5,830 matches
-
sunt însă dubioase din punct de vedere moral și, adesea, instabile. Învinsul caută direct sau indirect și cu orice mijloace să se revanșeze, să reechilibreze raportul sau să evite relația cu fostul jucător (rupe interacțiunea cu acesta). Situațiile de tipul dilema prizonierului permit jucătorilor să obțină mari câștiguri reciproce (chiar dacă nu maxime) doar prin cooperare și permit, de asemenea, posibilitatea ca un jucător să-l exploateze pe celălalt. Totodată, ele permit ca niciun jucător să nu coopereze. Când jocul este repetat
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
să înțeleagă cât mai bine modul în care decid și se comportă oamenii în situații sociale complexe, D.M. Kuhlman și A.M. Marshello (1975, apud Chelcea, Iluț (coord.), 2003) au propus o tipologie a personalităților în funcție de strategia adoptată în cazurile similare dilemei prizonierului. Ei au făcut următoarea distincție: • individualiști: preocupați să obțină cât mai mult pentru ei înșiși, indiferent dacă partenerul pierde sau câștigă; • cooperanți: sunt cei interesați să maximizeze atât recompensa proprie, cât și pe cea a partenerului; profitul să fie
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
clar și la nivelul experienței obișnuite și a înțelegerii comune faptul că, cu cât efectul obținut de pe urma trișării este mai mare, cu atât nivelul cooperării scade (până la anulare). Încrederea incumbă riscul și promisiunile. Riscul este neîndoielnic prezent în situații subsumate dilemei prizonierului. "Dacă punctează Șt. Boncu (2006) într-o situație de interdependență, persoana face o alegere cooperativă, ea își asumă riscul de a fi înșelată de partenerul competitiv, ce-și va însuși un beneficiu cât mai consistent" (p. 96). "Alegerea cooperativă
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
În loc de concluzii Fie pentru faptul că putem afla întotdeauna lucruri noi, neștiute, despre ele, fie pentru faptul că vor apărea întotdeauna procese/fenomene/dimensiuni noi (care nu au fost până atunci studiate) odată cu transformarea însăși a societății și cu noile dileme pe care ea (și) le ridică, fie pentru că există întotdeauna posibilitatea degradării, urâțirii, compromiterii, falsificării sau, dimpotrivă, aceea a consolidării, înfrumusețătii, amplificării lor, cercetarea relațiilor interpersonale este și va rămâne o temă (o preocupare) deschisă, provocatoare, bogată, fundamentală. Într-o
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
și că a o aboli ar fi echivalat cu schimbarea naturii umane. În timpul preparativelor pentru Declarația drepturilor omului, Mirabeau sublinia cât este de dificil să distingi între ceea ce ține de natura omului și ceea ce ține de voința legiuitorului. Regăsim aceeași dilemă în dezbaterile din societatea de astăzi: avem oare dreptul de a abandona căile naturii, manipulând embrioni umani? Homosexualitatea face oare parte din natura umană și este ea fondatoare a unor drepturi proprii? Pentru a examina ipoteza existenței valorilor universale, vom
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
care au plasat anunțuri de deces în același număr cu cel al lui DJR. Exemplul pe care tocmai l-am dat pune, pe lângă pro-blema interpretării, o problemă etică: este permis să se publice anumite anunțuri sau trebuie acestea cenzurate? Această dilemă depășește discuția noastră, dar poate fi studiată. Analiza prin grilă Avem un text scris, un film sau un document cu conținut "calitativ", din care vrem să extragem valorile care depășesc simpla lectură pasivă. Vom elabora, după o primă lectură, o
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
să apară brusc, ase-menea descoperirii lui Arhimede în timp ce făcea baie. Circumscrierea problemei și definirea mizei Valorile se exprimă întotdeauna intr-un context definit de o problemă, care, la rândul său, a creat o miză. Iată o pro-blemă (în sensul de "dilemă") care apare în toate epocile: există viață dincolo de moarte? În acest context, s-au născut valori asemenea credinței în viața eternă, în reîncarnare, agnosticismul, ateismul etc. Din momentul în care una dintre aceste valori pretinde să se impună în fața celorlalte
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
imposibilului? În sfârșit, conflictul dintre adepții revigorării consumului și cei care strâng punga poate fi depășit prin metoda stop and go, care imită mișcarea piciorului unui șofer, apasând, după necesitate, pedala de accelerație sau cea de frână. Vrem să evocăm dilema care agită adesea opinia publică și care poate fi enunțată sub formă de alternativă: dreptate sau iertare? Întrebarea este pusă cu ocazia tuturor proceselor răsunătoare, tribunalele se confruntă mereu cu ea. Justiția cere ca vinovații să fie pedepsiți proporțional cu
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
schimbărilor de regimuri politice. Un sistem dictatorial, chiar totalitar, care a practicat violența, opresiunea, persecuția, cedează locul democrației sau se democratizează, așa cum a fost cazul în țările socialiste ale Europei centrale și de Est, în Uniunea Sovietică, America latină, Spania, Portugalia... Dilema este: trebuie să epurăm (deci să pedepsim) sau să acordăm aministia (deci să iertăm)? Sentimentul unei dreptăți reparatoare trebuie să învingă asupra dorinței de reconciliere națională? Pinochet, Jaruzelski, Milošević nu sunt tratați cu aceeași măsură. În Ungaria, Polonia, Cehia și
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
intervenții solicitate se încadrează într-un plan unde natura este pusă în dificultate. Dar stă în natura omului să își ajute semenul. Este chiar o bază a societății (a se vedea criteriul nr. 5). Cum poate fi depășită această contradicție? Dilema se complică și mai mult atunci când intervine un copil: bebelușul este dorit pentru ceea ce este el sau este doar un capriciu sau o modalitate de a salva cuplul? Dacă răspundem negativ la întrebare, nu ar însemna o lipsă de respect
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
De regulă, motivele consultației psihiatrice sunt ascunse de bolnav care se rușinează sau se simte vinovat față de acestea. Sunt însă destul de frecvente situațiile în care bolnavii vin direct la medic ca să-și expună acuzele. Bolnavii se află într-o permanentă dilemă care-i frământă, îi neliniștește, legat de faptul că trebuie să se destăinuiască, să-și descopere intimitatea propriilor probleme sufletești, unor persoane necunoscute. Din aceste motive întâlnirea cu medicul, consultul medical, este de obicei întârziat. Adesea ei sunt aduși la
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
mea. Din două una, dați mi voie: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! Dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, și anume în punctele esențiale... Din această dilemă nu puteți ieși... Am zis!“ (Actul III, Scena I) Calculele reale se fac la masa unde Trahanache, Farfuridi și Brânzovenescu numără voturile posibile și unde cetățeanul fără drept de vot - dacă votează, merge la pușcărie, onorabilul - are drept să voteze
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
consiliului absolvenților Universității Furman, instituția unde și-a făcut studiile. Cuprins Prefață la ediția a II-a Prefață la ediția I Mulțumiri la ediția a II-a Mulțumiri la ediția I Partea I. Pericolele managementului tradițional 1. Capricii, fantezii și dileme De la „propriul meu stil” la procedura corectă Managementul la întâmplare versus Managementul corect Afacerea înseamnă comportament Comportamentul este o funcție a consecințelor sale O abordare foarte practică 2. Managementul prin bun-simț nu este management Bun-simț versus cunoștințe științifice Popularitatea unei
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
deși angajații vor să învețe mai mult, s-ar putea să nu fie capabili să învețe la nivelul necesitat de organizație pentru a se menține în fruntea competiției. Metodele de educație tradițională nu pot face mare lucru pentru rezolvarea acestei dileme. Ce este în neregulă cu educația tradițională? Probabil că nicăieri în societatea modernă nu există mai multe posibilități de îmbunătățire a eficienței și eficacității ca în sistemul de educație american. Bine cunoscutul psiholog behaviorist Burrhus Frederik Skinner a scris un
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
unei strategii hegemonice. Totuși, raționamentul localizează cauza supraextinderii la nivelul politicii interne și al opțiunilor de politică externă americane după 1989, și nu o identifică în termenii unei logici funcționale privitoare la costurile administrării sistemului pentru hegemon. Prin urmare, în ceea ce privește dilemele cu care se confruntă politica externă americană în prezent, argumentul prezintă o explicație mai voluntaristă decât cel asociat cu teoria instituționalistă. Lucrarea de față se inspiră în mare măsură din teoria constructivistă pentru a elabora un argument privind caracterul distinct
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
de timp. Aplicând teorii generale ale relațiilor internaționale la strategiile principalelor state între 1989 și 1999, scopul nostru este de a identifica natura generală a schimbării din sistemul internațional după Războiul Rece. Deceniul următor sfârșitului Războiului Rece a prezentat o dilemă deosebit de interesantă pentru gândirea convențională asupra relațiilor internaționale. Spre deosebire de alte transformări majore la nivelul balanței de putere, sfârșitul Războiului Rece nu a fost însoțit de un război între marile puteri. Mai mult, adaptarea pașnică s-a extins în primul deceniu
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
reprezintă în continuare o anomalie majoră pentru concepțiile încetățenite privind relațiile internaționale. Totuși, importanța ei pentru înțelegerea caracterului ordinii globale nu poate fi subestimată. Încheierea primului deceniu al perioadei post-Război Rece prezintă un context unic pentru examinarea sistematică a acestei dileme, cu scopul de a descoperi atât natura sistemului internațional emergent, cât și cel mai potrivit mod de conceptualizare a dinamicii lui. În aplicarea teoriilor sistemului internațional la înțelegerea strategiilor unor puteri importante din perioada post-Război Rece, urmărim modelul oferit de
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
a explica efectele internaționale, și nu politicile externe ale unor state (Kapstein și Mastanduno, 1999, p. 10; vezi și Waltz, 1996). Deocamdată, așa cum subliniază Kapstein și Mastanduno, dacă niciuna dintre principalele puteri nu balansează împotriva SUA, acest fapt reprezintă o dilemă cumulativă pentru neorealism. Și instituționalismul întâmpină dificultăți în explicarea ajustărilor de politică externă discutate în Unipolar Politics. Este dificil pentru instituționalism să explice gradul în care cadrele cooperării din sistemul internațional au fost internalizate de principalele puteri. Instituționalismul se bazează
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
impactul anarhiei asupra comportamentului statului. Totuși, ei presupun și existența unor tipare complexe ale interdependenței, care creează interese comune extinse între statele industrializate. Prin urmare, instituționaliștii sugerează că problema cooperării între aceste state poate fi deseori prezentată sub forma unei Dileme a Prizonierului. Într-un astfel de joc, doi participanți ar putea să beneficieze de pe urma cooperării, dar acest lucru nu se întâmplă din cauza stimulentelor generate de structura interacțiunii care există între ei. Plecând de la teoriile alegerii raționale, Keohane sugerează că strategia
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
un astfel de joc, doi participanți ar putea să beneficieze de pe urma cooperării, dar acest lucru nu se întâmplă din cauza stimulentelor generate de structura interacțiunii care există între ei. Plecând de la teoriile alegerii raționale, Keohane sugerează că strategia dominantă într-o Dilemă a Prizonierului depinde de câte ori se joacă jocul. Dacă jocul se joacă doar de câteva ori, dezertarea va domina. Totuși, dacă jocul se joacă în mod repetat, cooperarea poate să apară în mod rațional, cu condiția ca participanții să acorde importanță
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
fapt ar trebui să poată fi identificate. Într-adevăr, fiecare dintre cele trei cadre teoretice evaluate este util pentru explicarea dinamicii relațiilor dintre marile puteri din timpul perioadei examinate. Totuși, și tiparele generale ale activității instituționalizate dintre state importante prezintă dileme semnificative atât pentru predicțiile neorealiste, cât și pentru cele instituționaliste. Cele ce reprezintă anomalii pentru neorealism și instituționalism oferă dovezi ale tipului de schimbare calitativă în structura relațiilor dintre marilor puteri, prevăzut de teoria liberală. În tabelul 6.1 sunt
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
cercetare servește la accentuarea în plus a afinităților dintre literatura realistă clasică/neoclasică și intuițiile din perspectiva teoriei liberale sistemice. Chalmers Johnson oferă o descriere a politicii externe americane compatibilă cu o astfel de perspectivă (Johnson, 2002). Autorul afirmă că dilemele de politică externă cu care se confruntă SUA în prezent nu sunt consecința inevitabilă a preponderenței lor materiale. În schimb, ele reflectă eșecul elitei americane de a-și ajusta obiectivele de politică externă sub aspecte fundamentale, astfel încât să reflecte sfârșitul
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Totuși, Johnson nu consideră că această chestiune decurge pur și simplu din colaborarea interesată din cadrul sistemului instituțional intern. Mai curând, situația reflectă o criză mai amplă a obiectivelor naționale, ce decurge din moștenirea sfârșitului Războiului Rece. Explicația lui Johnson cu privire la dilemele din relațiile externe ale SUA oferă, așadar, o evaluare mult mai voluntaristă a seriei recente de crize internaționale cu care se confruntă țara decât cea oferită de comentatorii care presupun că dilemele actuale ale Americii rezultă pur și simplu din
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
moștenirea sfârșitului Războiului Rece. Explicația lui Johnson cu privire la dilemele din relațiile externe ale SUA oferă, așadar, o evaluare mult mai voluntaristă a seriei recente de crize internaționale cu care se confruntă țara decât cea oferită de comentatorii care presupun că dilemele actuale ale Americii rezultă pur și simplu din poziția ei de unică superputere mondială. Pentru Johnson, situația complicată în care se găsesc SUA este cauzată în cele din urmă tocmai de modul specific în care elitele politicii externe americane au
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
care se găsesc SUA este cauzată în cele din urmă tocmai de modul specific în care elitele politicii externe americane au ales să reacționeze la marja enormă de acțiune dobândită de SUA în lumea post-Război Rece. Evaluarea lui Johnson asupra dilemelor de politică externă ale SUA este compatibilă cu un caz de învățare eșuată în cadrul versiunii sistemice a teoriei liberale, care a fost operaționalizată în lucrarea de față. Johnson nu crede că logica conflictului violent este o trăsătură inevitabilă a lumii
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]