6,546 matches
-
odaia ei sordidă din hotelul Dacia, fostul han al lui Manuk-bey, și a stat Între noi, toți Îmbrăcați și tăcuți, de-a curmezișul patului ei profesional, fără a-i putea scoate un cuvânt sau un zâmbet. ÎNTÂMPLAREA - CEL MAI BUN DASCĂL AL NOSTRU - M A adus să cunosc ultima Înfățișare a ultimelor bordele bucureștene, până În ziua desființării lor: 3 martie 1950. Ion Căcat și cu nevastă-sa, Pătruța, erau patronii bordelului, vad vechi, din strada Cantemir, sub propria lor condu cere
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
doar eu și cu Părintele Ioan În biserică, am și cântat În câteva rânduri, mai mult intuitiv. El, care nu prea se descurcă din pricina vocii, mi-a spus că am ureche muzicală, așa că aș putea progresa. Îmi trebuie Însă un dascăl iscusit, care să mă reînvețe notele muzicale, uitate Încă din școala generală. 9 decembrie 2012 A fost și În această duminică o slujbă foarte frumoasă, „ca de Crăciun“, după cum a definit-o Părintele Cezar În Încărcata și plina de semnificații
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
de la 50 de bani, la un leu), candelele de la iconostas au dispărut, fiind Înlocuite cu un sfeșnic, amplasat În apropierea catapetesmei, În stânga Icoanei Maicii Domnului, veșmântul transparent de la ușile Împărătești a fost Înlocuit cu o draperie ornată cu decorațiuni specifice, dascălul tinerel și-a lăsat... „cioc“ și nu-i exclus să fi fost și altele. Surprinși de prezența mea au fost doar scriitorii Dumitru Brăneanu și Petru Cimpoeșu, care știau sau au auzit că am plecat. N-aș fi vrut să
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
venit pe lume cu imensa povară a unei urâțenii complete, și la cap, și la corp, colegii pomeneau cu un soi de tăgadă în glas, ca într-un caz de boală fără remediu. Ciudat e că, atunci când l-am cunoscut, dascălul m-a abordat mai mult decât direct: „Dacă te stânjenește înfățișarea mea - mi-a spus - poți să pleci, că nu mă supăr. Știu că-ți vine greu să mă privești“. Am glumit, i-am spus că sunt lucruri și mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
o mârșăvie, discutând lucruri pe care oamenii se prefac că nu le observă. Îți venea să zici: „Dar de ce eu? De ce să rezolv eu un destin, în vreme ce o întreagă omenire, neavând o soluție, apelează la zicale?“ Când a îmbătrânit, cu dascălul cel urât s-a petrecut un miracol: a devenit un moș frumos. Nasul nu îi mai era mare, ci impunător. Barba albă care-i invada fața îi conferea măreție, monumentalitate. Tot ceea ce până atunci fusese un necaz, devenise un motiv
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cunoscută în țară. Profesorul Vișan a promovat formațiunile pentru tineret: Cecetasia, Arcășia, Străjeria și Premilităria și a încurajat activitaea sportivă a tineretului. Din anul 1947 nouri negri ai prigoanei se abat asupra țării și implicit și asupra distinsului cărturar și dascăl Ilie Vișan, fiind arestat și închis 100 de zile la Văcărești, fără judecată, reîntors în 1948 a fost încadrat profesor de cultură genrala la Scoala tehnică Zootehnica din Raduti, unde a fost și director adjunct până în iulie 1952, când a
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93279]
-
Hurmuzachi” din Rădăuți să își câștige faima unei școli deosebite. Cei care i-am fost elevi nu vom uita orele sale de limbă română și erudiția să, cu care ne impresiona, fiind mândri că am avut parte de un asemenea dascăl distins. Prelucrare după “Profesorul Ilie Vișan, personalitate complexă a timpului său” de Vasile Bată și alte date de la familie
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93279]
-
In prestigioasa suită de dascăli care au slujit cu credința și devotament instituția de educație și cultură, Colegiul „Eudoxiu Hurmuzachi”; la loc de cinste se situează cel ce a fost, o lungă perioadă de timp profesorul și directorul Erast Viforeanu. S-a născut la Volcinet
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93284]
-
multe promoții de elevi foarte bine pregătiți, pentru care a primit numeroase felicitări de la olimpide sau universități sau direct de la foștii săi discipoli, ajunși în importante funcții tehnice sau științifice dințară și străinătate. Profesorul Amuliu Bordeianu a fost omul și dascălul care a binemeritat aprecierile de stima ale tuturor celor care l-au cunoscut și i-au apreciat pasiunea să pentru școala, știința și tehnică. Prelucrare după prof. Vasile Bată și date oferite de familie
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93283]
-
cerea mai mult elevilor săi. Profesorul Traian Galan, era de fapt specializat în fizică, dar datorită pregătirii sale multiple a predat mulți ani matematică, a predat fizică, astronomia și mașini tehnice, fapt care arată orizontul complex de cunoaștere al acestui dascăl riguros. Cu multă stăruința și o mare capacitate în domeniul matematicii, profesorul Traian Galan a elaborat o culegere de probleme de matematică mai deosebită, era un volum rezervat pentru predarea matematicii în liceu. Distinsul profesor cărturar, Vasile Precop, spunea că
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93281]
-
disciplină, s-a preocupat cu exigenta de condițiile de cazare, de igena și în special de cele de masă în vremurile grele din anii 19461947, cănd secetă a făcut ravagii în Moldova și parțial în Bucovina. Profesorul Galan Traian, în calitate de dascăl meticulos, de director activ al internatului și de diriginte, a fost un protector tacit, dar exigent, al fiilor de țărani care doreau să învețe, făcând tot ce putea pentru cei merituoși, pentru această ei nu-l vor uita niciodată. În
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93281]
-
în componență Ucrainei. A urmat cursurile primare în Terblecea, unde învățătorii săi și în special învățătorul Ioan Țigară, la sfarsit școlii, au povățuit familia sal dea la “școală mai departe” după cum mărturisea adesea profesorul, cu emoție și recunoștință pentru acei dascăli. A făcut studiile liceale, în perioada foarte grea de după primul război mondial, la Siret, la Vijnita și apoi la Vatră Dornei. Bacalaureatul l-a susținut, în luna octombrie, din anul 1928, la Liceul “Ștefan cel Mare” din Suceava cu rezultate
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93282]
-
activitate în domeniul științelor naturii, fiind bine cunoscut pentru activitatea sa în mediile academice din diferite centre universitare. Din fericire, noi am avut șansa de a-i fi fost elevi mulți ani și-i păstrăm o neștearsa amintire ilustrului nostru dascăl de de științele naturale, care predă lecțiile cu atâtea exemple, într-o manieră veselă, dar de o înaltă ținută stiinfifica și educativa. Lecțiile sale erau așteptate de către elevii, căci profesorul știa să le facă deosebit de atractive încât mulți dintre noi
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93282]
-
Rădăuți și pentru elevii săi pe care i-a îndrăgit. Că foști elevi ai regretaului profesor Pantelimon Socaciu nu vom uita erudiția să, cu care ne impresiona, am fost și vom fii mândri că am avut parte de un asemenea dascăl deosebit, care va rămâne în amintirea noastră ca om și eminent profesor. Prelucrare după prof. Vasile Precop și alte surse.
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93282]
-
la mai multe școli, din cauza anilor de căutări și modificări ale învățământului românesc și a tulburărilor din timpul războiului Noi am avut șansa de a-i fi fost elevi mai mulți ani și-I păstrăm o neștearsa amintire ilustrului nostru dascăl de geografie, care predă lecții de o înaltă ținută stiinfifica și educativa. Totdeauna lecțiile sale de geografie erau chiar așteptate cu multă curiozitate de către elevii, deoarece profesorul Vasile Tiganescu știa să le facă atractive prin descrierea colorată și pitoreasca a
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93280]
-
copil, o educatie aleasă, bazată pe munca, cinste și omenie, atribute întregite și șlefuite prin studii de specialitate; calități care l-au însoțit de-a lungul întregii sale vieți. Ca profesor și-a făcut pe deplin datoria, fiind un eminent dascăl și educator. Deși exigent, era iubit de elevi, pentru atractivitatea lecțiilor sale bazate pe o largă cultură generală, pentru neuitatele excursii pe care le organiza și conducea pe itinerarii variate și interesante, pentru măiestria de a-i apropia de sine
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93280]
-
a fost eliberat în 1959 și dus cu domiciliu forțat la Fundata, județul Ialomița, unde va locui în mod obligatoriu cu Pr. Anton Dămoc (și cu Pr. Duman) până la sfârșitul vieții. Pe timpul deportării l-au vizitat diferiți enoriași ai săi (dascălul Mihai Crețu, clopotarul Blaj Iojă și alții) aprovizionându-l cu diferite alimente, căci căsuțele deportaților fiind împrejmuite cu sârmă ghimpată, nimănui nu-i era permis să se îndepărteze pentru a face cumpărături. Acești deportați erau serviți de oamenii cu suflet
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
pământ din partea tatei și cam tot atâta aveam și din partea mamei. La înmormântarea mamei mele Veronica, a venit și un frate vitreg al tatei: Francisc împreună cu soția lui, Nița n. C. Vătămănelu. Ei locuiau în Butea, jud. Iași, dânsul fiind dascăl catolic în acea parohie. Neavând decât doi copii și o situație mai bună ca tata s-au hotărât să mă ia pe mine - cel mai mic dintre frații mei - să mă crească și să mă educe ca pe un fiu
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
dat o grenadă în primărie de a zguduit edificiul, a spart geamuri, dar victime nu au fost, căci nu era nimeni în primărie la ora aceea. Cercetări... Am fost chemat la Prefectura de la Bacău împreună cu Pr. decan Mihai Dămoc, și dascălul satului, Anton Cancel. Aici se vede ura mare față de popor. De asemenea, incidentul dirijat pentru panică, înfricoșare... Un tânăr comunist bătut Între păreri diverse, discuții mai aprinse s-a ajuns la bătaia unui tânăr, care era cunoscut de săteni ca
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
15. PR. ALOIS DONEA autobiografie În viața civilă mă numesc Donea Alois, fiul lui Anton Donea, originar din Adjudeni și Varvara n. Lupu, originară din Rotunda. M-am născut la 20 iulie 1922 la Mircești - Iași, unde tatăl meu era dascăl catolic. Aici am făcut cele 7 clase primare, după care, în septembrie 1936 am început școala la Hălăucești. În 1942 noiembrie 1, am fost luat la armată și purtat două luni pe drumuri, până mi-au dat amânare pentru un
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
de la mic la mare, îmbrăcați în straie de sărbătoare participa la Sf. Liturghie de dimineață celebrată în limba latină de obicei de pr. Alois Herciu, parohul de la Hălăucești, de care aparținea satul, și seara la Vecernia pe care o ținea dascălul Ștefan Mititelu. Când se pleca de acasă, noi, copiii ne prezentam în fața mamei și a tatei și le ceream iertare sărutându-le mâna și spunând: „te rog să mă ierți tată (sau mamă)” iar ei ca recunoaștere că ne-au
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
s-ar putea pierde urmele, m-am dus la Rădăuți, unde se afla colegul nostru Pr. Proschinger, găzduit la Pr. paroh din Rădăuți, Eugen Baltheiser. Acesta m-a primit și pe mine în casa parohială, eu oferind micile servicii de dascăl la biserica din Rădăuți. Într-adevăr, a fost numai o iluzie că mi s-au pierdut urmele, deoarece în ziua de 9 iulie 1949 am fost arestat, după câteva zile dus la Iași și de acolo la Bacău la securitate
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
venit inițiativa confratelui meu Johann Proschinger ca să vin la Rădăuți, unde se retrăsese el, după desființarea seminarului. El locuia la Pr. Eugen Baltheiser, paroh de Rădăuți și mă invita și pe mine să vin acolo, că aș putea ajuta ca dascăl la biserica din Rădăuți, iar Pr. Eugen Balheiser fiind un preot foarte bun și amabil, m-ar primi și pe mine să locuiesc în parohia din Rădăuți. În luna aprilie m-am dus la Rădăuți, am fost bine primit și
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Rădăuți, iar Pr. Eugen Balheiser fiind un preot foarte bun și amabil, m-ar primi și pe mine să locuiesc în parohia din Rădăuți. În luna aprilie m-am dus la Rădăuți, am fost bine primit și o făceam pe dascălul. Întrucât sora Părintelui Baltheiser cânta în corul sindicatului din Rădăuți, m-a luat și pe mine să cânt în cor, având pe atunci o voce relativ bună, de tenor II. În ziua de 8 iulie am plecat împreună cu Pr. Baltheiser
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
oarecare clarificare a situației, am fost depuși la penitenciarul din Bacău. Și aici greutăți și suferințe: foame, frig, mizerie, purtări rele ale gardienilor. La penitenciarul din Bacău s-a celebrat o singură dată Sf. Liturghie. Unul dintre gardieni, un fost dascăl de-al nostru, pe nume Simon, din Sărata, ne-a adus câteva picături de vin. Drept pâine s-a folosit pâinea obișnuită, Pr. Butnaru, cu memoria sa deosebită a celebrat, amintindu-și textele, iar ca altar a fost pieptul Pr.
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]