12,690 matches
-
de vreo două săptămâni exasperante, în care trăgeam cu ochiul printre perdele la poștaș. Mult timp nu s-a întâmplat nimic și am cam renunțat să mai sper pe măsură ce treceau săptămânile, dar apoi într-o zi a sunat telefonul. Un editor mi-a cerut să vadă și restul manuscrisului. Nu o să uit niciodată clipele acelea. Cred că niciodată nu am crezut cu-adevărat că cineva o să ia ceea ce scriu în serios după dezastrul cu „scenariul deprimant“. Dar de data asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
un computer nou, care m‑a costat 2000 de lire - dar este un articol indispensabil pentru că, ia ghicește! Scriu o carte gen „ajută‑te singur“! Chiar după ce am început să apar regulat la Cafeaua de dimineață, i‑am cunoscut pe editorii ăștia foarte drăguți, care m‑au invitat la masă și mi‑au spus că sunt un adevărat reper pentru oameni cu probleme financiare de pretutindeni. Drăguț, nu? Mi‑au dat 1000 de lire chiar înainte să scriu un singur cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de repede. Chiar în seara asta! Adevărul e că abia aștept să mă apuc de carte. Am atâtea teme importante pe care vreau să le abordez, cum ar fi bogăția și sărăcia, religia comparată... poate și filozofia... adică, știu că editorii mi‑au cerut o carte simplă, dar de ce să nu discut și chestiuni mai generale? De fapt, dacă se vinde bine, poate țin și niște conferințe. Doamne, ar fi super, nu? Poate devin un fel de guru al lifestyle‑ului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
își petrece serile cu prietenii, nu se oprește din băut până când nu se îmbată. Găsește la Dan și Junli consolare și înțelegere. Ei tot încearcă să-i facă rost de un post la un ziar sau la vreo revistă, însă editorii îl resping - tentativa lui de sinucidere eate acum o poveste cunoscută de toată lumea din branșă. În ochii lor, Tang Nah și-a sacrificat demnitatea. În mod destul de interesant, în ceea ce o privește pe Lan Ping povestea îi crește popularitatea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
albă începe să se topească. După ora patru după-amiaza, începe să se formeze din nou gheața. Tot dealul, iarba care trebuie să devină verde, arată de parcă ar fi acoperit cu o peliculă de cristal. Acum e vremea când Fairlynn devine editorul-șef al ziarului lui Mao, Tabăra Roșie. Se zice că Mao a numit-o personal în acest post. Ziarul aclamă recentele victorii și îl numește pe Mao „sufletul Chinei”. Domnișoara Lan Ping e în uniformă. Își înfășoară capul cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
că Mao privește Shanghaiul drept noua lui tabără. Pricepe că Mao e gata să zdrobească Beijingul. A doua zi dimineață, primarul Ke mă sună să-mi spună că trimite un scriitor pe nume Chun-qiao la mine la vilă. Chun-qiao este editorul-șef al ziarului Shanghai Wen-hui. E cel mai bun din câți am cunoscut vreodată, zice el. Transmite-i tovarășului Chun-qiao cel mai cald salut al tovarășului președinte, îi spun. Chun-qiao sosește după două ore. Bine ați venit la Shanghai, Doamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Nah e o sămânță strâmbă care nu vrea să încolțească. Ca să o ajut, îl rog pe mareșalul Lin să mă prezinte personal lui Wu Fa-xian, comandantul forțelor aeriene. Îl întreb pe Wu dacă îi poate oferi lui Nah postul de editor-șef la Armata de eliberare. Favorul îmi este acordat și Nah se duce la lucru. După câteva săptămâni, fiica mea îmi spune că se plictisește. Oricât de multă salivă consum, ea nu se duce înapoi. În ultimele două săptămâni, grijile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
vârsta, deși am șaizeci de ani. Puterea mea este exersată în fiecare zi. Mao nu a reușit să-și ascundă starea proastă de sănătate față de ochiul publicului. În mâinile celui mai bun operator de imagine și ale celui mai bun editor de film, saliva lui Mao curge fără să se poată face nimic într-un documentar intitulat Întâmpinarea Imeldei Marcos. I s-au lasat pleoapele, bărbia îi atârnă, iar gura și maxilarul nu mai stau la locul lor. Optzeci și doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
mulțumesc tuturor pentru prezență. Mulțumiri Îți mulțumesc, Sandra Dijkstra, impresara mea, pentru că ai avut marea forță de a înota în apele tulbiri. Cinci ani pentru a ajunge la mal. Cum am ajuns Doamna Mao îți este dedicată ție. Anton Mueller, editorul meu, pentru că ai avut talentul, răbdarea și priceperea de a descoperi cine sunt ca scriitoare și mi-ai arătat modalitatea de a scoate de ce mai bun din mine. Michele Dremmer, din nou, pentru afecțiunea ta. Materiale consultate Lin Qing-shan, Demonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
bodyguard, care a fost atât de amabil să Îmi Îngăduie săl descos, fără a se speria prea tare. Toate greșelile din carte sunt, desigur, din vina lui și nu au nici o legătură cu mine. De asemenea, suspecților de seviciu: Caroline (editor manqué), Francis, Jenni, Lisa și Sandy. Sper că nu le-am stricat sărbătorile Încuindu-i Într-o cameră cu prima variantă a cărții și nelăsându-i să iasă până când nu au terminat. Lui Kate și, desigur, lui Giacomo, În ciuda faptului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
autorul a oferit câteva din ele unor prieteni, restul au rămas În casa librarului Bernard Quaritch. „Poor old Omar”, acest biet și bătrân Omar nu interesează, se pare, pe nimeni, Îi scrise FitzGerald profesorului său de persană. După doi ani, editorul se hotărî să lichideze stocul: de la un cost inițial de cinci șilingi, Rubaiatele au ajuns un penny, de șaizeci de ori mai puțin. Chiar și la acest preț, cartea se vându cu greu. Până În momentul când doi critici literari o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
la acest preț, cartea se vându cu greu. Până În momentul când doi critici literari o descoperiră. O citiră. Se entuziasmară. Reveniră a doua zi. Cumpărară șase exemplare ca să le ofere apropiaților. Simțind că era pe cale să se nască un interes, editorul mări prețul, care ajunse la două pence. Și Închipuie-ți că, la ultima mea trecere prin Anglia, a trebuit să-i plătesc aceluiași Quaritch, acum bine instalat În Piața Piccadilly, patru sute de lire sterline pe un exemplar pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
se prăbușească. A doua zi, părea restabilită. Ca să Încerc s-o distrez, am călăuzit-o Întru descoperirea minunățiilor pachebotului, am Încălecat chiar și pe nesigura cămilă electrică, cu riscul de a Îndura hohotele de râs ale lui Henry Sleeper Harper, editorul hebdomadarului cu același nume, care rămase o clipă În tovărășia noastră, ne oferi ceai și ne povesti călătoriile sale În Orient, Înainte de-a ne prezenta, foarte ceremonios, câinele său pechinez pe care considerase potrivit să-l numească Sun Yat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
-i plăcea partea sa. Peisaj cu siluete, o povestire legată de războiul civil din Spania, a fost scrisă În jurul anului 1938 și a fost una din povestirile pe care Hemingway ar fi vrut să le includă Într-un volum propus editorului Maxwell Perkins printr-o scrisoare din 7 februarie 1939. Peisaj cu siluete În casa aia era o atmosferă foarte ciudată. Liftul nu mai funcționa, desigur. Stîlpul de metal pe care obișnuia să urce și să coboare era Îndoit și multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pentru plimbări pe plajă: Whitstable nu este un loc prea pretențios. Eu nu sunt chiar așa de sigură, pentru că am citit într-un Sunday Magazine de acum câteva săptămâni că o mulțime de personaje sus-puse din lumea modei (în special editori de la Vogue) și-ar fi cumpărat case de vacanță în Whitstable în ultimul timp; dar, pe de altă parte, mă hotărăsc că nu e cazul să exagerez. În definitiv, bărbaților nu le plac femeile care se îmbracă la patru ace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ieșit din el și am urcat două porțiuni dintr-o scară de lemn, aproape În spirală, destul de prăfuită. După cum am aflat pe urmă, domnul Garamond prefera sediul acela fiindcă amintea de o editură pariziană. Pe palier, o tăbliță glăsuia: „Garamond Editori s.p.a.”, iar o ușă deschisă dădea Într-un hol fără nici un fel de recepționer sau de paznic. Însă nu puteai intra fără să fii văzut dintr-un mic birouaș-anticameră, și imediat am fost abordat de o persoană de sex probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
nostru contact Îndepărtat cu Planul. În ziua aceea s-ar fi putut să fiu În altă parte. Dacă În ziua aceea n-aș fi fost În biroul lui Belbo, acum aș fi la Samarkand, vânzând semințe de susan, făcând pe editorul unei colecții În Braille sau conducând First National Bank În Arhipelagul Franz Joseph? Condiționalele contrafactuale sunt Întotdeauna adevărate pentru că premisa e falsă. Dar În ziua aceea eram acolo, și așa se explică de ce acum sunt unde sunt. Cu un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
neajutorat. Eu am luat contact cu un om de știință, aflat dincolo de orice suspiciune. O persoană care nu se hazardează pe niște ipoteze În vânt. Care chiar astăzi mi-a cerut să mai aștept până să-mi prezinte opera unui editor, până voi fi clarificat toate punctele controversate... Nu voiam să pierd simpatia lui și nu i-am spus că aveam să vin Încoace, dar Înțelegeți că, ajuns În această fază cu cercetările mele, sunt pe drept cuvânt nerăbdător. Domnul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
e-un nebun care crede În Ingolf”. „Poate că ieri credea În el, iar azi crede În cu totul altceva. Hai să-ți spun, ieri, Înainte de a mă despărți de el, am fixat pentru azi-dimineață o Întâlnire cu... un alt editor, o casă de prestigiu, dispusă să publice cărți autofinanțate de autor. Părea entuziasmat. Ei, bine, am aflat adineauri că nu s-a dus acolo. Și unde mai pui că mi-a lăsat aici copia mesajului, uite-o. Lasă secretul templierilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cumpăram treptat. La Început a trebuit să-mi calc pe conștiință și să scriu și lucrări de licență pentru studenți disperați. Nu era greu, era destul să te duci să le copiezi pe cele din deceniul anterior. Apoi prietenii mei editori mi-au trimis manuscrise și cărți străine pentru lectură, bineînțeles că pe cele mai ingrate și cu o plată așa și-așa. Însă acumulam experiențe, noțiuni și nu aruncam nimic. Fișam totul. Nu mă gândeam să țin fișele Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
colonei În rezervă. Numai persoane pe care ASP-ul le vrea incluse, cum sunt băcanul sau prefectul... În fața riscului ca Garamond să-și retragă oferta, după ce toți din familie, din sat, de la slujbă știu că a prezentat manuscrisul unui mare editor din Milano, De Gubernatis Își va face socotelile. Ar putea să-și lichideze cecul la purtător, să ceară cedarea cincimii din moștenire, să facă un Împrumut, să-și vândă cele câteva acțiuni, Parisul merită o liturghie. Se oferă timid să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
În care se spune că zece mii e tirajul maxim, dar nu se vorbește de tirajul minim, că suma ce trebuie plătită nu e condiționată de tiraj, de care s-a amintit doar oral, și, mai ales, că după un an editorul are dreptul să trimită la topit exemplarele nevândute, În cazul În care autorul nu le ridică la jumătate din prețul Înscris pe copertă. Semnătura. Lansarea trebuia să fie satrapică. Comunicat de presă de zece pagini, cu biografie și studiu critic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
siliciul nu-i un metal, e un metaloid”. „Ei, acu’ mă iei subtil cu desinențele? Și mai ce e, rosa rosarum? Calculator. Și Cabală”. „Nu e metal”, am insistat. Ne Însoți până la ușă. În prag Îmi spuse: „Casaubon, munca de editor e o artă, nu e o știință. Să n-o facem pe revoluționarii, că a trecut timpul. Folosește Cabala. A, În legătură cu nota dumitale de cheltuieli, mi-am permis să scot plata vagonului de dormit. Nu din avariție, sper că ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
se părea că-l cunosc, apoi Îmi amintii, era profesorul Bramanti pe care-l ascultasem la Rio, referendarul, sau ce-o fi fost el, al acelui ordin rozacrucean. „Profesorul Bramanti”, zise Garamond, „susține că ar fi momentul potrivit, pentru un editor avizat și sensibil la climatul cultural din anii aceștia, să inițieze o colecție de științe oculte.” „Pentru... Manuzio”, sugeră Belbo. „Pentru cine altcineva?” surâse cu șiretenie domnul Garamond. „Profesorul Bramanti, care, Între altele, mi-a fost recomandat de un prieten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
altele, mi-a fost recomandat de un prieten bun, doctorul De Amicis, autorul acelui splendid volum, Peripeții ale zodiacului, pe care l-am publicat anul acesta, se plânge că acele colecții disparate existente În acest domeniu - mai mereu opera unor editori cu seriozitate și fiabilitate scăzută, superficiali notorii, lipsiți de onestitate, incorecți, mai mult aș zice, impreciși - nu sunt la Înălțimea bogăției, a profunzimii acestui domeniu al cunoașterii...” „Timpurile sunt coapte pentru această reevaluare a culturii inactualității, după falimentul utopiilor lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]