5,495 matches
-
inspector la Secția de învățământ și cultură a regiunii Cluj, iar apoi trece în învățământ, ca profesor și director al unei școli generale clujene, predând ulterior și la liceu, până la pensionare (1996). Debutează cu nuvela Țigăncușa în „Tribuna” (1958), iar editorial cu volumul de povestiri 1100 de zile risipite (1975). Mai e prezent cu proză, reportaje, profiluri de scriitori români și străini în „Steaua”, „Tribuna școlii”, „Contemporanul”, „Adevărul de Cluj”, „Cetatea culturală”, în diverse almanahuri și volume colective. A susținut două
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290440_a_291769]
-
Limbi Străine a Universității bucureștene, unde va fi promovat ca profesor în 1993. Își susține doctoratul în 1974, cu teza Relații culturale româno- polone. I se acordă în 1970 Ordinul Meritul Cultural Polonez. P. debutează în presă în 1952, iar editorial în 1976, cu lucrarea Confluențe culturale româno-polone, în care se întrepătrund istoria, istoria literară și comparatismul, acoperind cronologic a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Primele capitole sunt dominate de informații privitoare la viața politică, gravitând în jurul a două
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288795_a_290124]
-
, Ireneusz Stefan (19.IX.1940, Wielun, Polonia), traducător polonez. Termină școala medie la Wielun (1959) și Facultatea de Filologie la Universitatea din Cracovia (1964). Debutează publicistic în 1970 și editorial, ca traducător, în 1977. Între 1964 și 1968 lucrează în Cracovia ca redactor la Editura Științifică de Stat, apoi la Editura Literară, unde promovează până la funcția de redactor-șef adjunct al secției de traduceri. Membru al Uniunii Scriitorilor Polonezi (1980
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287701_a_289030]
-
din 1967, într-un liceu clujean. Colaborează cu traduceri din literatura română la revistele „Igaz Szó”, „Korunk”, „Tiszatáj” (Szeged) „Híd” (Novi Sad), „Nagyvilág” (Budapesta), „Irodalmi Szemle” (Bratislava) ș.a. Transpune cu predilecție proză contemporană, publicând un număr impunător de volume. Debutează editorial în 1968, cu transpunerea unui volum de schițe și nuvele de Vasile Rebreanu (Talita Kumi). Apoi realizează varianta maghiară a romanului Lunga călătorie a prizonierului de Sorin Titel (1975), tălmăcește trei romane de Anton Holban (Romanul lui Mirel, O moarte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287701_a_289030]
-
coloratură funerară și regală. Importanța lumii de dincolo În cultura religioasă și socială egipteană și particularitatea figurii suveranului sunt păstrate astfel În alegerea și formularea textelor. Pe lângă aceasta, s-a subliniat de mai multe ori că, În spatele activității așa-zis editoriale a diferiților redactori, se poate discerne o atitudine care tinde să privilegieze un centru religios bine cunoscut de tradiție: cel de la Heliopolis, unde a Înflorit de timpuriu un cult solar; acesta se află aproape de capitala politică Memphis și va rămâne
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
la redacția pentru străinătate. B. este un scriitor deosebit de prolific. El se încearcă în toate genurile literare, mai puțin în dramaturgie, unde poate fi semnalată o singură piesă, scrisă în colaborare cu V. Cotan, Sub lumina lunei (1921). Debutul său editorial de sine stătător are loc cu volumul de versuri Morții (1922). Ca poet, B. este sensibil influențat de simbolism, de care neputându-se desprinde, vădește o carență de originalitate. Fii fericirea mea! (1923), Zoologice (1941) și Thalassa (1941) (ultimele două
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285736_a_287065]
-
din redacția „Revistei române”. A debutat în 1966 la „Iașul literar”, colaborând apoi, între altele, la „Cronica”, „Convorbiri literare”, „Dialog”, „Viața românească”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Ateneu”, „Contrapunct”, „România literară”, „Jurnalul literar”, „Caiete critice”, „Apostrof”, „Teatrul azi”, „Scena”. Editorial, a făcut primul pas în 1983, cu Dramaturgia între clipă și durată. A fost distins cu Premiul Criticii acordat de Asociația Internațională a Criticilor de Teatru (1993) și cu diploma „Senior al profesiei” din partea Asociației Jurnaliștilor de Turism (1994). Adevăratul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286940_a_288269]
-
la Chișinău, împreună cu părinții. În 1951 și 1952, studiază la Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău. A fost redactor-șef la „Tinerimea Moldovei” și la „Chipăruș”, apoi membru în comitetul de conducere al Uniunii Scriitorilor din RSS Moldovenească. B. debutează editorial în 1955, cu volumul La pădure, cuprinzând versuri destinate copiilor. Acelorași cititori le sunt destinate și alte culegeri, precum Aventurile lui Nătăfleață (1961), Cizmele cocostârcului (1967), Noile aventuri ale lui Nătăfleață (1978). Alte volume (Prafuri amare, 1955, Piatra de încercare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285963_a_287292]
-
și faptă creștinească”, 1950), „Legea” („organ de luptă creștină românească”, 1956) și mai ales „Cuvântul în exil” (început în iunie 1962) îi marchează biografia din refugiu pe întreaga ei durată, ceea ce dovedește cât de necesară i-a fost tribuna presei. Editorialele din „Cuvântul în exil” sunt tipărite atât în germană, cât și în engleză, demonstrând nu numai capacitatea jurnalistului de a se mișca în spații lingvistice ample, ci și convingerea că problematica românească reprezenta în acel moment o obligație europeană de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289082_a_290411]
-
-se drept „rod al revoluției culturale”, noua publicație promite că va fi „o tribună de afirmare a noii vieți spirituale”. Mai accentuat după 1974, servilismul ideologic al revistei nu va afecta totuși prea mult partea ei propriu-zis literară, alături de nenumăratele editoriale și reportaje cu caracter propagandistic continuând să se publice o literatură de bună calitate și extrem de variată. Îmbrățișând domenii variate și beneficiind de aportul unor colaboratori valoroși, A. a încercat să fie o revistă echilibrată, în care să-și găsească
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285485_a_286814]
-
revista lunară de cultură cinematografică, înființată în ianuarie 1963. Primul redactor-șef: Victor Iliu; din martie 1963, Ioan Grigorescu; din ianuarie 1964, Eugen Mandric; din mai 1965, Ecaterina Oproiu. Din ianuarie 1990, devine „Noul Cinema”; redactor-șef: Adina Darian. Dublul editorial al primului număr aparține lui Mihnea Gheorghiu, președintele Consiliului Cinematografiei din acea epoca, si regizorului Victor Iliu. În articolul O artă nouă, populară, Mihnea Gheorghiu precizează faptul că „revista Cinema apare într-o nouă etapă de progres a cinematografiei românești
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286232_a_287561]
-
NEGRIȘ, Alexandru (pseudonim al lui Alexandru Cibotaru; 22.VI.1938, Cucuieții Vechi, j. Bălți), poet. A absolvit Universitatea de Stat din Chișinău (1961). Debutează editorial cu placheta de versuri Din leagănul holdelor (1963), conținând pasteluri idilice, festiviste. Și publicistica lui N. e poetizantă, sărbătorească, fiind inclusă ulterior în cărțile sale de schițe și reportaje, Amprente (1972) și Vârstele propășirii (1983). Din păcate, tehnica reportajului se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288411_a_289740]
-
și birocratică) care respinge trăsăturile naționale, considerîndu-le drept un mit datînd din secolul al XIX-lea. Asemenea tendințe s-au manifestat (deloc surprinzător) la cea de a cincizecea aniversare a înfrîngerii celui mai malign naționalism dintre toate, nazismul german. Un editorial apărut în revista "Time" a făcut un cometariu interesant: tendințele care au dus la apariția nazismului au fost "strigătele de război naționaliste, egotismul și sentimentalismul romantismului european din secolul al XIX-lea, care și-au găsit finalul fatal în nazism
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
personalităților publice era ceva obișnuit; era vorba de punctul culminant al jurnalisticii de bulevard. Caragiale a descris adesea în satirele sale jurnalistica bucureșteană 68. Ziarul lui Iorga nu se preta la un jurnalism de speța aceasta. El scria aproape toate editorialele și uneori verifica și corecta ziarul zilnic. În perioadele critice, Iorga scria două sau mai multe editoriale în fiecare zi; presiunile dramatice au avut drept rezultat cele mai sensibile pagini ale jurnalisticii lui Iorga. Ca istoric, și-a intensificat activitățile
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
adesea în satirele sale jurnalistica bucureșteană 68. Ziarul lui Iorga nu se preta la un jurnalism de speța aceasta. El scria aproape toate editorialele și uneori verifica și corecta ziarul zilnic. În perioadele critice, Iorga scria două sau mai multe editoriale în fiecare zi; presiunile dramatice au avut drept rezultat cele mai sensibile pagini ale jurnalisticii lui Iorga. Ca istoric, și-a intensificat activitățile, iar scrisul său a devenit mai viguros și mai clar. În 1907, în 1912, în 1913, în timpul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
monografii istorice și literare, piese de teatru, poezie, romane și articole? Cîteva din cărțile lui au fost republicate (în funcție de actualitatea lor), uneori după o revizuire serioasă și adesea sub titluri diferite. Iorga a publicat volume alcătuite practic din articolele și editorialele sale: capitole întregi ale istoriilor sale literare conțineau adesea recenzii parțial condensate scrise de alții (așa cum îi amintea Lovinescu, unul dintre detractorii lui Iorga)92. Și-a publicat sub formă de cărți și conferințele, mai ales cele politice. Numeroasele călătorii
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
fără răspuns. Circulă și acum o istorioară care îl prezintă pe Iorga citind o carte în timp ce pășește de colocolo prin fața a trei stenografi, oprindu-se din cînd în cînd ca să le dicteze acestora simultan o carte, o piesă și un editorial. Spiritul relatării lui Stahl este dominat de caracterul apocrif al incidentului. Fără ajutorul magnetofonului, al procesoarelor de cuvinte, al computerelor, al avioanelor sau al altor "înalte tehnologii", Iorga se bizuia pe etica muncii, mintea și excepționala lui memorie. Să ne
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
fruntea partidului și a ziarului și întreținînd relații cu legionarii. Valentin ducea o viață lipsită de ambiții, iar Ștefan scria versuri pe care nu toată lumea le aprecia. Sensibilitatea morală a lui Iorga era ceva neobișnuit la București. Își folosea adesea editorialele ca să le facă morală conaționalilor săi. Chiar și în particular vorbea mereu despre corupția răspîndită ca o ciumă în țară, dar vorbele lui nu prea aveau efect. Comportamentul lui Iorga a fost întotdeauna dincolo de orice reproș; trăia modest, în stil
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
lor trecătoare. Ei ajunseseră să fie "înstrăinați de marele curent al vieții duse de popor; de marile suferințe și aspirații ale poporului care ar fi trebuit să se umple și să ne încălzească inimile de la bun început"152. În alt editorial, Vlahuță scria: "A cam sosit vremea ca scriitorii noștri, ei mai ales, să-și întoarcă mințile și inimile iubitoare spre popor". Acțiuni nobile inițiate de preoți, învățători sau moșieri puteau arăta calea spre țărani. "Cărțile către și pentru popor; un
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cu o minoritate neasimilată și, în cazul acesta, neasimilabilă. Declanșată în nordul Moldovei, răscoala țărănească s-a răspîndit repede în Valahia și Oltenia, unde abuzurile legate de pămînt erau comise de greci, nu de "odioșii" evrei. Iorga a scris un editorial, Dumnezeu iartă, afirmînd că Dumnezeu îi iartă pe soldații care au tras în țărani în Botoșaniul său natal, dar nu și pe cei care i-au făcut să se revolte 184. Cele mai grave excese antisemite au fost comise de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
sau regimul politic de la București. În timpul neutralității României, lui Brătianu i-a fost încredințată dificila sarcină de a-l ține în frîu pe Iorga. Nu era o misiune ușoară 17. Dificultățile au apărut de la bun început. Iorga a scris un editorial incendiar, Nu alături de Austro-Ungaria!18 (în perioadele de criză, Iorga scria întotdeauna cîteva editoriale pe zi, retipărite în cotidianul de largă circulație "Universul"). Instrumentul prin intermediul căruia Iorga avea acces la o audiență mai mare era Liga culturală. O părăsise în
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
dificila sarcină de a-l ține în frîu pe Iorga. Nu era o misiune ușoară 17. Dificultățile au apărut de la bun început. Iorga a scris un editorial incendiar, Nu alături de Austro-Ungaria!18 (în perioadele de criză, Iorga scria întotdeauna cîteva editoriale pe zi, retipărite în cotidianul de largă circulație "Universul"). Instrumentul prin intermediul căruia Iorga avea acces la o audiență mai mare era Liga culturală. O părăsise în 1912-1913 din cauza intrigilor politicianismului, dar acum s-a întors 19. La revenirea lui Iorga
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
decît germani, evrei... Și trădători"25. Retras din "lupta" totală, Iorga s-a dedicat cursurilor universitare, activității lui de la Academie și a participat la sesiunile Camerei. A organizat ajutorarea prizonierilor români (ai armatei austriece) aflați acum în Rusia. Scriindu-și editorialele, Iorga avertiza mereu împotriva demonstrațiilor, a violenței și nerăbdării. Jurnalistica sa avea un ton surprinzător de moderat, dar lipsită de echivoc. Iorga era un fervent susținător al Franței și (cum spunea el) al "superbei" Serbii. A condamnat violentul bombardament al
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
militar, Seton-Watson a cerut Aliaților "să salveze România". Iorga reflecta: "După tot ce a făcut România pentru cauza comunistă, o merită"40. Seton-Watson va fi un consilier important la Conferința de Pace. În primul număr pe 1916 al "Neamului românesc", editorialul lui Iorga purta titlul Anul hotărîtor 41. În sfîrșit, în august, Brătianu l-a chemat pe Iorga la cabinetul său ca să-l anunțe intervenția militară a României. Cu mintea românului cea de pe urmă (în 1934), Iorga își bătea joc de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de pe front. Vremea expectativei trecuse. Acest moment a reprezentat pentru Iorga o experiență transcendentală. Agnosticul acesta se putea apropia de metafizică numai dacă era animat de (ceea ce considera el a fi) adevărul cel de pe urmă: națiunea. Iată cîteva fragmente din editorialul său: "A sosit ceasul pe care l-am așteptat mai mult de două veacuri, pentru care mi-am trăit viața, un țel pentru care am trudit, scris și luptat și la care am visat întotdeauna". După care declara: Ne cerem
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]