7,291 matches
-
cum se spune, vărsat unei unități sanitare din apropierea frontului. — Ei, Turcule, pregătește-te s-apuci iarăși țucalul de toartă! La această glumă cazonă a mea și peste obrazul meu cel prea bine hrănit, am simțit răspunsul lui ca un ușor dos de palmă - așa cum numai țăranul nostru, totdeauna demn În respectul pe care Îl arată celor mai mari, știe să găsească acele mijloace de expresie care mărturisesc, cu aluzii abia transparente și Îndepărtate, de care n-ai cum să te superi
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
care fapte mărețe, În afară de discursuri, li s-au ridicat monumente prin piețele publice sau li s-au Închinat bulevarde centrale, În timp ce adevărații creatori, poeții și oamenii noștri de știință, răsfoiți mereu de noi, sunt urgisiți prin Cișmigiu sau cu ulicioare dos nice purtând numele lor pe la periferie. Despre această culegere de discursuri a lui Nicolae Filipescu Noua Revistă Română a publicat o recenzie, judecându-le din punctul de vedere al genului literar respectiv, al elo cinței (artă amăgitoare, mai amăgitoare decât
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
per fecționează, „pune ceva de la ea“ (Îmi spune coana Eugenia, căreia Tudor Arghezi i se mărturisea, Înfulecând nu mai știu ce minuni ieșite din mâinile ei, că se lasă de literatură, sărutân du-i mâinile și pe față și pe dos), dând astfel o fizionomie cu totul alta tuturor rețetelor de bucătărie, cât de exotice, prin nu știu ce adaos propriu sau grad de nuanțare și de rafinare de valoare antropologică, ușor de recunoscut când constați, de pildă, că borșul moldovenesc e mai
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cincizeci ale expoziției Iser de acum cinci sprezece ani. Tabloul se afla În prima boxă pe stânga, iar dru mul, Înadins ocolitor ca să-i derutez femeii iubite ghicitul, a fost cel din dreapta. Tabloul Înfățișa un arlechin cu melancoliile lui din dosul cortinei și are Încă o valoare de pinacotecă, iar nu de colecție particulară, și nu găsise cumpărător până la mine În această expoziție de mare succes totuși, fiindcă, Îmi explica Zambaccian, este „prea tare“, nesuferind nici astăzi vecinătatea altora pe peretele
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
din pânzele pictorilor prerafaeliți celebrați de Ruskin, m a stupefiat cu erudiția ei erotică, dezarmându-mă de toate armele mele ancestrale, atât de ofensive pe atunci. Alta, atât de tânără și de suavă, mă târa de mână spre intrările din dos ale hotelului Opera, și nu fiindcă nu-i cunoșteam subsolurile, infern delec tabil al spasmurilor noastre amoroase de o clipă, răsunând de râsete și chicoteli, de gemete și oftaturi, de șoapte și țipete Înăbușite, de ritmice brusc Întrerupte - o Întreagă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
client al ei, ci ca prietenă a casei mele. Rozina era o fată bună, nepoata cunoscutului de pe vremuri farmacist Bruss, țapul cel bătrân, libidinos și cu barba albită, la care se adunau ca la ele acasă, intrând prin ușa din dos a farmaciei lui de peste drum de Capșa, țigăncile florărese fru moase, ispititoare și curvance cu boierii, celebrate de Luchian În tabloul său faimos „Safta florăreasa“. Rozina fusese depravată de acest unchi al ei și, fiind alungată de familie, și-a
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
tați de muște În fereastră și cu vin oțețit; sau prin târguri cu hanuri pricopsite, unde te așteaptă pe masă puii fripți cu mujdei de usturoi și mămăliguță, udați cu vin profir „de la mama lui“, adică din via de din dosul casei. Ba nimerind uneori să stai de vorbă, pe margini singuratice de ape reci și repezi de munte, cu Însuși Dumne zeul cel bun și milostiv al rumânilor și să te ospătezi cu el, călugărește, din merindele tale, roșii și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
apoi cu scriitorul Victor Mitocaru, Încă În convalescență, ce mergea În aceeași direcție, iar la sediul bibliotecii, cu criticul Grigore Codrescu și prozatorul Gheorghe Drăgan, de la care am aflat noutăți literare și nu numai. Revenit acasă, mi-am Întors pe dos maldărele de reviste, Încercând să mai scap de o parte dintre ele, Însă n-am făcut mare brânză, așa că, fiind trecut de miezul nopții, mă duc la culcare. 8 iunie 2012 Ieri am dăruit primele exemplare ale volumului Ieșirea din
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
cu peste două decenii, a fost foarte Încântată că poate să mă ajute În definitivarea fișei tatălui său, promițându-mi că În cel mult 7 zile voi avea informațiile. 9 iunie 2012 Zi bulversantă. Iar mi-au mers toate pe dos, puținele realizări Înregistrându-le tot la capitolul bibliografie, unde am introdus Încă vreo câteva referințe. 10 iunie 2012 Întâia duminică după Rusalii, consacrată de Biserica Ortodoxă prăznuirii Tuturor Sfinților. Părintele Ioan Popica a Încercat să decodifice semnificația sărbătorii, Îndemnându-ne
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
În morișcă, Încât biata femeie s-a făcut albă la față. Și asta după ce, cu puține minute Înainte, Îl ținuse pe bietul copil cu capul În jos, suspendându-l În aer, Încât i s-o fi Întors toate măruntaiele pe dos. Deși scrie, la rândul lui, poezie, publicând chiar o carte, dă senzația că nu e copt de-a binelea la minte sau că nu a ieșit Încă dintr-o copilărie În care, probabil, jocurile erau de genul celor practicate. Judecându
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
n-a murit de îngheț. Iar în seara acelei zile, când s-a trezit, pentru a doua oară i-a surâs șansa. Petrea, un învățător dintr-un sat de lângă Serenite, care-l cunoștea pe tata, l-a chemat conspirativ în dosul ultimei barăci a coloniei. Acolo, învățătorul și alți câțiva apropiați de-ai săi au aprins un foc adevărat, de lemne: oamenii strânseseră bani și îl plătiseră pe paznicul care era șeful de tură, iar acesta le îngăduise să facă focul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
eu... Nu poți trimite pe pământ, ca mesager al cerului, ca promisiune a redempțiunii, ca avertisment pentru cei aflați pe un drum al rătăcirii și al răului, nu poți trimite un înger mort, cadavrul unui înger. Mesajul este exact pe dos decât cel scontat, este un mesaj negativ, este un semn al întunericului... Fiindcă ce este acela un înger mort? Cum mor îngerii?... Îngerii nu mor ca oamenii, ei mor atunci când sunt cuceriți de întuneric, când sunt învinși de cel întunecat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
nu se înmuia cu una, cu două îi bătea să-i sară din piept. A aprins lumina, și-a dat seama că totul se petrecuse în vis, nu de-adevăratelea, și s-a mai liniștit. Și-a șters nădușeala cu dosul palmei bătătorite și s-a dus în bucătărie să bea un pahar cu apă. Apoi și-a luat bricheta și pachetul de țigări, a ieșit pe terasa casei și s-a așezat direct pe treptele de marmură de la intrare. Și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de casă și am crezut că mor intoxicat. Trei zile după asta am mâncat numai biscuiți cu E-uri, ca să mă fac bine. Cât despre lapte, numai când îmi amintesc cum fierbea pe plită, și mi se întoarce stomacul pe dos. Ce prostie, domnule Mariean, să chinui vaca, s-o tragi ore întregi de țâțe, când poți să iei foarte bine lapte la pungă de la magazin. Lapte adevărat, care nu miroase a vacă, ci a pungă. Cel mai greu a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
alegeai cu niște amintiri de neuitat. Iată, bunăoară, bonul cu trei ciorbe de burtă la bodega Dudești. „Asta trebuie să fi fost nebuna de Maricica - și-a zis bătrânul domn Arvinte, privind cu duioșie hârtia ștampilată pe față și pe dos -, că numai ea poftea încă o ciorbă la supliment.“ În tinerețe, domnul Arvinte le cerea chelnerilor să-i ștampileze notele de plată de două ori, cam din aceleași motive pentru care oamenii avuți adunau la Veneția șervețele semnate de prietenii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
la ușă, așteptându-i, gata pregătit de beci. Gardienii păreau însă înțeleși să nu-i deschidă ușa la celulă, decât după ce Dumitraș își termina de cântat repertoriul. Fermecați de vocea lui extraordinară, nu-l întrerupeau niciodată, preferând să întârzie în dosul ușii, pe coridor, și să-l asculte până la sfărșit. Cu câțiva ani înainte de arestarea mea, se zvonise în București despre un preot tânăr,cu voce excepțională, care cânta la slujbele de duminica din capela de la Pitar Moș. Informandu-mă la
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
era amestecată în pericolul care mă amenința. și m-am hotărât s-o păcălesc. Am urcat în fugă, am aranjat ceea ce era de aranjat, apoi m-am hotărât să cobor pe o altă scară și să ies pe poarta din dos, traversând curtea. Dar, în ciuda tuturor subterfugiilor mele, în clipa în care am ajuns în curte, am văzut-o pe colega mea! Prin urmare - reușise să mi-o ia înainte... Nu mai era cazul să ies pe poarta din dos. Am
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
din dos, traversând curtea. Dar, în ciuda tuturor subterfugiilor mele, în clipa în care am ajuns în curte, am văzut-o pe colega mea! Prin urmare - reușise să mi-o ia înainte... Nu mai era cazul să ies pe poarta din dos. Am urcat din nou și din nou am coborât pentru a ieși în chip normal pe ușa principală. Dar, în clipa în care puneam piciorul în catul de jos, am fost prins de doi servitori: mă țineau strâns de mâini
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Acum câteva zile, un coleg de la institut (Mircea Segal) a făcut o remarcă interesantă în privința contradicției dintre fața și felul meu de a fi - foarte deschise și prietenoase - și privirea ochilor - câteodată de nepătruns, ca și cum s-ar ascunde multe în dosul lor, ce trebuiesc cu orice preț tăinuite... Când mă întreabă careva ce mai fac, îi răspund foarte sincer că fac tot ce mi se spune că trebuie să fac. 21 aprilie 1954 În viața mea fericirea durează doar cu secundele
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
ce să încep, atâtea minunății și atâtea frumuseți sunt împrejur și e așa de bine la casa noastră, încât ar trebui o sută de cărți poștale, nu una, pentru a le putea descrie: poiana și nesfârșita pădure de pini din dosul casei, ștrandul de la marginea pădurii, râul de munte cu ochiuri adânci și limpezi și cu tineri băieși, pe care Vally îi învață să facă pluta; zmeură cu zahăr și cu lapte proaspăt muls, câmpia Bârsei cu lanuri multicolore, bisericuțe cu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
fără înconjur și cercetam, recitind, ungherele fiecărui cuvânt pentru a descoperi ce vrea să spună. Acei morcovi sălbatici erau imaginea despărțirii noastre. Mi-am zis: poate că orice plantă care crește, văzând deznădejdea oamenilor, se transformă în morcov sălbatic. Pe dosul fotografiei era scrisă o singură propoziție, cu o grafie minusculă ce nu-și mai propunea defel să umple întreaga suprafață de scris: „Îmi mușc uneori degetul ca să simt că mai exist“. La scurt timp după asta nu mai exista. Propoziția
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
o propoziție fără de noimă. Spaima mea își luase un aer de calm. Pesemne că a observat că în felul acesta n-o va scoate la capăt, fiindcă și-a schimbat tactica. A înghițit în sec, și-a șters fruntea cu dosul palmei, a declarat că-mi bat joc de el (deși nu spusesem nimic) și a adoptat un ton aparent degajat. A luat între degete și și-a ridicat vârful cravatei așezându-l pe masă lângă pahar, l-a privit de parcă
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
poftă de nimic, dându-mi seama că țin la atâția oameni care nici nu bănuiesc cădictatura îi privează de atât de multe lucruri. Cele trei rațe albe de pe râul Lahn veneau sub chipul trecutului. Stomacul mi s-a întors pe dos văzându-le cum mestecă apa, iar capul mi-era amețit. Râul strălucea și dintr-o dată s-a umflat. Oare nu vătămare se cheamă când, aflat într-un loc intact, la o mie de kilometri depărtare de suferință și mizerie, tiranul
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
-te la masă, e de-ajuns să te uiți la pâinea germană pentru a uita de ghinionul pe pâine. N-aș avea nimic împotrivă dacă rețeta ar fi norocoasă. Dar nu-i. Experiența m-a învățat că lucrurile stau pe dos. Cu cât iau seama mai bine la Germania, cu atât și actualitatea se-nlănțuiemai mult de trecut. Nu am de ales - mă aflu la masa de scris, și nu într-un magazin de încălțăminte. Uneori îmi vine să-ntreb cu glas
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
la spital. Pe atunci nu erau mașini de spălat. Fiecare articol destinat igienizării prin spălare era "pictat" și imprimat cu o varietate multiplă de umori care mai de care mai respingătoare și mai grețoase, încât ți se întorcea stomacul pe dos...! Dar mama rezista numai de dragul nostru cu un preț exorbitant și care-i va afecta sănătatea înainte de vreme. Frații mei dormeau cuminți, fiecare împachetat în plasma protectoare a somnului binefăcător. Numai Mircea ca de obicei își dirijează concertul nocturn într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]