6,346 matches
-
Trebuie să te porți așa, așa, așa. Să eviți. Aicea este chestiunea”. Dar am evitat eu cât am putut, dar nu sută la sută. Că, de exemplu, dacă un prieten m-o rugat să-i iau niște materiale..., și culmea, dom’le, materiale care au fost puse În circulație de Securitate... Au știut unde sunt, unde ajung, și-o ajuns la mine, că stăteam În suburbia Sibiului, În Gușterița, și-aveam posibilitatea să le țin. Și le-am luat și le-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
care au fost puse În circulație de Securitate... Au știut unde sunt, unde ajung, și-o ajuns la mine, că stăteam În suburbia Sibiului, În Gușterița, și-aveam posibilitatea să le țin. Și le-am luat și le-am Îngropat, dom’le, nu le-am dat la nimenea. Grav, grav. Și l-a dus la anchetă odată pe unu’, un schelet, dom’le! Știți cum e În poezia lu’ Coșbuc, „Groparul”, cu scheletul care vine noaptea la gropar și-l ia
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
În suburbia Sibiului, În Gușterița, și-aveam posibilitatea să le țin. Și le-am luat și le-am Îngropat, dom’le, nu le-am dat la nimenea. Grav, grav. Și l-a dus la anchetă odată pe unu’, un schelet, dom’le! Știți cum e În poezia lu’ Coșbuc, „Groparul”, cu scheletul care vine noaptea la gropar și-l ia... Un schelet de zăngăneau oasele pe el. Și mi-a zâmbit. N-a zis nici un cuvânt. Nici eu, nici el. Nu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
arătat și gata... Și am fost odată În București cu Ilie Dumitrescu, că el a stat la mine când ne-am eliberat de la pușcărie. Am fost pe la frate-su, mă rog... și m-am Întâlnit cu Puiu Atanasiu. Și zic: „Dom’le, m-am speriat când v-am văzut atunci”... Și mi-a spus: „Nu sunt absolut deloc supărat... Nu e nici o supărare”. M-a Îmbrățișat și cu asta basta... Eu, ce să zic? Eu, față de colegii de facultate, n-am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
speriat când v-am văzut atunci”... Și mi-a spus: „Nu sunt absolut deloc supărat... Nu e nici o supărare”. M-a Îmbrățișat și cu asta basta... Eu, ce să zic? Eu, față de colegii de facultate, n-am mișcat În front, dom’le! Nimic! Cu ăștia cu care am fost În pușcărie mai discutam câte ceva... Și tot ce ai discutat era Înregistrat... Și ce s-o luat În considerare? Că ce-am făcut la Târgșor, că ce-am scris pe zid, ce
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
În final, te chema să-ți faci autobiografia, să-ți iei angajament... Dar asta la eliberare...? La eliberare. Până să ajungem acolo, vă rog să-mi spuneți cum a fost detenția la Aiud față de celelalte prin care ați mai trecut. Dom’le, la dormitorul ăsta select era mai bine. Știu eu... Poate ne dădea și mâncare mai bună..., dar de foame știu că sufeream. Ne dădea carne de cal... care n-o puteai s-o mănânci. De foame am dus-o
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Întreprinderea de Reparat Vagoane, până la pensie. Privind În urmă toate experiențele prin care ați trecut și toate schimbările care s-au petrecut În viața dumneavoastră, aveți vreun regret? Domnule, uite care e chestiunea... Marele fizician Benjamin Franklin a fost Întrebat: „Dom’le, dacă ar fi s-o luați de la capăt, ați merge pe același drum?”. Și-a spus: „Da!”. Ei, eu nu pot să spun așa ceva. Sunt multe lucruri pe care le-aș face altfel, le-aș corecta. Înțelegeți? Nu pot
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
prea sunt. Am aicea o invitație la CNSAS, să mă duc să citesc niște dosare de anchetă În care se vorbește despre mine. Da’ ce să mă mai duc? Nu mai m-am dus, că probabil c-aș găsi că: „Dom’le, Îl urmărim pentru că o fost deținut și ăsta e tot motivul”. Nu mai m-am dus. Să văd că un prieten, un coleg a zis ceva? Nimenea nu știe prin ce trece omul acolo și În ce stare este
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cu un unchi care o fost contabil la o școală de surdomuți și, mă rog, o fugit și el. O fost o coincidență, că școala respectivă o fost mutată la Abrud... Revenind la momentul arestării. Cum s-a petrecut aceasta? Dom’le, eram În clasa a VII-a de liceu. A fost o discuție Între colegi acolo, au fost trei așa-zise ședințe... Ca orice tânăr, mai discuți, am pus o problemă, una, alta și, pe chestia asta..., gata, ne-a
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
acolo? În ceea ce mă privește, eu am avut norocul că, totuși, acolo am avut dintre noi bucătari și mâncarea era bunicică, că nu se fura. Am avut acolo un atelier, niște războaie de țesut, și băieții noștri care au lucrat, dom’le, au dat o producție aproape dublă față de același tip de războaie și față de muncitorii din afară. Erau războaie manuale și războaie mecanice, și Între noi aveam băieți și de la Liceul Industrial, lăcătuși, mecanici, și un război n-are voie
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
să Îl cunosc pe Ionescu-Quintus. După aia am aflat mai multe... Era un bărbat Înalt, un avocat deosebit de elegant, pus la punct. Toți ceilalți erau din ăștia mai simpli, țărani, muncitori... Și când am Încercat să-l trag de mânecă: „Dom’le, nu vedeți că nu e În regulă ce se Întâmplă”... Și el zice: „Dom’le, ce să spun? Ce să fac?”. După aia am aflat că el a stat trei ani condamnat, da’ Îmbrăcat civil și cu mâncare de
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
un avocat deosebit de elegant, pus la punct. Toți ceilalți erau din ăștia mai simpli, țărani, muncitori... Și când am Încercat să-l trag de mânecă: „Dom’le, nu vedeți că nu e În regulă ce se Întâmplă”... Și el zice: „Dom’le, ce să spun? Ce să fac?”. După aia am aflat că el a stat trei ani condamnat, da’ Îmbrăcat civil și cu mâncare de acasă... Îi venea În fiecare zi soția cu sufertașul și Îi dădea mâncare... Și atunci
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
la alta În Deltă, unde o fost nevoie. Acolo am muncit din greu... Când a fost al doilea proces, pe mine m-au trecut ca legionar, dar pe urmă, când o venit odată În vizită generalul Nicolschi, i-am zis: „Dom’le general, eu n-am fost legionar. Fiți bun și Încercați să vedeți dosarul, că acolo e ceva”. Și Într-adevăr, după o lună și ceva am fost scos de la brigada de legionari și am fost trecut la brigada de
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
vrut altceva decât să creeze ură, dușmănie și, În final, să distrugă omul. Eu spun că norocul meu este că nu port ura... Port Într-adevăr un dispreț, dar am o filozofie a mea... Dar lumea trebuie să Înțeleagă clar: Dom’le, comunismul n-a avut față umană, n-a avut nimic, pur și simplu... Trebuie să-i fie rușine cui a fost comunist. Să nu uit, un singur comunist, Bălan, care o fost aici prim-secretar și care m-a
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cui a fost comunist. Să nu uit, un singur comunist, Bălan, care o fost aici prim-secretar și care m-a ajutat. Și mi-o zis: „Tu iar faci pușcărie”. Și am mers acolo la el și i-am spus: „Dom’le, eu sunt un anticomunist convins”. Și o spus: „De ce?”. „În ’40, când o venit rușii, la două săptămâni, doi unchi o dispărut și nu s-o mai aflat absolut deloc. Pe urmă, având acolo vecini nemți..., am fost prima
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și sunt oameni fără cuvânt, fără elementar bun-simț, Îi vezi În Parlament, Îi vezi În funcțiilor lor mari și pur și simplu mi-e rușine că sunt român. Și justiția și totul a fost În mâna lor, și atunci repet, dom’le: cei care au fost securiști au rămas cu aceeași filozofie, și acu’ ei nu se mai pot transforma, n-au cum, ei au În sânge această boală, odată ce au avut dreptul de viață și de moarte asupra omului, și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Peninsula, la Valea Neagră. La Jilava, În acele câteva zile, tot Împreună ați stat? Toți. Și mi-aduc aminte că, Într-o cameră mai mică de zece metri pe 15, erau În jur de 300 de persoane... N-aveai loc, dom’le, nu puteai să stai... Era extraordinar... Și era o căldură și o duhoare... Și spun Înc-o dată: Între 250 și 300 de persoane masate Într-o cameră... Un miros ce-a fost acolo... de la transpirația aia... Și n-aveai
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Întreabă: „Ce cauți, puiule?”. Zic: „Am avut ceva hârtii și nu știu, nu le găsesc”. Zice: „Ascultă, de unde ai tu hârtiile alea?”. Eu n-am mințit-o pe mama În viața mea, n-am avut niciodată secrete față de ea. Și dom’le, Îi spun: „Păi, o fost domnu’ Faliboga duminică, i le-o dat lu’ tata și io l-am tradus”. Zice: „Să știi că l-am ars”. „Mamă”, zic, „ce-am făcut eu, gata, l-ai ars, da’ dă-mi
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
l-am tradus”. Zice: „Să știi că l-am ars”. „Mamă”, zic, „ce-am făcut eu, gata, l-ai ars, da’ dă-mi Înapoi originalul cel puțin, ca să-l dau ’napoi la Faliboga să se spele pe cap cu el.” Dom’le, părinții mei nu s-au certat și nu i-am văzut certându-se În viața lor. Când a venit tata acasă s-au certat foarte tare și mama a zis: „Acum să pleci, să-l duci Înapoi lu’ Faliboga
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
30 de studenți, băieți numai, care făceam paza facultății... Am mers la facultate și-a trecut toată noaptea fără nici un eveniment. Era un rond care se făcea din când În când prin jurul și În perimetrul facultății și cu-asta basta. Dom’le, dimineața când ajung acasă, mama spune: „Mă, puiule, fii atent, că ceva nu e În regulă”. Zic: „De ce?”. „Uite-acolo, vizavi, peste drum, sub poarta aceea stau trei inși și tot aici se uită, la poartă și la geamul
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Păi, așa, domne, a fost din toate punctele de vedere, că s-a folosit și de momentul psihologic și de situația socială de-atunci, și-așa mai departe. Și-al doilea”, zic, „Lenin.” „Ia te uită ce asociere!” Zic: „Da, dom’le, același lucru s-a-ntâmplat: În plin feudalism, apare Lenin cu, mă rog, o nouă ideologie... Hristos a fost cu bunătatea, el a vrut cu schimbarea. Și această revoluție care-a-nceput atuncea”, zic, „merge și-n ziua de
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cu ăștia ai noștri, și știam că-i ofițer de Securitate. Și-atuncea erau care-i periau pe ăștia care erau ofițeri de Securitate, mai ales dacă erau În relații... Și-l văd pe ăsta și m-am bucurat: „Uite, dom’le, un om pe care-l știu”. Și zice: „No, domnu’ Maier, să știi că pleci acasă... Tovarășii așa au hotărât. Te rog să vezi ce vorbești! Aici nu te-ai Întâlnit cu nimeni, n-ai văzut pe nimeni, că
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Era o zi splendidă: rece, friguroasă, da’ cu un soare strălucitor. Am ieșit afară, m-am uitat În stânga, m-am uitat În dreapta, foarte puțină lume umbla pe stradă... și-am luat-o spre casă. Mă gândeam ce-oi găsi acasă? Dom’le, parcă tot Îmi venea să Întârzii momentul Întâlnirii cu familia. Tot tergiversam, Încetineam pasul..., da’ tot am ajuns, că eram la vreo patru sute de metri de Securitate. Am ajuns În fața porții, am intrat și bat la ușă. Vine mama
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ca să fiu sigur, mă așez pe taburet și lămurim pe parcurs”. Și-am luat scaunu’ și zic: „Unde să-l pun?”. Zice: „Pune-l acolo, lângă sobă”. L-am pus lângă sobă și m-am așezat. „No, hai să discutăm.” Dom’le, o Început, că ce am eu cu organizația Faliboga. Zic: „Domne, nici n-am auzit de ea”. Eu atuncea am aflat, În Securitate când am fost În anchetă, că eram membru al organizației Comitetul Național de Eliberare a lui
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
acest frate era foarte șovin, și-mi zicea: „Mă, tu ești un băiat așa de bun, Însă ai un mare defect, că ai și sânge valah În tine”. Eu Îl luam În glumă și-i ziceam: „Du-te dracu’!”. Și, dom’le, zice referindu-se la ce era În Ungaria: „Las’ că e bine că s-a dat semnal, da’ știi ce? Ar fi cazul să dăm și noi un semnal aicea În Târgu-Mureș”. „Și cum vrei să-i dai semnal
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]