5,537 matches
-
fi cenzurat ar putea intra în conflict cu dreptul susținut de un grup religios de a nu fi ofensat cu privire la convingerile sale profunde. Sau, într-un alt exemplu, un polițist poate rechiziționa o mașin] privat] pentru a urm]ri un criminal. Dac] respectivele drepturi sunt drepturi la bunuri, atunci devine tot mai clar c] nu se poate ca toat] lumea s] primeasc], de exemplu, tratamente medicale moderne sau un loc de reședinț] neaglomerat. Așadar, dac] exist] într-adev]r drepturi absolute, acestea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
este justificat]. Chiar dac] este justificat] pedepsirea infractorilor dovediți, exist] limit]ri în ceea ce privește pedepsele. Dac] un tâlhar m]runt ar fi pedepsit cu 10 ani de închisoare, aceasta ar fi considerat] o pedeaps] excesiv]. Pe de alt] parte, dac] un criminal cu sânge rece ar fi eliberat dup] doar o s]pt]mân] petrecut] în închisoare, aceast] pedeaps] ar fi catalogat] drept una excesiv de ușoar]. Cum determin]m ins] cantitatea potrivit] de pedepsire a diferiților infractori? Teoriile pedepselor încearc] s] r
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
persoană nevinovat] pentru infracțiunile comise de c]tre altcineva deoarece consider]m c] este incorect sau injust s] folosim persoanele nevinovate drept mijloace pentru beneficiul societ]ții. Acesta ar fi motivul major pentru care, spre exemplu, nu sunt pedepsite familiile criminalilor chiar și în momentul în care suntem convinși c] asemenea pedepse ar fi cele mai eficiente pentru reducerea ratei infracționalit]ții severe. Pare a fi incorect] pedepsirea infractorilor care nu au putut evita comiterea unor fapte incriminate de legea penal
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
respecta legea așa cum o fac cei din urm]. Teoria localizeaz] partea negativ] a actului infracțional în obținerea unui avantaj necinstit fâț] de cet]tenii care se supun legii. Dar acest aspect este deseori înșel]tor. R]ul f]cut de criminal este, în principal, suferit de victimă să și nu de c]tre o terț] persoan]. Crimă se pedepsește nu doar pentru a înl]tură avantajele necinstite pe care criminalul le-a obținut fâț] de cet]tenii care se supun legii
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
acest aspect este deseori înșel]tor. R]ul f]cut de criminal este, în principal, suferit de victimă să și nu de c]tre o terț] persoan]. Crimă se pedepsește nu doar pentru a înl]tură avantajele necinstite pe care criminalul le-a obținut fâț] de cet]tenii care se supun legii, ci și pentru prevenirea unor viitoare crime asupra altor oameni. Mai mult, faptul c] cet]tenii care respect] legea accept] unele limit]ri ale libert]ții lor, pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
dureros care se profileaz]. Chiar dac] scopul legii talionului este restrâns la cazuri în care r]ul este f]cut în mod intenționat, inc] mai exist] problemă referitoare la nivelul la care pedeapsă ar trebui s] imite crimă. Ar trebui criminalii uciși în aceeași manier] în care și-au ucis victimele? În orice caz, este imposibil de aplicat legea talionului în cazul mai multor r]uf]c]tori: hoțul f]r] bani, tâlharul f]r] dinți care îi sparge dinții victimei
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nu a mai fost aplicat] pedeapsă capital]. Rezultatele nu demonstreaz] superioritatea pedepsei capitale în raport cu alte pedepse. Abordarea utilitarist] este respins] de c]tre cei care doresc s] accentueze valoarea vieților persoanelor nevinovate în cazul crimelor prin comparație cu cea a criminalilor care au comis aceast] fapt] în mod intenționat. Este sugerat faptul c] rezultatele comparației de mai sus nu relev] în mod decisiv superioritatea pedepsei capitale, iar în asemenea condiții este mai bine s] nu se ia în calcul posibilitatea pedepsei
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de mai sus nu relev] în mod decisiv superioritatea pedepsei capitale, iar în asemenea condiții este mai bine s] nu se ia în calcul posibilitatea pedepsei capitale. Dac] exist] pedeaps] capital] și ea nu se dovedește a fi superioar], atunci criminalii au fost executați f]r] a exista o necesitate în aceast] direcție. Dac], pe de alt] parte, este abolit] pedeapsă capital] și se dovedește a fi o pedeaps] superioar], atunci vor ap]rea victime colaterale ale crimei. Acest argument este
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Dac], pe de alt] parte, este abolit] pedeapsă capital] și se dovedește a fi o pedeaps] superioar], atunci vor ap]rea victime colaterale ale crimei. Acest argument este ins] inacceptabil deoarece, unde exist] pedeaps] capital], este sigur faptul c] acei criminali condamnați la moarte vor fi uciși, dar în absență pedepsei capitale și în lumina experienței avute pan] în prezent exist] o mic] probabilitate a apariției mai multor victime nevinovate ale crimelor (Conway, 1974). În orice caz, exist] riscul pentru câteva
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
pentu o perioad] bun] de timp. Referințe: Coway, D.A., „Capital Punishment and Deterrence: Some Considerations în Dialogue Form”, Philosophy and Public Affairs, 3 (1974), 431-43. Harț, H.L.A., Punishment and Responsibility (Oxford: Clarendom Press, 1968). Wootton, B, Crime and the Criminal Law (London: Steven and Sons, 1981). Bibliografie suplimentar] Burhg, R.W.: ‘Do the gulity deserve punishment?’, Journal of Philosophy, 79 (1982), 193-210. Duff, R.A.: Trials and Punishments (Cambridge: Cambridge University Press, 1986). Honderich, Ț.: Punishment: The Suppoosed Justifications, (Harmondsworth: Penguin
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
c] aceast] opinie nu rezist] f]r] noțiunea unui legiuitor divin. Din moment ce filosofia moral] îl interzice pe Dumnezeu, privindu-l fie că mort, inexistent, sau irelevant, concepția ei despre teoria moral] este în cele din urm] anacronic]. Este ca și cum noțiunea „criminal” ar d]inui chiar dac] dreptul penal și curțile de justiție ar fi de mult desființate și uitate. (Ascombe, 1958, p. 30) Concluzia lui Ascombe este c], dac] filosofia moral] este laic], ar trebui s] se asemene în mai mare
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
aceia care îl s]vârșesc nu vor putea s] fac] nimic altceva). Dar va fi în continuare necesar s] fie controlat pentru a nu supune interesele celor care nu ridic] o problem] social] riscului intolerabil de a fi împiedicați de criminali. În extremis, potrivit determiniștilor radicali, ar fi justificabil] o fort] de control social implicând izolarea celor care prezint] un risc serios de a cauza moartea, v]ț]marea corporal] sau distrugerea propriet]ții altora. Aceasta ar fi gândit] mai precis
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
un imens succes la public 1. Întreaga acțiune a filmului se desfășoară având în centru substituirea reciprocă a identităților personajelor principale. Sean Archer, agent FBI, în încercarea de a dejuca un plan terorist, își însușește chipul lui Castor Troy, un criminal renumit aflat în comă în mâinile autorităților. Din "nefericire", lucrurile nu merg după cum sunt plănuite în secret de FBI, Castor revenindu-și din comă și însușindu-și la rândul său chipul lui Archer. Evident, jocurile de rol pe care le
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
Mai avem încă treabă în problemă. Paradoxurile istoriei comuniste: cine încerca, în 1958, să-i convingă pe ruși să-și ia tălpășița de pe la noi? Exponentul cel mai fioros și mai radical al NKVD, Emil Bodnăraș. Masca personajului, impenetrabilă, onctuos perfidă, criminal înșelătoare: greu de șters din memorie. Vă mai aduceți aminte?: să învățăm limba rusă cîntînd! 31 mai Așa revoluție, așa revoluționari. Cît de bine se potrivesc lucrurile, dacă ne gîndim că adevărul despre ce s-a întîmplat în decembrie 1989
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și las, mai la tot pasul, cîte ceva în palma întinsă. Atît pot face eu în lumea asta (încă) prost alcătuită. Cum mi-ar trece prin minte să dau soluții! S-a văzut cîtă suferință au adus omenirii soluțiile impuse, criminal, de utopiile egalitariste. Își va da, oare, seama electoratul de ce pericol este pîndit, mergînd (iarăși) pe descărnata mînă marxistă? Trec, încîntat, pe lîngă stenicul World Trade Center și mă opresc din loc în loc, îngîndurat, să pun cîte ceva în palma
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ce a transformat țara în lagăr de exterminare.) Ciclopul de sub Cetățuia, al cărui ochi s-a scurs în smîrcurile de la poale, zace acum (ruginit memento înspăimîntător) în soarta lui previzibilă: emanație a minții unor golani ai istoriei românești, trădători, neinstruiți, criminali. Pînă și foișorul de sub zidul cetății, destinat a-i fi ciclopului paznic, e atît de vulgar anacronic în supraviețuirea lui... (Ce colosal alt Centru Pompidou ar ieși din pieritul ciclop sub mintea ordonată a unui mare inventiv! Ce minunat atelier
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în care probabil vom intra. Da, dar numai cu mănușa lui Chamberlain sau, de ce nu, cu trabucul lui Churchill. Salutul lui Groza, cu fetrul scump al pălăriei, în gestul lumii bune din care venea, dar pe care a trădat-o, criminal, răspunzînd astfel, slugarnic, celuilalt salut cel mai odios din toate timpurile al pumnului bolșevic. Probabil că Napoleon (I) le oferea doar două degete inerte celor ce, mieroși, veneau să-l salute. Nici nu meritau mai mult. Celălalt Napoleon (III), în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
tip de roman excepțional. Necondiționat. Liber inspirat. De unde și propriu-mi... pedantism, ca tînjind după un model ce pare, vai, de neatins. În țara Chiriței. 23 septembrie Dacă Ghiță Dej sub comanda Moscovei rămînea pînă la urmă un rigid, un criminal anchilozat, făcînd pe față să dispară elitele țării, în fapt România profundă, Ceaușescu avea să păcălească prin pretinsa distanțare de aceeași Moscovă, prin abila mascare a terorii. Cei doi întrupează segmentul dur al dictaturii postbelice, ușurînd enorm sarcina succesorului, care
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și pînă la un punct îndreptățită) mefientă îmi blochează tot ce provine acum dintr-un răsărit al tuturor răvășirilor și alterărilor. Din vastul cîmp slav, doar marii ruși s-au plasat în definitivul top mondial. Abominabila revoluție roșie a distrus criminal tot ce-ar fi putut da încă imensa vocație narativă a locului. Situație similară ca să restrîngem subiectiv a cunoscut și romanul românesc, atît de strălucitor prolific, din toate punctele de vedere, în interbelic. Distrus de importatul jdanovism. Și resuscitat, cît
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
vorba lui nenea Iancu, n.n.) ne-am mai liniștit", precizează: "Consiliul federal a luat măsuri înțelepte pentru ca sfîntul obicei de azil pe care Elveția l-a avut ca deviză fiind respectat, să se dea satisfacere și țărilor vecine, izgonindu-se criminalii politici ordinari". Rezon! Și mai spune Tell: "În coloniile rusești de aici se observă o liniște mare. O fi aparentă sau reală? Nu știu". Ce nu știa Tell, la 1890, aveam s-o știm noi, mai tîrziu, citind cursul scurt
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
folosesc sintagma „drepturi umane” În loc de „drepturi cetățenești” pentru a face o distincție clară Între vechea idee a legării drepturilor de teritoriu și noua idee a deteritorializării drepturilor și a le face universale. Carta Tribunalului Militar Internațional care a guvernat procesul criminalilor de război de la Nuremberg, la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, a fost prima Înțelegere guvernamentală multilaterală care recunoștea drepturile și Îndatoririle Într-o comunitate morală care transcende statele suverane. Statele Unite ale Americii și aliații săi i-au judecat
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
război de la Nuremberg, la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, a fost prima Înțelegere guvernamentală multilaterală care recunoștea drepturile și Îndatoririle Într-o comunitate morală care transcende statele suverane. Statele Unite ale Americii și aliații săi i-au judecat pe criminalii de război naziști pentru „crime Împotriva umanității”. În timp ce oficialii naziști argumentau că ei nu au făcut altceva decât să urmeze ordinele guvernului și nu puteau fi puși sub acuzare, ca urmare a drepturile lor de cetățeni germani, aliații nu au
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
În sprijinul reabilitării. Uniunea Europeană spune că „a menține pedeapsa capitală nu ar fi În acord cu filosofia reabilitării urmată În sistemul de justiție penală al statelor membre Uniunea Europeană, după care unul dintre scopurile pedepselor este reabilitarea și reintegrarea socială a criminalului”14. Pentru a fi nepărtinitori, trebuie arătat că reabilitarea continuă să fie scopul declarat al sistemului penal american, mulți americani sprijinind această premisă. Dar anchetele arată că mulți alți americani Încep să abandoneze această doctrină, adoptând un punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
această chestiune ca majoritatea americanilor. Dar elitele politice, liderii de opinie, precum și clasa de mijloc și cea profesională, au Înclinat de mult timp balanța În favoarea abolirii execuțiilor sancționate de către stat. Astfel, americanii Îi acuză pe europeni că Îi răsfață pe criminali sau chiar mai rău - că au o atitudine Împaciuitoare față de comportamentul criminal. Europenii, la rândul lor, Îi acuză pe americani că sunt nemiloși și necivilizați, atunci când aprobă execuțiile oficiale. În spatele conflictului există o diferență foarte mare În viziunea pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
A-și menține angajamentul pentru viitor, fără a piarde din vedere pericolele foarte reale ale prezentului, este o sarcină dificilă. Această provocare atinge maximul În formularea agendei de politică externă. Cum Își conciliază europenii poziția de a cruța viața unui criminal cu nevoia de a purta războaie Împotriva unui inamic? Mergând singuri Răspunsul Administrației Bush la „perceputul pacifism” european este „hai să fim realiști”. Într-o țară În care majoritatea oamenilor cred În „ochi pentru ochi”, nu este surprinzător că politica
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]