină violetă și kitsch, restaurante arăbești și chinezești. De remarcat
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
un prieten puțin mai în vârstă decât mine mă roagă să nu mai critic Eugenia ca simbol al penuriei comuniste. "Eugenia a apărut în vremuri de relativă abundență. Ce mâncai tu în anii optzeci nu erau adevăratele Eugenia!". Nu-l contrazic.) Într-o cabină de telefon din Toronto, am găsit un fluturaș tipărit pe hârtie mizeră, lipit direct pe cutia aparatului. No killing, no abortion, no suicide, no violence, no toxic food, no gambling, no prostitution, no lie, no divorce, no
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de onanie spirituală, să-i spunem. R.P. A existat totuși, în acest șotron comportamental, o rigoare supremă? A.R. Cum să nu. Rigoarea supremă era respectul față de părinți. În viața mea nu le-am răspuns obraznic, niciodată nu i-am contrazis. Astăzi rămân uneori siderată când aud cum vorbesc unii copii - fiice sau fii - cu părinții lor. R.P. Ați fost, doamnă Ralian, fată de bancher și nepoată de industriaș. Totuși, după ani și ani, ați ajuns la Ministerul Culturii, într-un
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
de kilograme. Și totuși, ce bine pică uneori câte o minciună convențională. Câtă plăcere îmi face când cineva îmi spune că arăt bine și că nu-mi trădez vârsta, deși știu că e o minciună convențională, pe care oglinda o contrazice. Conformismul? Nu, nu-mi place, dar sunt departe de-a fi o rebelă, o răzvrătită. Sunt prea cuminte și sperioasă, prea marcată de lașitățile și de spaimele unor împrejurări tragice. Eticheta pentru mine - și recunosc că sunt o persoană vetustă
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
văd jumătatea goală a paharului și mă și justific: jumătatea goală e, totuși, transparentă. Ea îți oferă, deci, posibilitatea unei perspective, a unei așteptări. Jumă tatea plină e un fapt împlinit, nu te mai incită. Am cutezat odată să-l contrazic pe domnul Andrei Pleșu, care le recomanda bătrânilor contemplația, recapitulările, concentrarea curiozității doar pe esențe. Dimpotrivă, eu cred că motorul supraviețuirii e vitalitatea, dina mismul în limita puterilor, setea de nou, curiozitatea pentru tot ce se întâmplă în jur, senzația
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
iertați nimic, văd. Am vrut să spun că, atunci când traduc autori contemporani, autori în viață, am cu ei raporturi vii, interactive, chiar dacă nu-i cunosc și nu corespondez cu ei. Discut cu ei în gând; uneori îi cert, când se contrazic sau lasă părți nerezolvate, altă dată îi admir și-i felicit. Le spun how clever you are sau how stupid you are. Când e vorba de clasici însă, îmi schimb nu numai lexicul, ci și atitudinea în raport cu autorul. Am senzația
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
-l va înregistra alături de marii săi conducători.“ (Tribuna României, 15 februarie 1973) „E un om simplu, venit din zenitul unui sat molcom, aflat între niște dealuri blânde și ele și împădurite, un bărbat rămas tânăr la o vârstă care-mi contrazice rândurile de până acum, un Om care a dezlegat fântânile bunătății românești uitate de alții și ne-a trimis în locurile natale pentru a mai lua apa vie a izvoarelor în palme și a nu uita baștina. Are în biroul
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
însușit fără să mai dea socoteală cuiva), iar după decembrie ’89, aceștia au fost primii care ,,s-au îmbogățit” devenind ,,oameni de afaceri de succes”. Aș pune și aici un procent de 15% . Cine nu este de acord, să mă contrazică cu dovezi în acest sens). - Secția Poliție politică, adică departamentul ,,Torționari” din cadrul Securității. Aici rămân restul de 70%. Se poate imagina foarte bine că acest departament era format din indivizii cei mai incapabili, cei mai slugarnici și mai dispuși la
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
de oamenii satului, trebuie să spunem că anchetatorii au primit o declarație scrisă din partea însuși cel mai incriminat în speța cercetării, domnului de pământ, contelui Josif Teleki de Szek care prezintă onor comisiei unele lămuriri, chipurile în numele țăranilor, care-l contrazic (vezi unele susțineri ale celor din Arpașul de Jos, de Sus etc.) cu scopul de a influența și a «îndruma mărturisirile», - consemnează comisia - acesta punând numai în socoteala funcționarilor toate nemulțumirile sătenilor făgărășeni. Această declarație conținea cam următoarele: «Dacă ne
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
îmi scapă și, last but not least, pe viitorul Daniel A., purtînd pe-atunci doar numele curios de Cezar Paul-Bădescu, dar aproape toți ceilalți erau foarte buni. Ce puteau să-mi facă ! Aproape că nu mă lăsau să vorbesc, mă contraziceau la tot pasul (mai ales Andreea, care era de-o obrăznicie deve nită apoi pro verbială). Cum sînt un om timid, com bativitatea asta mă inhiba, mă făcea să mă-ncurc, mai ales că n-aveam mereu timp să mă
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Internet, că Cezar este și un nume de cîini. Pe lîngă toate acestea, Cezar mi se pare că numește întotdeauna o persoană extrem de glandulară. Impre sia asta nu cred că mi se trage (deși - cine știe ? - un psihanalist m-ar contrazice imediat) de la povestea alegerii numelui meu. Am aflat de povestea respectivă mult mai tîrziu, iar idiosincrazia mea este de cînd mă știu. O întreb pe maică-mea : „De ce mi-ai pus numele ăsta, Cezar ?“. „Păi, cînd să te nasc, eram
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
reluă mai departe lucrul întrerupt, convins că nu-i scăpase nimic din cele petrecute. Dar a doua zi, cum vorbea despre întâmplarea aceasta cu un prieten, care fusese și el față, ba chiar luase parte la desfășurarea ei, se pomeni contrazis în tot ce credea că văzuse, în tot. Reflectând atunci la gravele dificultăți de care se leagă cunoașterea adevărului, când e vorba de lucruri îndepărtate, din moment ce ne putem înșela așa de ușor când e vorba de fapte desfășurate chiar sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Probabil eu... Colegul meu, care a luat direct parte la întâmplarea aceasta, a trebuit să reție mai bine și mai exact datele ei. Esențialul e că unul din doi lua drept adevărat un lucru neadevărat, gata să înfrunte și să contrazică pe oricine ar fi susținut contrariul. * Dar în definitiv, ce înseamnă, oare, a retrăi timpul trecut, a-l evoca, a-i da viață? De ce natură e lucrul acesta, pe care obișnuit îl exprimăm prin termenul vag "retrospecțiune"? A privi îndărăt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
și la originalitatea și gustul caselor boierești, cum și constatarea consulului Billecocq, că a găsit la Iași oameni inteligenți, spirituali și culți, sunt mărturii despre o stare de lucruri pe care în genere aprecierile defavorabile ale celorlalți călători nu le contrazic, căci nu se referă la ele ci la alte date și aspecte. La timpul acesta de altfel, s-au produs toate acele acte de redeșteptare, de regenerare, de primenire națională și culturală (de care am pomenit puțin înainte), care, pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
sursă de inspirație pentru pictorii naivi. Dar nu doresc să fac doar o enumerare a acestor teme sau subiecte de pictură naivă, încerc să găsesc o explicație a evoluției picturii naive din România, a tendințelor, și mai ales vreau să contrazic pe cei care susțin că pictura naivă nu are viitor, că este doar un curent sau mai știu eu ce, și că într-o bună zi va dispare, rămânând doar prin muzee, lucrări ce vor atrage interesul rarilor amatori care
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
decît despre cei vechi. CÎteodată mă simt și eu unul din acele spirite nordice care au urmărit fantomele Eladei pentru a se bucura de lumina luxuriantă ce scaldă ruinele. Și aici pe țărm pîndesc zilele Însorite cu o voluptate ce contrazice călătoriile polare visate În adolescență. Atunci nu-mi mai doresc nimic. Mă copleșește atîta soare și mă Învinge. Mă cuprinde o oboseală luminoasă și Îmi imaginez fericirea Într-un fel care să depindă de mine. Mi-e greu de aceea
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
puțin o dată credincios memoriei mele. Și să revin astfel pe un drum străbătut. Dar nu voi putea face acest lucru toată viața. De aceea a trebuit să te părăsesc. Tu mă țineai strîns În brațele memoriei... lată Însă că-mi contrazic destinul, Ariadna. Ceva mă Împinge să-mi Întorc privirea spre țărmul acela unde te deslușesc din ce În ce mai greu. Și poate că mă voi Întoarce spre acest țărm și mai tîrziu, amintindu-mi-l... Trebuia totuși să plec. Numai cei care se
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ceasurile care sînt senine, cîtă vreme voi putea crede că grecii, vorbind deschis despre durere În timp ce-l sărbătoreau pe Dionysos, n-o făceau din nepăsare și nici din cinism; ei rămîneau liberi și discutînd despre moarte. Astfel, tragedia greacă nu contrazice Parthenonul, ci Îl susține din alt punct de vedere. Totul e să dăm fiecărui lucru sensul cuvenit, altfel arbitrariul poate deveni la fel de revoltător ca absurdul. Ascultam Într-o zi un regizor, care pregătise un spectacol Eminescu, declarînd: În textul spectacolului
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
să dea un răspuns neîntîrziat și tranșant. Eternitatea e pentru el suspendată de un oftat ușor care trebuie să aburească buzele statuii. Avem arta pentru ca adevărul să nu ne ucidă, afirmă Nietzsche, iar surîsul statuilor grecești părea să nu-l contrazică. Însă la Pygmalion aflăm un punct de vedere diametral opus: avem arta pentru ca adevărul să se nască Înfiorat sub mîinile noastre. Căci dragostea lui Pygmalion ascunde și o revoltă Împotriva esteticii eline. Sculptura greacă a evitat sîngele și zbuciumul cărnii
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]