6,268 matches
-
Și nici adversarul tău nu are vreun merit din moment ce s-a grăbit să-și vadă de drum, neîncumetându-se la o a doua încercare. În vreme ce ea îl consola astfel pe Sacripant, a văzut apropiindu-se ceea ce părea a fi un curier, cu sac și corn la gât. Când a ajuns lângă ei, străinul s-a oprit și l-a întrebat pe Sacripant dacă nu văzuse trecând pe acolo un cavaler cu scutul și panașul alb.. L-am văzut și încă prea
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
află deci că dacă ai fost trântit la pământ, aceasta o datorezi înaltei dibăcii a unei doamne pe cât de frumoasă, pe atât de vitează. Fermecătoarea și ilustra Bradamanta este aceea care a câștigat asupră-ți, onorurile victoriei. Cu aceste cuvinte curierul și-a văzut de drum lăsându-l pe Sacripant mai amărât și mai deznădăjduit de cum fusese. În tăcere el s-a urcat pe calul Angelicăi, luând-o pe prințesă îndărătul lui pe crupă și porni în căutarea unui adăpost mai
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
-l recunoști ușor după statură are mai puțin de patru picioare după capul lui disproporționat de mare, după ochii oblici și sprincenele groase ce se prelungesc până-n barba-i stufoasă. Vestmântul său, mai cu seamă,care este acela al unui curier, ți-l va indica. Îți va fi ușor să intri în vorbă cu el dându-te drept un cavaler care a pornit să se bată cu vrăjitorul, dar nu lăsa să se vadă că știi ceva despre inel. Nu mă
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Pe coridoare, în lifturi sau în sala cu jocuri mă întâlnesc cu oameni de talia unui Day Farraday și Connaught Brooadener, Cy Buzhardt și Cheryl Thoreau. Ar trebui să vezi cu cât sârg îi comand pe toți, de la portari și curieri până la scenografi, decodatori, ca să nu mai vorbesc de vedete, producători, sponsori. N-o să-ți vină să crezi. Sunt abordat în cantină și întrebat în șoaptă despre speranțele și visurile mele. Se cheamă că am intrat în afacere. Sunt binevenit. Pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ne evacuăm pe mare la adăpostul întunericului și al ceții care ne venise în apărare, unități speciale acoperindu-ne retragerea printr-o rezistență de nedescris. Ordinul de evacuare sosise la fiecare companie a Batalionului 9 Vânători de munte, prin curajosul curier de legătură cu Centrul de Comandă al operațiilor. La compania mea, căpitanul Alex fusese rănit și trimis în țară. Conducerea acestei unități de cercetare și comandă mi-a fost încredințată mie. Moment dificil și sarcină grea. Responsabilitate sporită. Evacuarea pe
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
H. 7, numele fiindu-i tot grecesc: Chersones. El va constitui ultima rezistență în căderea Crimeii în mâinile siberienilor aduși tocmai de la frontiera cu Japonia (de care rușii, prin spionii lor, erau de-acum siguri că nu vor fi atacați). Curierul Gliga, omul viteaz și destoinic caporal, ne-a adus ordinul de evacuare la 12 noaptea, în data de 13-14 Aprilie 1944. Întors la centru operativ, urma să revină la orele 3 noaptea, pentru a ne conduce la debarcader. În scopul
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
speranță, dublată de regretul învinșilor. Șanțul de retragere era desigur mai scurt decât distanța de 2 kilometri până la locul de îmbarcare. Aviația și artileria inamice bombardau de zor, răspunzându-le prompt tunurile și brandurile unităților germano-române de rezistență și acoperire. Curierul Gliga nu s-a mai putut întoarce să ne conducă strategic, ghidarea companiei revenindu-mi în întregime, ajutându-mă de o schiță și de o busolă ținută în atenție și observație. Printre bombe explodând, făcându-ne una cu pământul la
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
vorbele sale aveau să ajungă la urechile lui Tiberius. Soarta a făcut ca decurionul și băiatul să ajungă chiar în clipa în care, de pe un cal plin de noroi până la piept, descăleca epuizat - urmat de o escortă la fel de obosită - un curier extraordinar, un tabellarius stator din îndepărtata Romă. Cu haina lui ceruită plină de apă, curierul se lăsă să alunece de pe cal și pe când, cu mâini amorțite, încredința frâiele unui grăjdar, ceru să-i fie anunțat grabnic lui Germanicus. Neașteptatul curier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
băiatul să ajungă chiar în clipa în care, de pe un cal plin de noroi până la piept, descăleca epuizat - urmat de o escortă la fel de obosită - un curier extraordinar, un tabellarius stator din îndepărtata Romă. Cu haina lui ceruită plină de apă, curierul se lăsă să alunece de pe cal și pe când, cu mâini amorțite, încredința frâiele unui grăjdar, ceru să-i fie anunțat grabnic lui Germanicus. Neașteptatul curier fu primit imediat, plin de noroi cum era; din prag, băiețelul îl văzu înmânându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
curier extraordinar, un tabellarius stator din îndepărtata Romă. Cu haina lui ceruită plină de apă, curierul se lăsă să alunece de pe cal și pe când, cu mâini amorțite, încredința frâiele unui grăjdar, ceru să-i fie anunțat grabnic lui Germanicus. Neașteptatul curier fu primit imediat, plin de noroi cum era; din prag, băiețelul îl văzu înmânându-i faimosului său tată un plic oficial sigilat și scoțând apoi dintr-un buzunar interior un al doilea mesaj. Faimosul său tată lăsă plicul oficial să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
al unei călătorii întreprinse în mare grabă, cu răsuflarea tăiată, în scurtele zile de decembrie, de la o mansio la alta de pe drumurile imperiale. Băiețelul văzu cum, după câteva rânduri, tatăl său ridica repede ochii și, în șoaptă, îi punea întrebări curierului, care răspundea pe același ton, stând cu spatele spre intrare. Însă ofițerul de gardă închise hotărât ușa. Copilului i se păru că acel curier a rămas prea mult în camera tatălui său. Când ieși, purta încă mantaua grea de ploaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
văzu cum, după câteva rânduri, tatăl său ridica repede ochii și, în șoaptă, îi punea întrebări curierului, care răspundea pe același ton, stând cu spatele spre intrare. Însă ofițerul de gardă închise hotărât ușa. Copilului i se păru că acel curier a rămas prea mult în camera tatălui său. Când ieși, purta încă mantaua grea de ploaie, dar părea că nimeni nu dă importanță faptului. Pe când ieșea, îi șopti ofițerului de gardă: — Îl știi pe Sempronius Gracchus, care a fost exilat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
purta încă mantaua grea de ploaie, dar părea că nimeni nu dă importanță faptului. Pe când ieșea, îi șopti ofițerului de gardă: — Îl știi pe Sempronius Gracchus, care a fost exilat în insula Kerkyna din Marea Africii? — Sigur, încuviință repede celălalt. Curierul îl înștiință: — L-au omorât și pe el. Băiețelul surprinse cuvântul „omorât“ și, deși în castrum se vorbea zi de zi despre câte-o moarte, mai apropiată sau mai îndepărtată, îl văzu pe ofițer reacționând cu furie: — Nu mai putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în castrum se vorbea zi de zi despre câte-o moarte, mai apropiată sau mai îndepărtată, îl văzu pe ofițer reacționând cu furie: — Nu mai putem îndura! N-or să cruțe pe nimeni. Cum a murit? — Ca un animal, răspunse curierul. Aruncă o privire în jur și continuă în șoaptă, mânios: — La Rhegium au omorât-o și pe Julia, ca pe-o cerșetoare. De pe haina udă se prelingeau picături care cădeau pe pardoseală. Ofițerul se uită la rândul lui în spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și continuă în șoaptă, mânios: — La Rhegium au omorât-o și pe Julia, ca pe-o cerșetoare. De pe haina udă se prelingeau picături care cădeau pe pardoseală. Ofițerul se uită la rândul lui în spate și, pe când îl conducea pe curier spre ieșire, îl întrebă furios: — Și cei de la Roma ce spun? — Nimic, răspunse scurt curierul și se îndepărtă, dezgustat de amintirea lașității colective. Micuțul înțelese că în insula pierdută în Marea Africii și în orașul acela îndepărtat se întâmplase ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
o cerșetoare. De pe haina udă se prelingeau picături care cădeau pe pardoseală. Ofițerul se uită la rândul lui în spate și, pe când îl conducea pe curier spre ieșire, îl întrebă furios: — Și cei de la Roma ce spun? — Nimic, răspunse scurt curierul și se îndepărtă, dezgustat de amintirea lașității colective. Micuțul înțelese că în insula pierdută în Marea Africii și în orașul acela îndepărtat se întâmplase ceva mai grav decât un atac al germanilor - angrivari sau cherusci - la graniță. Numele celor doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
armată nu putea discuta cu dux Germanicus atunci când dădea un ordin. Băiețelul ieși fără un cuvânt, iar ofițerul închise ușa. Micuțul îl zări însă pe Zaleucos și se duse singur în piață, cuprins de o vagă neliniște. Îl văzu pe curier nemișcat în mijlocul unui grup de ofițeri. Se apropie la timp pentru a auzi un glas care spunea: — Un omor după altul... Ofițerii îl văzură pe fiul lui Germanicus, se întrerupseră, iar el își continuă drumul, prefăcându-se că nu auzise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nou. Micuțul îl îmbrățișă, ascunzându-și fața în coama lui. Îngrozitoarea taină exista, și toți se înțeleseseră să i-o ascundă. Calul percepea oarecum această neliniște, căci era scuturat de frisoane. Burnița, așa cum prevăzuseră grăjdarii; după agitația provocată de apariția curierului, care nu durase mult, drumurile ce se întretăiau printre baracamente rămăseseră pustii; din cauza ploii sau din cine știe ce alt motiv, se părea că toți oamenii intraseră înăuntru. Micuțul era convins că se apropia o primejdie, ca atunci când cheruscii se târau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
care se adunau în grupuri, agitați. Îl cheamă înapoi la Roma! strigă cineva. Iar copilul întrebă imediat: — Pe cine-l cheamă înapoi la Roma? Nu primi răspuns, dar instinctul îi trimise un semnal de alarmă. Într-adevăr, printr-un alt curier neașteptat sosise vestea că victoriosul și preaiubitul Germanicus pierduse comanda. În rândurile soldaților, ofițerilor și tribunilor, revolta era tot mai mare. Din clădire ieși însă tribunul Caius Silius, iar ofițerii adunați în piață își întrerupseră discuțiile, pentru că sosirea lui îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
aceeași neliniște - pe senatorul care, la Roma, în ziua triumphus-ului, nu-l salutase pe tatăl său. Și, într-adevăr, era el, Calpurnius Piso, apropiatul lui Tiberius, care, din portul Seleucia, venise la Antiohia. Un ofițer îi mărturisi lui Zaleucos: — Primește curieri de la Roma în fiecare zi și îndată trimite înapoi mesaje... În senina Antiohia apărură din nou, asemenea unor șerpi iviți de sub pietre, toate temerile care îi asaltaseră în castrum. Dar despre lunga întrevedere pe care o avu în spatele ușilor închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
În dimineața următoare însă, la începutul unei zile care trebuia să fie entuziasmantă, în timp ce în atriu Gajus le povestea fraților mai mari impresionanta călătorie egipteană, își făcu apariția un tabellarius stator cu însemnele imperiale. Discuțiile și râsetele încetară pe dată. Curierul ceru să fie anunțat cu mare pompă. Germanicus tocmai ieșea din camerele sale, iar curierul îi înmână cu obrăznicie un plic, în public, chiar în mijlocul atriului. — Din porunca împăratului, spuse. Gajus văzu că rigiditatea lui militară se transforma în insolență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
atriu Gajus le povestea fraților mai mari impresionanta călătorie egipteană, își făcu apariția un tabellarius stator cu însemnele imperiale. Discuțiile și râsetele încetară pe dată. Curierul ceru să fie anunțat cu mare pompă. Germanicus tocmai ieșea din camerele sale, iar curierul îi înmână cu obrăznicie un plic, în public, chiar în mijlocul atriului. — Din porunca împăratului, spuse. Gajus văzu că rigiditatea lui militară se transforma în insolență și fu cuprins de o spaimă irațională. Curierul așteptă documentul de primire și plecă. Germanicus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Germanicus tocmai ieșea din camerele sale, iar curierul îi înmână cu obrăznicie un plic, în public, chiar în mijlocul atriului. — Din porunca împăratului, spuse. Gajus văzu că rigiditatea lui militară se transforma în insolență și fu cuprins de o spaimă irațională. Curierul așteptă documentul de primire și plecă. Germanicus se închise singur în camera sa, ca să desigileze plicul. Lui Gajus i se păru că fantasticele povești ale călătoriei nu mai aveau nici o valoare. Se opri, așteptând ca ușa să se deschidă. Singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
hotărâră că procesul pentru otrăvire trebuia să aibă loc la Roma. Locuitorii Antiohiei, iar apoi toată Syria și națiunile învecinate înțeleseră că scurtul răstimp de pace se terminase. Noii comandanți ai legiunilor luară în mână cu brutalitate ordinea publică. Un curier rapid, de încredere, îi duse lui Calpurnius Piso, în insula Coos, vestea morții lui Germanicus. Și atât de mare fu bucuria lui - și, încă mai zgomotoasă, a soției sale -, încât organizară serbări publice. Un prieten îi șopti însă violentului senator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
serbări publice. Un prieten îi șopti însă violentului senator să se potolească: — Cei care se bucură mai mult de moartea lui, Tiberius de pildă, afișează în public o durere adâncă. Iar maică-sa plânge mai tare decât el. Trimițând înainte curieri rapizi, Agrippina se întoarse la Roma pe mare, împinsă de iubirea ei rănită, în plină iarnă - zilele de mare clausum, când navigarea era interzisă. III ROMA Debarcarea Coasta Pugliei se ivi într-o zi de ianuarie, pe vânt, sub un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]