KorAP: Find »[drukola/base=domnișoară & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...215 216 217 ...371 >

9,274 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423

-i asta, te rog. Mă simt obosită. Am primit scrisoarea ta. Mămica a citit cuvintele scrise de tine și a rămas surprinsă. Ea nu știa că tu ai Învățat atîtea lucruri și spune că vei Învăța și mai multe de la domnișoara Julia și că s-ar putea să te primească la școală cu un an mai devreme, așa că n-o să mai fie nevoie să mergi la Kindergarten. Ar fi grozav, fiindcă la Kindergarten e o mare plictiseală. Eu cred că e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
o să mai fie nevoie să mergi la Kindergarten. Ar fi grozav, fiindcă la Kindergarten e o mare plictiseală. Eu cred că e pentru sugari. Mă simt tare obosită. Scrisoarea ta e drăguță. Te iubesc mult, Julius și să fii cuminte. Domnișoara Julia e foarte nesuferită și are fire de păr negru pe brațe. Te bate la palmă tot timpul și nu știu de ce mămica o cheamă mereu de cînd i-a recomandat-a mătușa Susana. Rabdă pentru mămica, fiindcă nu se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
a sărutat pe toți pe scările de la intrare, asta a fost tot. Nimeni nu i-a condus pînă la aeroport. Aveau să se Întoarcă abia atunci cînd se va produce miracolul. Între timp Julius stătea cîteva ore pe zi cu domnișoara Julia, dar ea nu-l pedepsea niciodată bătîndu-l la palmă. Se petrecea ceva neobișnuit, fiindcă el, cum era foarte distrat, se aștepta tot timpul să fie bătut la palmă și totuși domnișoara Julia nu-l pedepsea; dimpotrivă, părea puțin speriată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
timp Julius stătea cîteva ore pe zi cu domnișoara Julia, dar ea nu-l pedepsea niciodată bătîndu-l la palmă. Se petrecea ceva neobișnuit, fiindcă el, cum era foarte distrat, se aștepta tot timpul să fie bătut la palmă și totuși domnișoara Julia nu-l pedepsea; dimpotrivă, părea puțin speriată și Îl privea ca și cum i-ar fi fost frică de el. Apoi a Început să-i vorbească În șoaptă, abia auzit. Într-o zi, de cum a venit i-a spus În șoaptă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
să Învețe pe rupte și să-și dea examenele de sfîrșit de an mai devreme ca să poată merge și ei În Europa. Plecau la sfîrșitul lunii cu mama și cu unchiul Juan Lucas. Julius avea să rămînă să Învețe cu domnișoara Julia ca să-l poată Înscrie la anul Într-o clasă specială, de pregătire pentru clasa Întîi. Se luau o mulțime de hotărîri rapide. Palatul era cufundat În Întuneric, dar Înăuntru toți se agitau dînd semne de nerăbdare și Încercînd să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
mănăstirea Belén din Chosica; n-ar fi putut să nu se ducă, fiindcă o mătușă a domnului Juan Lucas, care era călugăriță, le lăsase o carte de vizită de curtoazie. De trei ori pe săptămînă, lunea, miercurea și vinerea, apărea domnișoara Julia, monstrul ăsta cu brațele acoperite de păr negru, ca să-l Învețe o groază de lucruri. Cum a venit la Chosica a Început să-l bată la palmă și lui Julius Îi venea s-o omoare. Totuși, o scurtă bucată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
Îl sărutară pe obraji pînă ce se sătură. Atunci Începură să-l asalteze cu Întrebările: cînd avea să meargă la școală și cîți ani avea. El le spuse că Împlinea șase ani la vară și că lua lecții acasă cu domnișoara Julia. Le spuse că știa să citească și să scrie corect și fără greșeli de ortografie. Una din ele, frumoasă foc, scoase un creion și un block-notes din buzunarul șorțului și-i spuse hai, să te vedem, scrie ceva. Julius

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
citească și să scrie corect și fără greșeli de ortografie. Una din ele, frumoasă foc, scoase un creion și un block-notes din buzunarul șorțului și-i spuse hai, să te vedem, scrie ceva. Julius luă creionul și Începu să scrie: „Domnișoara Julia are păr negru pe brațe“. Voia să mai scrie ceva, dar chiar În clipa aceea i se desprinse leucoplastul de la o ureche și toate fetele se porniră pe rîs. O luă la fugă, urmat de Vilma și nu se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
Londra ca să cumpere haine și cadouri pentru toți. Aveau nevoie de mișcare și de distracții ca să poată uita. Așteptăm o scrisoare de la Julius. Să le scrie cîteva rînduri, Îl rugau mult. Voiau să vadă progresele pe care le face cu domnișoara Julia. Domnul Juan Lucas Întreba mereu de el. Să-i scrie și lui cîteva rînduri. Iar ea să-i povestească tot ce face Julius la Chosica. Să-l fotografieze și să le trimită pozele. Să-l scoată Carlos 1a plimbare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
Încrucișau atît de des, de fapt nu se mai uita cruciș aproape deloc, chiar dacă era Încă foarte slăbuț, mai ales cînd te uitai la el din față, din pricina urechilor lipite de cap cu leucoplast și scotch. Nu se plîngea de domnișoara Julia, care era foarte aspră În timpul lecțiilor, dar Jules Verne i se părea mult mai distractiv. Îl descoperise Într-o zi cînd ieșiseră la plimbare pin partea de jos a orașului, Într-o librărie unde Vilma se oprise să schimbe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
gustul sărat Îi făcu să se poată bucura de mare prin toate cele cinci simțuri, Juan Lucas sorbi o Înghițitură din vinul alb sec, Își rotunji buzele lui hispanice pentru a lăuda vinul și Începu conversația Într-o franceză impecabilă. Domnișoara care-i făcea injecții lui Julius era bolnavă, de aceea venise Palomino. Sosi Într-o după-amiază cu bicicleta și cu o valijoară neagră de medic, cu inițiale aurite cum scrie la carte. Sună la intrare plin de importanță și, cînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
voia s-o audă pe ea spunînd asta, pentru a-i putea răspunde: ce păcat, profitînd de cele cîteva raze de soare care pătrundeau prin perdele pentru a face să strălucească inițialele de pe trusa de medic. Vilma zîmbi cu cochetărie. Domnișoara cu injecțiile nu s-a mai Întors. Avea o lună de concediu și nu mai putea veni. Palomino venea acum foarte des; venea chiar și atunci cînd n-avea de făcut nimănui injecții. Și petrecea ceasuri Întregi stînd de vorbă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
sticluță cu calmante, medicul spusese să recurgă la ele În caz de nevoie. — Ia să vedem, Julián... Carlos avea dreptate: a doua zi s-a trezit liniștit, dormise bine. Se simțea foarte bine și era gata să Înceapă ora cu domnișoara Julia. Profesoarei o să-i spună că Vilma și Nilda se bătuseră pentru lucruri de-ale lor, n-avea nici un motiv să Încerce să afle și alte amănunte. Din nou domnea calmul la Chosica și toți se Învîrteau În jurul lui Julius

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
Încerce să afle și alte amănunte. Din nou domnea calmul la Chosica și toți se Învîrteau În jurul lui Julius Încercînd să se convingă că nu se Întîmplase nimic. Iar el parcă uitase. La Început, Vilma nu Îndrăznea să apară În fața domnișoarei Julia, dar a prins curaj să se apropie cînd a apărut Nilda, mai sălbatică decît oricînd, cu o bucată de carne crudă pe ochiul drept și cu o expresie care parcă spunea: „și vouă ce vă pasă!“ și scăpărînd scîntei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
să se apropie cînd a apărut Nilda, mai sălbatică decît oricînd, cu o bucată de carne crudă pe ochiul drept și cu o expresie care parcă spunea: „și vouă ce vă pasă!“ și scăpărînd scîntei din ochiul celălalt. Foarte delicată, domnișoara Julia Înregistră, fără să facă nici un comentariu, vulgarul incident care avusese loc Între dădacă și bucătăreasă. Erau lucruri care n-o priveau pe ea, n-aveau nimic comun cu lumea ei de veșnică studentă la Facultatea de Pedagogie a Cuadricentenarei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
serviciile ei atunci cînd se aștepta mai puțin, cum se Întîmplase cu doamna Susan cînd cu boala Cinthiei; același lucru se va Întâmpla, cînd o să-l dea pe urechiatul ăsta la școală... Din pricina atîtor gînduri; amărăciunea se strecurase În sufletul domnișoara Julia, adoptase atitudinea psihologică a celui care așteaptă ca musca să se așeze mai Întîi undeva: Julius făcuse o greșeală, se pomeni că-l lovește peste degete Îngrozitor. Copilul țipă și Vilma apăru Îndată, dar nu Îndrăzni să intervină de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
așeze mai Întîi undeva: Julius făcuse o greșeală, se pomeni că-l lovește peste degete Îngrozitor. Copilul țipă și Vilma apăru Îndată, dar nu Îndrăzni să intervină de frica spaniolei atît de corecte și expresive a Învățătoarei. În schimb Îmbufnata domnișoară profită de apariția ei pentru a-i spune că arăta Îngrozitor, cine o desfigurase În halul ăsta?, dar o Întrerupse Nilda, care intră Întrebînd pe un ton provocator de ce țipase copilul, Julius spuse că l-a bătut și atunci Sălbatica

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
atunci Sălbatica, furioasă, Începu să strige În gura mare: oare voiau să-l facă să verse iar sau ce naiba voiau, pînă cînd bietul băiat avu o ușoară senzație de vomă și ceru să continue lecția, probabil ca să evite un scandal. Domnișoara Julia se sperie și spuse că aveau să continue, dar bucătăreasa se proțăpi acolo și nu se clinti pînă nu se isprăvi lecția. Și nu i-a prins rău de loc, fiindcă a ascultat cu plăcere poezia pe care domnișoara

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
Domnișoara Julia se sperie și spuse că aveau să continue, dar bucătăreasa se proțăpi acolo și nu se clinti pînă nu se isprăvi lecția. Și nu i-a prins rău de loc, fiindcă a ascultat cu plăcere poezia pe care domnișoara l-a pus pe Julius s-o Învețe ca s-o poată spune de ziua maică-sii. Mai era destul timp pînă la ziua doamnei, dar numai așa putea s-o Învețe bine pe de rost, ai să vezi că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
cu care vorbea cînd trebuia să dea un ordin pe care ea nu l-ar fi Îndeplinit pentru nimic În lume. Coborî să-și ia rămas-bun de la Julius, care se grăbea să se ducă la masă, după ce terminase lecția cu domnișoara Julia. Era ultima săptămînă cînd mai făcea lecții cu domnișoara cu păr pe brațe. Simțea că nu o mai suportă, Îl chinuia cumplit, voia să-l facă să ajungă la școală știind dinainte totul. Era sătul de cît Îl Îndopase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
care ea nu l-ar fi Îndeplinit pentru nimic În lume. Coborî să-și ia rămas-bun de la Julius, care se grăbea să se ducă la masă, după ce terminase lecția cu domnișoara Julia. Era ultima săptămînă cînd mai făcea lecții cu domnișoara cu păr pe brațe. Simțea că nu o mai suportă, Îl chinuia cumplit, voia să-l facă să ajungă la școală știind dinainte totul. Era sătul de cît Îl Îndopase, bietul de el. Susan Îi spuse să aibă răbdare, că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
mîine și trebuie să deveniți tinerii luminați și buni creștini de care are nevoie statul Perú. Imnul colegiului! CÎntați cu toții! Cei care stăteau lîngă un boboc cîntau cît Îi țineau puterile ca să-l umilească fiindcă nu știa cuvintele. În sfîrșit, domnișoara care-i Învăța spaniola, o fandosită pe care o văzuseră cu un tip pe bulevardul Wilson, ridică mîna și le făcu semn să Înceapă cu toți odată Imnul Național. CÎteva săptămîni mai tîrziu, l-au prins pe Martinto scriind TRĂIASCĂ

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
ajutorare a săracilor foarte bine organizat. Exista desigur, dar asta era firesc, ba chiar necesar, un puști, copilul unor oameni nevoiași de la hipodrom, care-i aștepta În fiecare zi ca să aibă grijă de automobil. Îl chema Manuco și-i spunea domnișoară, cînd Îi deschidea portiera și aștepta să-și lege baticul alb sub bărbie și să-și aducă aminte de numele lui, răsplătindu-l cu un zîmbet. De cealaltă parte a automobilului, Julius Închidea portiera și o ruga să se grăbească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-i nevoie, darling“, n-ai văzut cum te urmăream să văd ce faci și ți-ai muiat degetele, auzi?... „Julius, darling, la ce pagină sîntem acum?“ „Aici, mămico, citește aici...“ Și se priviră zîmbind cu duioșie. Afară, Manuco Îi spuse domnișoară și-i mulțumi pentru moneda cu care-l răsplătise, repede de tot fiindcă tocmai ieșea părintele Aurelio și nu era prost să piardă pomenile, orez cu lapte, trebuia să stea cît mai aproape, uite-al naibii, parcă i-ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
noi acasă pentru medicamente sau pentru injecții, Întotdeauna sînt bine primiți și ajutați cu tot ce au nevoie... — Și murdăresc grilajul cu labele lor... — So funny!... SÎnt atît de cumsecade.. Uneori le fac injecții și mă Întreabă: cît vă datorez, domnișoară? — Și ea nu le cere nimic, de asta o să-i facă un monument printre grajduri și-o să foiască muștele În jurul lui. — Darling! Are we having a fight? — Da, Susan! Bobby! Du-te și scoate Jaguarul din garaj... „PANDO Very Dry

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]