5,962 matches
-
Moldovan sugerase contemporaneitatea acestei mănăstiri cu cea de la poalele Cetății Colțului, ctitoria acelorași Cândești. În lipsa altor surse documentare, aceste informații nu pot fi încă verificate. Așadar, lăcașul de cult trebuie să-și fi păstrat, în cursul secolelor XVI-XIX, statutul de edificiu parohial reformat. În mod curios, harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773) nu-l menționează. În anul 1810, vicarul unit al Hațegului, Chiril Țopa, încerca, fără sorți de izbândă, preluarea lăcașului pe seama obștii românești; autoritățile au dat câștig de cauza credincioșilor maghiari
Biserica cnezilor Cândea din Sântămăria-Orlea () [Corola-website/Science/322479_a_323808]
-
după tradiția bizantină, cu următoarele dimensiuni: lungimea - 22,50 m; lărgimea naosului - 8,75 m și lărgimea absidelor laterale - 11,20 m. Fațadele bisericii erau din piatră fățuită sau cioplită, blocurile de piatră fiind tencuite cu un mortar alb. Zidurile edificiului erau susținute de șase contraforți înalți de cărămidă (câte doi încadrau absidele laterale și alți doi de formă oblică se aflau în colțurile vestice ale pronaosului) și un picior de contrafort în axul absidei altarului. Tereza Sinigalia considera că era
Biserica Sfântul Procopie din Bădeuți () [Corola-website/Science/316840_a_318169]
-
lăsând între ele multe spații libere care au necesitat tencuirea pereților în exterior. Biserica este de tip sală, având o împărțire tipică: pronaos, naos, altar. Primele două spații au intrări directe din exterior prin uși joase, ce permit intrarea în edificiul de cult numai cu capul aplecat. Prima cameră e destinată femeilor, iar cea de-a doua, în imediata apropiere a zonei altarului, e destinată bărbaților. În biserica bărbaților a existat un cor ce ulterior a fost dărâmat, astfel biserica devenind
Biserica de lemn din Rovina () [Corola-website/Science/316855_a_318184]
-
pictor. Deschis unui alt tip de carieră, Ioan Popp a ascultat dorința fiului său și l-a trimis în toamna anului 1845 la Viena, unde acesta a urmat cursurile Academiei Chezaro-Crăiască de Arte Frumoase, cunoscută și ca "Academia Sfânta Ana". Edificiul social habsburgic, intrat în colaps odata cu revoluția din 1848 afișase până atunci o artă evazionistă, lipsită de vigoare și desprinsă de realitate, idilică și care dezvolta în exterior un optimism fals, plin de elemente convenționale. La Academia din Viena
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
printr-o cromatică desăvârșită o armonie compozițională de excepție, armonie care evidențiază nu numai talentul pictorului, ci și o experiență de invidiat în crearea de programe iconografice complexe. La biserica din Câmpulung Muscel există o pictură murală remarcabilă în pronaosul edificiului de cult, ce înfățișează o scenă intitulată "Dumnezeu crează soarele și luna". Această scenă este inspirată din lucrarea cu aceeași temă a lui Michelangelo, aflată la Vatican în Capela Sixtină. Compoziția este simplificată, "Dumnezeu Tatăl" fiind pictat singur, în semiprofil
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
-lea, și biserica din Brâznic, sat situat la sud de Mureș; lăcașul, închinat „Cuvioasei Parascheva”, figurează pe lista monumentelor istorice românești (HD-II-m-A-03271). Prin absida-i nedecroșată, poligonală cu trei laturi, și nava de dimensiuni modeste, se înscrie, tipologic, în categoria edificiilor ecleziastice de plan dreptunghiular. Clopotnița poziționată pe axul acoperișului, și-a făcut apariția abia în secolul al XIX-lea, prilej cu care s-a procedat și la o alungire a spațiului interior, corespunzătoare pronaosului actual. Zestrea picturală originară, de factură
Biserica de lemn din Brâznic () [Corola-website/Science/316917_a_318246]
-
de protest în rândul localnicilor. Într-o petiție înaintată la 25 ianuarie 1792 de către târgoveții suceveni către guvernul Bucovinei se cere ""ca biserica Mitropolia veche ce au rămas însă acum întreagă să nu se strice"". Autoritățile austriece au poruncit demolarea edificiului. Biserica a fost salvată de la distrugere de maiorul de arnăuți pensionar Iane (Ioan) Florea, care a cumpărat locul și clădirea la licitație contra sumei de 220 de florini , donând-o la 28 noiembrie 1799 comunității ortodoxe românești căreia i-a
Biserica Mirăuți () [Corola-website/Science/316888_a_318217]
-
existat în Suceava două biserici luterane care au fost demolate, pe locul lor aflându-și locuințele Fidelis Wilhelm și Iordache Popovici. Într-un raport din 25 februarie 1815 înaintat către Administrația K.K. a Bucovinei se făcea un scurt istoric al edificiului ortodox și se prezenta situația fostelor proprietăți care au aparținut cultului protestant. Tot atunci, a fost realizată o descriere a bisericii făcută la de comisarul Noir, inginerul Banhölzel și șeful comunal Wetterching. Potrivit acesteia: "„Vechea, așa-numita biserică mitropolitană Mirăuți
Biserica Mirăuți () [Corola-website/Science/316888_a_318217]
-
mai sunt nici capabile, nici rentabile de la nici un fel de reparații (tencuire, lipire etc.) ca și întreaga clădire însăși, ale cărei ziduri de fundație au fost, cu vremea, spălate de ploi din toate părțile"". Cei trei funcționari superiori menționau că edificiul era în pericol de prăbușire, nu mai putea fi reparat, ci doar eventual reconstruit pe aceeași temelie, caz în care cheltuielile s-ar putea recupera cu mare greutate. Pe baza acestui raport se recomanda demolarea Bisericii Mirăuți ca urmare a
Biserica Mirăuți () [Corola-website/Science/316888_a_318217]
-
rapoarte și proiecte. Ministerul Cultelor și Instrucțiunii a aprobat la 28 februarie 1893 proiectul de execuție, iar Consistoriul ortodox a luat legătura cu arhitectul Karl A. Romstorfer, conservatorul Monumentelor Istorice și de Artă din Bucovina. Întocmirea proiectului de restaurare a edificiului propriu-zis, precum și executarea schițelor pentru pictura murală au necesitat un timp îndelungat. Între anii 1898-1901, cu aprobarea expresă a împăratului Franz Joseph I și pe cheltuiala totală a Fondului Religionar Greco-Ortodox din Bucovina, arhitectul austriac Karl A. Romstorfer, reprezentantul Comisiei
Biserica Mirăuți () [Corola-website/Science/316888_a_318217]
-
Coclici, urmat, de la începutul anilor '70, de preotul Gheorghe Coclici și apoi de pr. Florin Hostiuc. Cercetările arheologice din 1976, efectuate în exteriorul vechii catedrale mitropolitane și coordonate de arheologii Lia și Adrian Bătrîna, au scos la iveală fundațiile unui edificiu de mari dimensiuni, fără abside laterale și contraforți, care, pe baza observațiilor stratigrafice și a informațiilor furnizate de mormintele aflate în zonă, a fost datat la sfârșitul secolului al XIV-lea, fiind considerat o ctitorie a voievodului Petru I Mușat
Biserica Mirăuți () [Corola-website/Science/316888_a_318217]
-
este o clădire-monument istoric construită în anul 1885 în municipiul Suceava pentru a servi ca sediu al Tribunalului și Judecătoriei. El se află situat pe Strada Ștefan cel Mare nr. 58. Acest edificiu a fost inclus, sub denumirea de "„Fostul tribunal, căpitănie districtuală și închisoare”", pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2004, având codul de clasificare . În prezent, în această clădire funcționează Curtea de Apel, Tribunalul și Judecătoria Suceava. se
Palatul de Justiție din Suceava () [Corola-website/Science/316922_a_318251]
-
din județul Suceava din anul 2004, având codul de clasificare . În prezent, în această clădire funcționează Curtea de Apel, Tribunalul și Judecătoria Suceava. se află pe Strada Ștefan cel Mare, la limita între zona centrală a orașului și cartierul Areni. Edificiul este amplasat într-un triunghi format de Strada Ștefan cel Mare, Aleea Trandafirilor și Strada Anastasie Crimca. Pe latura de est, este mărginit de Parcul Trandafirilor (cunoscut și sub denumirea de Parcul Tribunalului sau Trei Bărboși). În spatele Palatului de Justiție
Palatul de Justiție din Suceava () [Corola-website/Science/316922_a_318251]
-
scările cu granit mat, nealunecos, a fost refăcut acoperișul și sistemele de captare a apei pluviale, aleile de acces au fost placate cu pavele etc. În prezent, în clădirea Palatului de Justiție funcționează Curtea de Apel, Tribunalul și Judecătoria Suceava. Edificiul este monumental, impresionând prin simplitate și soliditate. Imobilul are o suprafață construită de 2.626 m², o suprafață desfășurată de 10.064 m², o suprafață utilă de 7.484 m² și este format din demisol, parter și două etaje. Clădirea
Palatul de Justiție din Suceava () [Corola-website/Science/316922_a_318251]
-
căi de acces de pe toate cele patru laturi. Etajele, parterul și subsolul sunt delimitate prin brâie orizontale cu mai multe profile. Subsolul clădirii este înălțat. Fațadele clădirii nu prezintă elemente arhitecturale deosebite, în afara paramentelor cu bosaje ce acoperă zidurile. Arhitectura edificiului are elemente neoclasice caracteristice clădirilor destinate să găzduiască instituții administrative austriece.
Palatul de Justiție din Suceava () [Corola-website/Science/316922_a_318251]
-
sa cu Parcul Drapelelor, un parc de dimensiuni mai reduse, amenajat la sud de Palatul Administrativ. În preajma Parcului Profesor Ioan Nemeș se găsesc câteva dintre principalele obiective ale municipiului Suceava, între care: Casa Polonă și Biserica Învierea Domnului (două vechi edificii situate în vecinătatea nord-estică a parcului), cele două clădiri de patrimoniu ale Bibliotecii Bucovinei „I.G. Sbiera” și sediul Parchetului din Suceava (în vecinătatea sudică), Casa Prieteniei (în vecinătatea nordică). Pe teritoriul parcului, la Strada Ștefan cel Mare, se află două
Parcul Profesor Ioan Nemeș din Suceava () [Corola-website/Science/316928_a_318257]
-
situate în vecinătatea nord-estică a parcului), cele două clădiri de patrimoniu ale Bibliotecii Bucovinei „I.G. Sbiera” și sediul Parchetului din Suceava (în vecinătatea sudică), Casa Prieteniei (în vecinătatea nordică). Pe teritoriul parcului, la Strada Ștefan cel Mare, se află două edificii cu valoare de monument istoric: Muzeul de Științele Naturii (ce datează din 1811-1814) și Biserica romano-catolică Sfântul Ioan Nepomuk (construită în perioada 1832-1836). Parcul Central din Suceava a fost amenajat pe locul unor foste grădini, reduse în a doua jumătate
Parcul Profesor Ioan Nemeș din Suceava () [Corola-website/Science/316928_a_318257]
-
a secolului al XIX-lea ca urmare a dezvoltării orașului. Atât clădirea care găzduiește astăzi Muzeul de Științele Naturii, cât și biserica comunității romano-catolice din oraș existau la momentul apariției parcului, motiv pentru care acesta practic a inclus cele două edificii, cuprinzându-le pe trei laturi. În timpul mandatului primarului Franz Des Loges, în Suceava au fost inaugurate două pavilioane de agrement, dintre care unul în Parcul Central. În anul 1908, pe teritoriul parcului a fost amplasat bustul împăratului Franz Joseph al
Parcul Profesor Ioan Nemeș din Suceava () [Corola-website/Science/316928_a_318257]
-
un sobor de preoți în frunte cu arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, IPS Pimen Zainea. Monumentul este format din patru porți egale și perpendiculare una pe alta. Pe monument se află o placă de plastic negru pe care este scrisă semnificația edificiului: "„Monument ridicat în cinstea Marii Uniri a Bucovinei cu patria mamă 28 noiembrie 1918”".
Monumentul Unirii din Suceava () [Corola-website/Science/316943_a_318272]
-
Biserica de lemn „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din Slătioara este un lăcaș de cult ortodox construit în anul 1797 în satul Slătioara din comuna Râșca aflată în județul Suceava. Edificiul religios are hramul "Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil", sărbătorit la data de 8 noiembrie. Biserica de lemn din Slătioara nu a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava, deși are o vechime mare. În anul 1797, egumenul Chiril
Biserica de lemn din Slătioara, Suceava () [Corola-website/Science/316951_a_318280]
-
la 1439, sub numele de Herczegfalwa. Biserica datează de la sfârșitul sec. XVIII; ea a preluat modelul unei biserici mai vechi, care s-a aflat pe același amplasament. Are o formă dreptunghiulară, cu absida răsăriteană decroșată, rectangulară. Spre sfârșitul sec .XIX edificiul a fost amplificat spre vest, slujind ca lăcaș de cult pentru o comunitate numeroasă. Bolta semicilindrică de deasupra naosului și cea din altar au suferit anumite transformări față de forma inițială. Pe peretele din partea de vest, de sub tencuială s-a mai
Biserica de lemn din Hărțăgani () [Corola-website/Science/316956_a_318285]
-
laturi, supraînălțată printr-un turn-clopotniță zvelt, cu foișor deschis și coif piramidal. Este singurul lăcaș hunedorean construit din „grădele” (împletitură de nuiele, pe un schelet din pari, îmbrăcați în spoială de argilă, cu amestec de pleavă și tocătură de paie). Edificiul a fost consolidat în anul 1979, prin ridicarea tălpoaiei sale solide pe un postament din piatră. Învelitoarea de șiță a fost reînnoită în anul 2002. Potrivit tradiției, începuturile edificiului coboară până la anul 1790, datare confirmată de inscripția clopotului mic, turnat
Biserica de lemn din Vețel-Vulcez () [Corola-website/Science/317000_a_318329]
-
spoială de argilă, cu amestec de pleavă și tocătură de paie). Edificiul a fost consolidat în anul 1979, prin ridicarea tălpoaiei sale solide pe un postament din piatră. Învelitoarea de șiță a fost reînnoită în anul 2002. Potrivit tradiției, începuturile edificiului coboară până la anul 1790, datare confirmată de inscripția clopotului mic, turnat „întru pomenirea lui Pascu Filimon din Vulcez, 1797”. Din pictura murală originară, executată în tehnica „frescă” la începutul secolului al XIX-lea, se mai păstrează doar câteva chipuri neidentificabile
Biserica de lemn din Vețel-Vulcez () [Corola-website/Science/317000_a_318329]
-
luminat prin cinci ferestre înguste și mici (câte două dispuse simetric pe fațadele de sud și de nord și una în axa absidei altarului), care sunt încadrate de muluri încheiate cu un arc în plin cintru. Aspectul unic al acestui edificiu religios este dat de pridvorul deschis cu etaj. În încăperea de la parter se intră prin cele două arcade ale pridvorului dispuse în zidul de vest, care duc la ușa pronaosului. Această încăpere are două bolți mari; pe pereții săi sunt
Biserica Duminica Tuturor Sfinților din Părhăuți () [Corola-website/Science/316972_a_318301]
-
În 1977 închisoarea a fost dezafectată și a intrat într-un proces de degradare. Fundația Academia Civică a preluat ruina fostei închisori în 1995, în vederea transformării ei în Memorial. Lucrările de reabilitare ale clădirii au durat până în anul 2000. Pentru că edificiul, vechi de un secol, era ruinat și plin de igrasie, a fost nevoie de refacerea fundațiilor, izolațiilor, acoperișului, iar pereții interiori, care oricum fuseseră revopsiți și nu mai aminteau perioada anilor 50, au fost varuiți în alb. Fiecare celulă a
Memorialul Sighet () [Corola-website/Science/316991_a_318320]