7,752 matches
-
înțelegeți? Avem un copil, în trecut. El crește și devine tatăl meu. Toți ceilalți copii care se vor mai naște vor rămâne aici, să ducă mai departe numele familiei. Eu, unul, mă simt mult mai în largul meu, acum. În depărtare, începură să se audă zgomotele obișnuite ale miezului de noapte de An Nou. Maynard își ridică paharul: - Doamnelor și domnilor, ridic acest pahar pentru viitor, pentru anul 1971 și tot ce mai vine după el. După ce toată lumea bău, se auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
de istorie, pentru ca să nu ne înșele cuprinsul ei la fiecare pas, pentru ca să nu ne ademenească tablourile vii, zgomotul și posibila nebunie care îmflă paginele cărții omenirei, aceasta sună: Stat pro ratione voluntas. ["VECHIMEA LUCRURILOR... "] 2284 Vechimea lucrurilor nu consistă în depărtarea timporală a nașterei sau esistenței lor, ci în diferința dintre ele și cele prezente. (Ciocoii Regulamentului - Eteria) 88 {EminescuOpXV 89} ["STAREA ROMEI ÎN VREMEA COLONIZĂRII DACIEI... "] 2285 Starea Romei în vremea colonizării Daciei cu romani. Politica Romei în vreme de
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
în opera de artă. ["NU TE ARĂTA LOR"] 2257 Ca artist sau ca om de litere e bine ca persoana ta sa rămâie necunoscuta cititorilor tăi - și cu cât vei fi mai cu talent cu atâta aceasta-i mai necesar. Depărtarea face a crede că autorul cutării sau cutării scrieri interesante trebuie să fie un om foarte deosebit, în fapt însă, oricare ar fi puterea imaginației sau judecății tale, rămâi tot om, cu toate defectele și slăbiciunile ce sunt legate de
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
cubului? Privit de departe cubul devine piramidă, cercul - Kegel, sfera - spirală. O repetiție de sfere paralele pe o lungime de spațiu reprezintă ochiului o spirală pururea descrescândă. Noi avem deci în ochii noștri toate dimensiile la cari putem ajunge, dar depărtarea preface în aparență: repetiția de cuburi în piramidă, repetiția de sfere în Kegel, adecă într-o mărime pururea descrescândă, ale cărei linii longitudinale convergează într-un singur punct. Obelisc, piramidă, sfinx (un mormînt) (înlăuntru) ["OPTICA... "] 2255 Optica = Geometria proporțională cu
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
adevăruri fenomenologice [ADEVĂR ORGANIC ȘI ADEVĂR ELEMENTAR] 2263 religie = adevăr organic știință = adevăr elementar phaenomenon = adevăr organic noumenon = adevăr elementar 322 {EminescuOpXV 323} [ARTA ȘI ȘTIINȚA] 2255 I Arta = adevăr fenomenolog[ic]. [... ] Legile simțurilor Legile judecății Simțuri: scădere gradată după depărtare Minte: infinit suma * gradului * *** egalitatea unităților de valori finit, suma oricării valori concrete [... ] ["TREI SOIURI DE ADEVĂRURI"] 2263 Trei soiuri de adevăruri * Infinit - progresiune ca atare finit - constante - raport[uri] constante între mișcare - raport constant între finit și infinit ["ADEVĂRURI
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
om - pe cât timp nimeni nu știe nimic de el - este în stare a fura încrederea celorlalți ș-a se pune în fruntea lor, pe când daca lumea l-ar fi știut, ar fi fugit de dânsul, ar fi avut propensiune de depărtare de el: aversiune. 331 {EminescuOpXV 332} ["LAȘI ȘI SPECULANȚI; VITEJI ȘI DREPȚI"] 2255 În fața poporului egiptean stăteau două popoare pelasge*: tuscolellegii* greci și erani* - Marte și M***, Marte și-a ales partea practică, artele, apucăturile industriale, chițibușurile numai a vieței
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
a făcut de bătaie de joc orice pat fie de lemn, fie de fier, și că Grigorie a trebuit să construiască un pat anume de lemn de stejar. Ea se punea pe pat, iar el s-arunca de la treizeci pași depărtare din fugă asupră-i, ca armăsarii. Îmbla mult călare contesa și atunci a scris mai multe romanuri în cari e vorba de împrejurările din Moldova. {EminescuOpXV 1040} EXERCIȚII ȘI MOLOZ (p. 238) El avea într-o cutie închisă * o lume
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
de Șeful reparațiilor sau Laur, fiind cel mai în vârstă din birou după șeful. Într-o zi, la prânz îi spune lui Kenan: - În pauză, ce-ar fi să mergem peste drum?! în paranteză canal. Am văzut niște nuci în depărtare... vreau să fac diseară dulceață! Am aflat că este grozavă! - Este nemaipomenită, căluțul abia așteaptă... la drum! îi răspunse nerăbdător Kenan. Și astfel au plecat în zarea zărilor blazate, iar când au ajuns la destinație lui Kenan, neînsurat, nu îi
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
să o lovească, să nu se teamă... este doar apă, însă orbită de stropi îl aștepta dând moale, haotic din mâini, parcă fără voință, ezitând și încercând totuși să îl țină departe... până distanța dintre ei a ajuns la microni depărtare! Ceilalți priveau încântați zbenguiala lor și încercau să îi imite.. exista în acele mișcări un erotism camuflat ca dansul preludiu al păsărilor pentru ce va urma. Laur a intrat cu capul sub apă ținându-și respirația și a apucat-o
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
pielii era al altui organism viu, lipit de altul având propria sa identitate! Au uitat toate problemele nerezolvate ce existau pe acest pământ și sărutul i-a unificat într-un tot organic. După un timp au privit perechea cealaltă în depărtare cum se apropia de țărm și i-au urmat. I-a plăcut atât de mult joaca încât fata l-a invitat oricând... după amiază, pe înserat dar cât mai curând posibil, numai să nu uite că este singură și plictisită
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
se află gâfâind, întărâtați ca două animale flămânde se căutară scoțându-și ce veșminte aveau de prisos; se uniră într-o frenetică, profundă și neașteptată repezeală, agonizând de încordare; dorința îi ascunse până nu le mai păsă de nimic. În depărtare se auzeau nedeslușit grohăiturile mistreților de tundră, împletit cu geamătul lor, distributiv, amestecat cu șoaptele chinuite din chemările greierilor; perechea stoarsă de nerăbdări știa că se află la adăpostul clipelor nesfârșite intrate în galeria rătăcirilor! Pasiunea care-o pândea de-
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
mult până la asfințit; nici o sincopă, nici o ezitare... viitorul se refugiase într-unul nepătruns, enigmatic. Doreau ca drumul să nu se sfârșească niciodată. Amânarea finalului constituia singura speranță din tărâmul perceput pentru ei. Alunecau fericiți împreună, șoseaua se îngusta și în depărtări fragile răsăreau figurile distincte, însă fantomatice ale nălucirilor. Acolo, la marginea universului intangibil își simțeau umbrele, ușoare, parfumând pâcla înserării. Îi răvășea apropierea, dar îi calma certitudinea că nu se vor despărți. Ea își aplecă capul spre el în tăcere
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
aruncase într-o mână pe Mimi și în cealaltă... votca, de care am avut grijă ca de ochii din cap! Orașul zăcea, adormise de mult, nu mai bătea vântul, gerul uscase străzile pustii. Aparent, bulevardul luminat simetric se îngusta în depărtare spre piața Operei, blocurile parcă veneau peste mine. M-am concentrat asupra fetei de lângă mine și a sticlei! Alunecam fără zgomot, Mimi m-a prins de mână și am ascuns-o imediat printre blănuri, descheind-o la haină... începusem să
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
au ieșit pe stradă la joaca, probabil aveau 2-3 anișori. Au făcut războaiele, întâi contra rușilor, pe urmă contra nemților. Totuși soarta țării este incertă, Armata Roșie a pus stăpânire peste tot. Rușii sunt încartiruiți în oraș la doua străzi depărtare de casă. Parcul din centrul orașului și liceul de băieți, Mircea cel Bătrân, transformat în Casa Ofițerilor Ruși, nu mai sunt ale lor. Au depozite separate fără firme la intrare, alimentări, magazine de lux, totul este păzit cu grijă de
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
permitea nici măcar o stea, ca să numai vorbim de patru, câte avea minunăția aia de Hilton din Antananarivo. Cum să explici unui negru sărac că sîntem la fel de săraci ca el, dacă nu cumva chiar mai săraci, având în vedere situația și depărtarea de casă? Nu te mai plimb cu noi prin toată mizeria din oraș în căutarea hotelului buzunarelor noastre pentru că drumul a fost lung și obositor, nici măcar Inocent, negrul, nu rezistat și ne-a abandonat după câteva ore. Camera de să
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
i-a dat drumul. Ea a plecat, și a rătăcit prin pustia Beer-Șeba. 15. Cînd și-a isprăvit apa din burduf, a aruncat copilul sub un tufiș, 16. și s-a dus de a șezut în fața lui la o mică depărtare de el, ca la o aruncătură de arc, căci zicea ea: "Să nu văd moartea copilului!" A șezut dar în fața lui la o parte, a ridicat glasul și a început să plîngă. 17. Dumnezeu a auzit glasul copilului; și Îngerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
În aceeași zi, a pus deoparte țapii bălțați și pestriți, toate caprele seine și pestrițe, toate cele ce aveau alb pe ele, și toți mieii care erau negri. Le-a dat în mîinile fiilor săi. 36. Apoi a pus o depărtare de trei zile de drum între el și Iacov, și Iacov păștea celelalte oi ale lui Laban. 37. Iacov a luat nuiele verzi de plop, de migdal și de platan; a despoiat de pe ele fîșii de coajă, și a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
treizeci de cămile alăptătoare cu mînjii lor, patruzeci de vaci și zece tauri, douăzeci de măgărițe și zece măgăruși, le-a dat robilor săi, turmă cu turmă deosebit, și a 16. poruncit robilor săi: "Treceți înaintea mea, și lăsați o depărtare între fiecare turmă." 17. A dat celui dintîi porunca următoare: Cînd te va întîlni fratele meu Esau, și te va întreba: "Al cui ești? Unde te duci? Și a cui este turma aceasta dinaintea ta?" 18. Să răspunzi: "A robului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
unde îi vorbise Dumnezeu, un stîlp de piatră, pe care a adus o jertfă de băutură și a turnat untdelemn. 15. Iacov a numit locul unde îi vorbise Dumnezeu, Betel. 16. Apoi au plecat din Betel; și mai era o depărtare bunicică pînă la Efrata, cînd Rahelei i-au venit durerile nașterii. A avut o naștere grea; 17. și în timpul durerilor nașterii, moașa i-a zis: "Nu te teme, căci mai ai un fiu!" 18. Și pe cînd își dădea ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
pe care i-ai născut după el, vor fi ai tăi; ei vor purta numele fraților lor în partea lor de moștenire." 7. La întoarcerea mea din Padan, Rahela a murit pe drum lîngă mine în țara Canaan, la o depărtare bunicică de Efrata; și am îngropat-o acolo, pe drumul care duce la Efrata sau Betleem. 8. Israel s-a uitat la fiii lui Iosif, și a zis: "Cine sunt aceștia?" 9. Iosif a răspuns tatălui său: "Sunt fiii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
care înjghebau în pripă un umbrar pentru Puarem și Tefnaht. Trezindu-se după vreo două ceasuri de somn adânc, soldatul ieși să privească puțin deșertul. Ochii lui îl găsiră lângă un dâmb de nisip pe Auta. Sclavul se uita în depărtare. Umbrarul de curând înjghebat adăpostea bine pe Tefnaht și Puarem, care stăteau de vorbă. Cortul în care dormise soldatul era foarte aproape de umbrar. Abia acum Iahuben privi cu mai multă luare aminte spre marea căpetenie a oastei. Nu era mult
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
uită la Auta care stătea lungit, cu ochii închiși. Poate că dormea. Iahuben ieși din cort ca să asculte cântecul și să ghicească de unde venea. Era încredințat că se apropiaseră de o oază mai mare și ar fi vrut să biruiască depărtarea pentru a ajunge acolo mai curând. De ce stătea Auta așa de liniștit tocmai acum? Învins de oboseală nu putea fi, de vreme ce Iahuben nu era învins de oboseală. Câteva măguri de nisip stăteau adormite în nemișcarea lor. Cei doi tauri rămași
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de sine, și uită de tobele deșertului. - Cum v-ați descurcat prin deșert? întrebă iarăși Agbongbotile. - Eu cunosc deșertul din copilărie, spuse Auta. Dar niciodată nu l-am cunoscut ca acum. Noi doi, Iahuben și cu mine, am mers cu depărtarea drumului unei nopți înaintea armatei și în fiecare zi credeam că nu vom mai putea merge. Totuși, în noaptea următoare mergeam mai departe, ca și în cea care a trecut. Arșița ne istovea nu o dată. Pietrele din nisip crăpau în
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
i se opri asupra stelei ciudate. Tefnaht oftă atunci și întoarse capul spre altă zare. În fața șirurilor lungi de soldați, care începeau în oază și se sfârșeau între nisipuri, bătură tobele. Armata urma să se mute în altă oază, la depărtare de un ceas, spre a rămâne acolo cât timp va merge Auta în cercetarea drumului. În vreme ce soldații, înșiruiți în rânduri drepte și lungi, așteptau pornirea, din marginea satului jefuit de tot ce se mai putea jefui, ieșeau călări pe tauri
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
coți sau lovea în gol, sau era izbită îndărăt de câte un talaz. - Dacă eram pe o corabie din Ta Kemet, ne chema Osiris al lor în Țara Morților! strigă Auta ca să poată fi auzit de Iahuben, de la doi pași depărtare. Afară de Iahuben, nu-l auzi nimeni. O izbitură înfundată și un geamăt scurt îl făcură pe Iahuben să se uite repede în locașul vâslașului din marginea punții. Hunanupu zăcea prăbușit într-o parte și tâmpla dreaptă îi era mânjită de
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]