6,333 matches
-
Timișoara Iași albastru la capăt de traseu, Tîrgu Frumos pe lîngă vagon, pași aruncați, îl țin pe celălalt strîns de braț, lasă-l să urce că pleacă! mulțumesc mult, Vasile, te iubesc! stimă și respect, te-am pupat! să fii cuminte, da? ciupiturile faciale în intoxicația voluntară cu alcool, parcurgem stadiile ei, da? semințele spațiu sparte în dinți, alternativă la timpul regăsit de tip Proust, ezită, chip de somn își zugrăvește, iconodul, halta Pietrișul panoul, tren de noapte dincolo de geam, găoace
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
nu-mi lipsește la țară, un pahar de ceai, da-l țineți la soare, puiu' mamii, da-l țineți la soare? unde pleacă, la bunici? piața a! e piață, dacă n-aveam bagaj mergeam și eu, Rediu fata și mai cuminte trează, scoală, bunica! dăm noroc bărbătește, îi țin vorba kilometru de kilometru strînsă de mînă, hai înainte, ce, să mă țin eu după tine? cartier de țigani, parter, neplată, să-i scoată de acolo, la 3 luni a vîndut apartamentul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
om, Vad Borod tot femeie, tot despre cîrnați polonezi, mai ieftini, salamul, tăticule, Ioji vinde mai scump! aș putea s-o fac și mîine, dar nu mai am nici o dragoste de mașina aia! copiii calculator, după aceea, promit, o să fiu cuminte, să le pun internet! stație "Butan Gas", în Apuseni locuiești oriunde, dar te mărunțești pe vîrsta lor de locuire, zorii în dealuri, est-nord-estul, " Bine ați venit în comuna Aștileu", steagul "Dumnezeu să vă binecuvînteze", coboară pentru Aleșd. Ora 7,17
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
vede cu băutura! Două mii de vasluieni / Le dau m... la ...eni! pornografia fotbal, luăm un prezervativ, mai multe dacă ai! îi și patruzăși, nu mai pleacă, îi rup capu' de la genunchi! centru pierdut pe spațiul de trecere, fata stă prea cuminte, picior peste picior, interval în pensionarul interzis de proximitatea simetrică, Munteni Ștefan cel Mare ecvestru în locul bătăliei lui și mai mult pe scările de lumină, pistă de decolare hiperbolică, cu Înălțare în Sadovenian, Bulboaca, Crasna, două mii de vasluieni a treia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Simion Natalia preda materialism dialectic la Istorie. Era soția unui mare director de atunci. S.B.: Cu Bulimar Miluță ați făcut ore? D.T.: Bulimar Miluță tocmai terminase filosofia, ne-a predat filosofia culturii, din cartea lui Drimba. Era folosit ca propagandist, cuminte, pe linie. S.B.: Și mie, după Revoluție. Plicticos și obositor om! Dar Prisecaru Gheorghe? D.T.: Prisecaru Gheorghe nu mi-a fost profesor, nici Puha Elena. S.B.: Cu Radu Negru cum ați colaborat? D.T.: Pe Negru Radu l-am avut ca
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
București: "Măi, Doru, uite care e treaba: vreau să pun oameni de la voi de la studenți, să nu mai fie discuția cu UTC-ul. Eu am fost apropiat de voi, de tine. Hai, las-o pe Ancuța, că e elegantă, e cuminte, știe ea ce să facă. Roag-o să accepte!". "Ioane, noi avem copil mic". Îi spun Ancăi, nici nu a vrut să audă. O trimit la discuții la Mohora și la Ioan Toma. Eu am rămas acasă cu fetița. Am dus
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
Apărătorii patriei se ridică și pleacă, iar îndrumătorul de grupă, domnul Dima, ne cheamă în biroul decanului... Mai apar vreo patru profesori și iarăși începe judecata. - Măi copii, voi chiar nu știți în ce v-ați băgat... Urmează o muștruluială cuminte și formală după care ni se spune, mai mult în șoaptă, că poate avem noroc să scăpăm. Realizez că, într-un fel, ne-am dat foc la bagaje și noi, studenții, dar și profesorii care nu ne-au "instruit" ideologic
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
să-și înduplece șeful prin Colentina sau prin cine știe ce miracol. L-am urmărit atent pe omul acesta devenit consilier, interesant în felul său. Cu privirea ageră urmărea atent ce spunea liderul de grup, trompeta șefului, un mare prostălau handicapat. Vota cuminte și cînd ridica mîna în contrasens cu prostălăul și-o retrăgea cuminte (aveam impresia că și-o și dezinfecta) și apoi, zîmbitor, vota cum trebuie. Ca primar am avut și marea surpriza să-l aud chiar și vorbind în consiliu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
urmărit atent pe omul acesta devenit consilier, interesant în felul său. Cu privirea ageră urmărea atent ce spunea liderul de grup, trompeta șefului, un mare prostălau handicapat. Vota cuminte și cînd ridica mîna în contrasens cu prostălăul și-o retrăgea cuminte (aveam impresia că și-o și dezinfecta) și apoi, zîmbitor, vota cum trebuie. Ca primar am avut și marea surpriza să-l aud chiar și vorbind în consiliu. O singură dată. A spus "îhî". Dar prin cîte a trecut omul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
deci o mică eroare de unghi nu-i întotdeauna o catastrofă. De aici începe adevăratul calvar. Boscheți, cacadîri, tufișuri cu mure, gropi, albii abrupte create de torente ocazionale. Luna este plină, dar luminează bine doar căile de mers ale oamenilor cuminți. Dacă umblai prin pădure nici nu se uita la tine. Poienițele erau luminate dumnezeiește, erau poleite cu aur și pe deasupra se mai rătăcea cîte un norișor ca un smoc de vată, și el auriu. Prin locuri mai îndepărtate se vedeau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Un picioruț era rupt și cînd efortul de a se ridica i-a provocat o mare durere puiuțul a țipat ca un copil. Doamne, ce necaz a dat peste voi! Cum de te-ai născut vara? N-ai fost prea cuminte, fato, ești ca... Zînica. Dinu a luat puiul în brațe, l-a mîngîiat și apoi și-a dat seama de încurcătură. Îl așează din nou jos, cu mare atenție și dă să plece bodogănind. Îmi pare rău, dar am treabă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
este mărișor tare... Visul revine imediat în mintea mea și (ce prostie!) sper la... un balaur mare, dar mare, nu glumă... Cu emoție trag de fir și mă uit îngrijorat la Bogdan, ăla din vis cu scaunul, dar băiatul stă cuminte, doar puțin curios. Mă uit în spate și văd că nu era nimeni. Domnul Covalciuc privea cu interes, dar nici vorbă să-mi sară în spate. Trag de fir și scot la mal o... broască țestoasă. Amicii mei o scot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Vorbești singur, este cam grav, se impacientează soția. Nici vorbă! Sînt obsedat de Hamlet. Mă duc să cumpăr... Este cam ceață afară și aprind luminile mașinii. Nu-i mare circulația. Opresc la rînd ca să trec pe sub linia ferată. Șoferii stau cuminți. Pe lîngă șirul de mașini care așteaptă trece o mașină. Bengoasă rău și bubuie de muzică. Se bagă în față, dar nu-i lăsată de cel care stă cuminte la rînd. Un timp, pentru că bengosul se bagă la "care pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
circulația. Opresc la rînd ca să trec pe sub linia ferată. Șoferii stau cuminți. Pe lîngă șirul de mașini care așteaptă trece o mașină. Bengoasă rău și bubuie de muzică. Se bagă în față, dar nu-i lăsată de cel care stă cuminte la rînd. Un timp, pentru că bengosul se bagă la "care pe care". Cînd să ajung și eu la liman vine alt bengos. Apoi un altul. Văleu, dar mulți bengoși mai sînt! Nici unul nu stă la rînd și toți au lanțuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
rezistă și se sinucide. Sau și mai rău, nu reușește să moară de tot și rămîne infirmă, mutilată îngrozitor. Alteori însă, devine înfricoșătoare pentru soț. Te doy candela, țipă Aurora, eroina acestei povestiri. Aquiles, soțul Aurorei, chiar era un om cuminte, la locul lui. Dar Aurora era cuprinsă de o gelozie bolnăvicioasă și nu era chip să te înțelegi cu ea. Aveau doi copii, un băiat și o fată, elevi străluciți la școală și, în general, se descurcau bine. Aquiles mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
drumul la vorbă. Știu, profesore, ce te șochează la mine... Ei, profesore... doar... ei, hai... Lasă, nu-s chiar atît de nătărău. Mă supăr dacă crezi că... Zău, nu cred nimic, parol, pe onorul meu... Mă fac niznai și torn cuminte pălincă. Eram student în anul patru și eram virgin... Ei, să lăsăm lucrurile intime, spun cinic, crăpînd de curiozitate. Se face că nu aude și continuă monoton. Aveam o prietenă, studentă în anul doi. Eram prieteni de un an, ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
alții, ori, nepriimind, să aibă egumenul voie a-i scoate din dughene și să priimească pe alții.” - Din cele ce am grăit până aici, cred că ți-ai dat seama, dragule, că prea cuvioșii călugări de la mănăstirea Goliei au fost „cuminți”, cum s-ar spune. Au avut totuși o judecată cu frații lor ,călugării de la mănăstirea Agapia. Pricina o aflăm din urmarea judecății făcută de Gheorghe Stefan voievod la 8 iulie 1654 (7162): „Io Gheorghi Stefan voievod...Iată au venit înaintea
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
an mai mic. Din câte îmi amintesc, erau copii frumoși, bine îmbrăcați și cu educație peste medie. Era firesc. Veneau dintr-o familie de intelectuali. Nu prea am avut de-a face cu ei. Știu doar că Țucu era mai cuminte, mai așezat, dar parcă și cam bolnăvicios, în timp ce Cocu mai călca prin străchini. Întâmplarea a făcut să mă întâlnesc cu ei peste câțiva ani. Prin 1949 sau 1950. În niște condiții mai aparte. După ce am urmat un curs intensiv, timp
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
în jurul gâtului, dar și de un lănțug cu belciug prins de buza de jos a animalului. Cu belciugul ăsta îl ținea moș Șutu în frâu. Probabil că orice smuncitură îi producea buhaiului o durere groaznică, ceea ce îl făcea să fie cuminte, mergând liniștit în urma stăpânului. Simțindu-se parcă admirat de droaia de prichindei din preajmă, buhaiul își întorcea privirea galeșă spre noi, și cum s-ar fi întrebat : de ce se țin ăștia după mine, ca după urs?! Moș Șutu îl aducea
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
copii aducători de bucurii, « cum firească trebuie a fi viața pe pământ ». În luna iulie urma să împlinească treizeci de ani. Dacă până la acea dată găsește o femeie potrivită pentru el, după cum a mai auzit că se găsesc și fete cuminți și cu chemare spre o viață familială sănătoasă, neviciată, el se va căsători. În cadrul echipei sale de lăcătuși mecanici avea și muncitori de mare nădejde, unii căsătoriți, alții mult mai tineri de cât el, ce încă nu-și întemeiase familii
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
lipsă de inteligență, gândire șchioapă. Păcătosului nu trebuie să i cerem, așadar, numai să se abțină, să reziste, să fie „tare“. Trebuie să-i cerem, măcar din când în când, să facă un efort intens și consecvent de gândire. „Fii cuminte!“ nu înseamnă în fond altceva decât „Fii cu minte!“, gândește, răs-gândește și răzgândește-te! Lecturi stoice de Crăciun Înainte să se convertească la creștinism, lumea romană târzie supraviețuise moralmente prin înțelepciunea stoică, cu aura ei de resemnare dârză, cu asceza
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
caducitatea unei mânăstiri fără religie. Ce-ar rămâne din portretul umanității noastre fără muzee, săli de concert, teatre, biblioteci, serbări, dansuri și mâncăruri alese? Din păcate, spectacolul tranziției nu ne lasă răgazul de a vorbi despre lux cu miez și cuminte. Așa cum patriotismul a fost confiscat de câteva flașnete obraznice, luxul a fost confiscat de o mână de țoape. El este practicat ostentativ, incult, fără vocație, ca încununare a unor cariere bazate pe malversațiune și impostură. Toate viciile luxului ies astfel
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
ești împăcat. Și pe cât de șturlubatic te manifești când e vorba de alții, pe atât de crunt devii, dacă cineva îndrăznește să-ți răs pundă cu aceeași monedă. Luatul peste picior e monopolul tău. Restul lumii să poftească să stea cuminte și să-și pună cenușă-n cap. Personajele astfel croite nu iau niciodată în calcul, fie și măcar de ochii lumii, „d’un pamplezir“, posibilitatea, dacă nu chiar necesitatea strategică, de a se lua nițeluș în râs și pe ei
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
critic, un om al ironiei și al deriziunii, dar toate pe un fundal de voioșie existențială, de convivialitate tonică. Oamenii și lumea îl distrează. Îi place taclaua, anecdota, comédia vieții. Cum spune într-o scrisoare, „petrece nebunește, ca toți oamenii cuminți“. Și poate că marea lecție a lui Caragiale pentru România de azi nu constă doar în semnalarea nevindecabilelor noastre derapaje, stereotipii și rele moravuri, ci și în recuperarea unei virtuți esențiale: virtutea bunei dispoziții, a bunului dozaj dintre seriozitate și
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
va ilustra una sau alta din „categoriile“ mari ale speciei: berea (mai potrivită la meci), șprițul (pentru dezbaterile politice), vinul bun pentru dezbateri fine, „de idei“. În familiile de „manageri“, se preferă whisky-ul. Copiii, ținuți la televizor ca să fie „cuminți“, se vor îndopa cu zaharicale, Fanta, sau Coca-Cola. Somnul la televizor are și el mai multe variante. Cea mai obișnuită e somnul intermitent. Capul cade scurt, la răstimpuri, pentru a se redresa imediat, ca după un intenționat exercițiu de concentrare
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]