6,312 matches
-
1937, septembrie; G. Ursu, Folticenii literari, „Înmuguriri” (Fălticeni), 1940, 5-6; Leca Morariu, Artur Gorovei, FF, 1941, 3; Augustin Z. N. Pop, La aniversarea revistei „Șezătoarea”, REF, 1958, 1; I. Mușlea, La centenarul nașterii lui Artur Gorovei, AAF, 1961-1964; G. Călinescu, Estetica basmului, București, 1965, 388-389; Ștefan S. Gorovei, 75 de ani de la apariția „Șezătorii”, CRC, 1967, 11; Mihail Șerban, Amintiri literare, București, 1968, 139-181; Scrisori către Artur Gorovei, îngr. și introd. Maria Luiza Ungureanu, București, 1970; Iordan Datcu, Artur Gorovei în
GOROVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287318_a_288647]
-
apărut, de cîțiva ani - și sub infleunța directă a epistemologiei lui Michel Foucault - epistemologia literaturii Înțeleasă ca istoria ideii literaturii moderne. Conform acesteia, literatura modernă apare În momentul În care se conturează divorțul dintre cuvinte și lucruri, adică În preajma nașterii esteticii și a Criticii facultății de judecare a lui Kant, care afirmă libertatea și gratuitatea artei. Această concepție puristă, extinsă asupra literaturii, a dus la sacralizarea ei urmată, firesc, de desacralizarea și deconstrucția ei, la care asistăm astăzi, o dată cu impunerea unei
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și-a putut asuma un orizont ontologic lipsit de transcendență (aici se mai lucrează Încă). În fiecare dintre aceste ferpare făcute literaturii, se revine la originile romantismului ca la originea acestei supralicitări, atunci cînd literatura s-a pliat pe o estetică a libertății care a dus-o la autarhie și a ridicat-o deasupra cotidianului, societății, vieții, la fel cum sufletul se Înalță din corp, părăsindu-l. E drept, declinul literaturii este studiat mai degrabă tematic de Marx, pus În relație
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
excelență solipsistă. Or, acesta este momentul În care Todorov se Întoarce În timp pentru a dezgropa originea acestor trei dimensiuni solidare ale viziunii despre literatură din ultimele decenii. Avem aici enumerate, pe scurt, clar dar fără o anume metodă elementele esteticii romantice: geniul creator, liber, arta ca exercițiu dezinteresat, liber și el, frumosul ca scop În sine și, astfel, separarea crescîndă a artei „Înalte” de societate și de public. Apoi, din perspectivă sociologică: artistul trece din solda unui mecena În cea
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
distincția dintre limbajul rațional, cu adevărul său, și cel poetic, cu alt adevăr, figural. Arta devine așadar o „nouă știință” a carismei, a iraționalului, a patosului, un discurs care face apel la sensibil și care imaginează o nouă comunitate, cea estetică, creată pe baza unui sensibil comun, liant mai puternic - asta se va vedea În politică - decît raționalul (comun prin definiție). Ajungînd pînă În preajma lui Heidegger, Todorov opune „adevărul de corespondență”, științific, „adevărului de dezvăluire”, artistic (este exact ceea ce face Heidegger
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
un celălalt eu, cel care vorbește cu tine spunnîndu-ți spune ceva cu simpla intenție de a te face să nu-ți pierzi identitatea de celălalt - niciodată eu, niciodată cogito, niciodată. Textul 04, de pildă este un „montaj de extrase din Estetica și teoria romanului” de Bahtin și de Paysage lacustre avec Pocahontas de Arno Schmidt. Textul 09 se numește Profile de celibatari, este semnat de Claude Closky și se desfășoară ca o suită de aunțuri matrimoniale expandate (și atît). Textul 31
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În momentul În care literatura Își constituie un corp, primește corpul pe care va putea de-acum experimenta: se sustrage imperativului reprezentativității, se Închide asupra ei. Se Închide? Ușor de spus, greu de demonstrat Însă. Poezia se sustrage mai degrabă esteticii mimetice care nu-și Îndeplinise promisiunile sau, mai indulgent, dădea senzația că nu și le va putea Împlini niciodată. Schimbările de paradigmă În științele umane sînt mereu preventive, acțiunea lor este profilactică și În acest proiect profilactic stă legitimitatea lor
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
face cale-ntoarsă, manifestă o voință de a termina cu excesele modernului.” și-i situează momentul de apariție În literatura franceză În anii 1980. Ori, pentru Lyotard, postmodernitatea este tocmai excesul unei modernități debordante (care, adică, Într-o formulare revendicată de la estetica lui Kant, debordează conceptul). Postmodern este, deci, În ambele variante franceze citate, un anamnesis al modernului: fie că se Întoarce de dincolo de modern, din exces, spre sine (Brunel), fie că apare ca o tumoră a aceluiași organism deja bolnav (Lyotard
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ultimelor sale cursuri comentate cu aplicare de Antoine Compagnon Într-un număr recent din Critique: Barthes apare aici un tradiționalist, nostalgic după o literatură elitară, după galaxia Gutenberg, etc.). Postmoderniștii americani și noii romancieri francezi au evoluat paralel, atît pentru că estetica lor avea presupoziții diferite, cît mai ales pentru că diferența În cauză era, din partea franceză În mod sigur, ierarhizantă. E drept, apare la Începutul deceniului nouă generația nouă de la Minuit, „minimaliștii”, care Încearcă timid să recupereze timpul pierdut, fără a-și
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În sfîrșit, poate cea mai original franceză cale de a Înțelege postmodernitatea Îi aparține lui Antoine Compagnon, În Les Antimodernes (2005). Nu hiper-, nu supra-, ci anti-modernitate, o ultimă soluție de continuitate cu modernitatea, specific literară de astă-dată, apropiată de estetica postmodernă În accepțiunea lui Lyotard (care vede În postmodernism un „modernism născînd” și Încercarea de a „reprezenta neîntruchipabilul”) este anti-modernitatea, versantul galben, reactiv și reacționar al progresismului modern. II. 3. Postmodernitatea ca antimodernitate În momentul În care ne Întrebăm cu
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
la capătul a 450 de pagini și el este mult mai ambiguu decît ne-am fi putut aștepta: „les réactionnaires de charme”. Prima parte inventariază și dezvoltă, didactic, cele șase trăsături ale tradiției antimoderne: contra-revoluția, anti-luminismul, pesimismul, tema păcatului original, estetica sublimului și stilistica vituperării sau a imprecației. Contra-revoluționarii țin de trei curente: conservatori, reacționari și reformiști. Primii sînt tradiționaliști și adepți ai monarhiei absolute. Reacționarii sînt nostalgicii feudalității de sînge - discursul lor adună la un loc propensiuni anarhiste și etica
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
1789 și, mai ales, 1793, „În mod ideal republicani și În mod istoric legitimiști”, ca Chateaubriand. În fine, reformiștii sînt monarhiștii constituționali, moderați. Compagnon Îi afecționează cel mai mult pe reacționari, În primul rînd datorită unei trăsături - ilustrată bine de estetica și de stilistica pe care le practică - pe care am putea-o numi „paradoxalism” (moștenită În primul rînd de la Pascal, primul antimodern francez). De pildă, de Maistre este contra-revoluționar În sensul În care nu este adeptul unei revoluții contrare, ci
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
parte și a raționaliștilor materialiști pe de alta, ca d’Holbach, La Mettrie, Hélvetius), pesimismul, cantonarea „originii” decăderii morale În păcat - dar nu numai, chiar și insistența cu care este căutată o origine a decăderii, fapt ce atestă radicalitatea procesului - estetica sublimului (unde Însă văd o constantă a unei epoci și nu, așa cum crede Compagnon, o marcă a unui segment al ei) și vituperarea reprezintă, toate cinci, corolare ale primei trăsături antimoderne: așa sînt antimodernii, tipologizează Compagnon, care nu ne spune
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de dreapta În România postcomunistă și despre iluziile pe care le Întrețin unii sau alții În legătură cu eficacitatea propriului discurs. Păltinișenii Încearcă să Împuște doi iepuri dintr-o lovitură: să ocupe și locul intelectualului antimodern și tradițional conservator, Întrebuințînd cu dexteritate estetica sublimului Într-un discurs despre care tot de Maistre vorbește cel mai bine, referindu-se la filozofii romantici: „Acești filozofi germani au inventat cuvîntul metapolitică, echivalentul metafizicii pentru fizică. Se pare că această nouă expresie este foarte bine găsită pentru
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
conote axiologic) care are toate motivele să suscite dezbateri și să provoace contestații pornind de la reacționarismul ei, În sensul deja definit. Critica stilului, făcută de pildă de Ciprian șiulea În Retori, simulacre, imposturi, vine să sancționeze exact retorica imprecației și estetica sublimului care o caracterizează. Problema apare Însă În momentul În care antimodernii, numiți de Julien Gracq, excepționalul autor al Țărmului Sirtelor, „reacționari de șarm” (explicitează Compagnon: „reacțiunea plus șarmul, adică traversarea reacțiunii, reacțiunea contra reacțiunii, sau ironia reacțiunii și recalificarea
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
final (după La Mise à mort, 1969). Fără Îndoială, mai interesantă este, prin noutate, cartografierea prozei franceze a ultimilor patruzeci și, În special, a ultimilor douăzeci de ani. Partea a treia cuprinde, cu aproximație, anii ‘50-’80. Este vorba despre “Estetici ale romanului”, titlu, iar, discutabil. Primul capitol Îi are În vedere, e drept, pe “autonomiștii ficțiunii”, Queneau, Vian și, Yourcenar, Albert Cohen și, desigur, Julien Gracq, unul din marii singuratici ai literelor franceze. Lor le repugnă ideologia, ei sînt cei
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
estetic (dar chiatr și politic), este recuperată de minune În momentul supremației metodologice a structuralismului, ideologice, a marxismului, În științele umane. Astăzi, Însă, Roussel ar putea fi socotit cu ușurință drept un precursor al postmodernismului. Alături de Noul Roman, figurează, ca estetică de grup, OULIPO, așa-numitul OUvroir de LIttérature POtentielle. Separat de acestea este Înregistrată “aventura textualistă”, aceea a revistei Tel Quel, reprezentată În literatură de Phillippe Sollers și Jean Thibaudeau. Mi se pare hazardată includerea printre experimentele formaliste a unui
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
scrierile celor doi reflectează (la) condiția literaturii, dar noutatea demersului e Îndoielnică. Viart utilizează termenul estetică de fiecare dată cînd e vorba despre redefiniri, ulterior consacrate, ale romanului, dar trece sub tăcere implicațiile avute de unele, mai mult decît decît estetici, veritabile ideologii - cea textualistă, cu precădere - asupra poeticii. Pe de altă parte, dă dovadă de superficialitate atunci cînd tot estetica este chemată În ajutor pentru a alătura, În numele “esteticilor nostalgiei”, nume ca Tournier și Echenoz, pentru a-i separa, prin
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
e vorba despre redefiniri, ulterior consacrate, ale romanului, dar trece sub tăcere implicațiile avute de unele, mai mult decît decît estetici, veritabile ideologii - cea textualistă, cu precădere - asupra poeticii. Pe de altă parte, dă dovadă de superficialitate atunci cînd tot estetica este chemată În ajutor pentru a alătura, În numele “esteticilor nostalgiei”, nume ca Tournier și Echenoz, pentru a-i separa, prin aceeași cauțiune, pe Claude Simon și Michel Butor de un Robbe-Grillet, primii scriitori “liminari”, al doilea “formalist”. Poate că recentele
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
trece sub tăcere implicațiile avute de unele, mai mult decît decît estetici, veritabile ideologii - cea textualistă, cu precădere - asupra poeticii. Pe de altă parte, dă dovadă de superficialitate atunci cînd tot estetica este chemată În ajutor pentru a alătura, În numele “esteticilor nostalgiei”, nume ca Tournier și Echenoz, pentru a-i separa, prin aceeași cauțiune, pe Claude Simon și Michel Butor de un Robbe-Grillet, primii scriitori “liminari”, al doilea “formalist”. Poate că recentele producții ale primului și ultimului - Le Tramway și, respectiv
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
acestea se află de acum Înainte Într-o convalescență indefinită, resimțindu-se de pe urma atîtor șocuri. și, iar, numai marile talente sînt În stare, În lipsa sus-numitului efect de grup, să regăsească marea literatură. Acestea sînt grupate sub umbrela prea largă a “esteticilor nostalgiei”, adică a unei conștiințe istorice acute a literaturii ca ființă a timpului: Michel Tournier, Pascal Quignard (ordinea este a mea), Mondiano, Le Clézio, Renaud Camus (mai cunscut ca eseist), toți, și mai ales primul, autori cu operă, scriitori adevărați
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Jelloun este cunoscut la noi printr-o traducere aflată sub egida editurii Univers și printr-o alta la Paralela 45) sau Antilele franceze. Să spunem că, prin Patrick Chamoiseau, creolitatea literară s-a ales În anii “90 cu un Goncourt. “Estetica nostalgiei” care ar defini romanul contemporan francez s-ar configura În urma unei noi reprezentări a timpului ca durată. Actanții sunt, În mare parte, fie exponenții unei comunități minoritare, prezențe izolate și, de aici, filtre mai puternice și mai alienante ale
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
o autoficțiune). Impasibilitatea și cinismul se pot separa la nivelul construcției: impasibilitate ca dezimplicare biografică (Echenoz, Patrick Deville) versus de cinismul “implicat”, (auto)biografic În primul rînd (literatura feminină cu excepția Marei Redonnet). De remarcat este apariția, În grădinile mai multor estetici - pentru a relua leit-motivul terminologic al lui Viart - a romanului total: Malraux În romanul angajat, Butor În Noul Roman, Olivier Rollin În “romanul cultivat” arheologic (sau, Îndrăznesc, “postmodern”, prin asociere cu tematica arheologică a unor Pynchon sau Barth). Personajul romanului
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În care nu mai cred decît teoreticienii literaturii și studenții idealiști. Ori, that’s all, folks! Régis Jauffret. Cu perversitate, despre perversiune Trebuie remarcată rapiditatea cu care cultura franceză, putred de bogată sau mai degrabă putredă și bogată, a adoptat estetica lui Kant și a formulat noi spații de manifestare a libertății. Meritul Îl au poate fondatorii modernității poetice, marii nihiliști ai Europei, gnosticii care au descoperit În poezie o experiență spirituală liberă de tradiție și deci cu atât mai crudă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Își conține propriul adevăr ca poveste, nu ca realitate povestită. Reconcilierea dintre lume și literatură are loc cu multe rezerve: În primul rînd, Jauffret Își interzice recursul la orice metafizică literară conform căreia reușita literară se măsoară din perspectiva unei estetici normative (ca În clasicism) sau transcendente (a geniului). Adept al unei literaturi a cotidianului, alături de alți scriitori francezi dintre care poate Pierre Michon este cel mai apreciat de publicul specialist (cu Vies minuscules, 1984), Jauffret e convins că adevăul stă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]