10,920 matches
-
împart privilegiile comerciale cu rivalii lor liguri. În acel moment, ei intră în contact ș cu mongolii, stăpîni, de la Gengis Han încolo, ai celei mai mari părți a Asiei, ceea ce îngăduie celor mai aventuroși comercianți italieni să călătorească pînă în Extremul Orient. Marco Polo, de exemplu, plecat de la Veneția la vîrsta de 15 ani în tovărășia tatălui și unchiului său, a revenit 20 de ani mai tîrziu, cu o avere fabuloasă. În porturile italiene se dezvoltă industrii care transformă materiile prime
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
Toate acestea transcend, din punctul de vedere al formei, genurile literare, amestecînd autobiografia și istoria, filosofia de cea mai înaltă calitate cu polemica cea mai acerbă, politicul și religiosul, într-o limbă poetică de o forță și de o luminozitate extreme. Unul dintre marile texte ale aventurii omenești, fondator al identității culturale "italiene" și imagine a Creștinătății medievale la apogeul său, echivalent, dacă am putea spune, prin armonia și profunzimea sa, al capodoperelor arhitecturii și sculpturii gotice. De la roman la gotic
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
doar că unele încep să fie copleșite de situație și nu mai dau “randament” rațional. Dacă vrei ca relația ta să nu devină “opacă” optează pentru motto-ul amintit, va fi mai mult decât nimic, și poți ieși din cealaltă extremă: a suferinței, nesiguranței, frustrării,etc. Pentru unele femei, dragostea este un fulg de nea, îl strâng în pumnul lor, crezând că este al lor, dar de fapt el nu mai există. Unele femei au curajul să deschidă pumnul, acceptă realitatea
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
În fapt, abuzurile și dezordinile era destule și grave: unii preoți diocezani impuneau taxe pentru botez, motiv pentru care, neputând plăti, mulți credincioși săraci își lăsau copiii nebotezați pentru mulți ani; alții nu voiau să administreze celor bolnavi maslul sau extrema ungere, spunând că nu era obiceiul; vreun altul nu impunea penitentului pocăința după sfânta spovadă, afirmând că penitentul trebuia să și-o impună singur; alți cateheți sau dascăli veniți din Transilvania, învățau și pretindeau sfânta Împărtășanie sub utraque specie; unii
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
era la Pera, de unde scria că: Abia am ajuns acum la Constantinopol unde l-am reîntâlnit pe P. M.ș Giovanni da Fanno, antecesorul meu, redus până într-atât încât să-și dea sufletul Creatorului nemărginit, și deja a primit și extrema ungere (maslul n.n.). Să binevoiască Dumnezeu să-mi de-a o sănătate mai bună, de care el nu s-a bucurat pe aceste meleaguri, pentru ca să pot îndeplini sfânta slujire a lui Dumnezeu și să urmez poruncile Eminențelor Voastre Reverendisime, pe
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
scria Pr. Valentini, Viceprefectul Misiunii -, iar această invazie a provocat ciuma și o foame chinuitoare; în așa fel încât până acum (1653) hrana de fiecare zi e pâinea de mei și apa de râu... și se trăiește într-o calamitate extremă... Iar acum, odată cu schimbarea noului domnitor, după o fugă de 7 luni continue prin păduri, cu pătimiri extreme, am rămas despuiați nu doar de paramentele liturgice pe care fiecare le avea cu sine, ci ne-au smuls până și cămașa
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
încât până acum (1653) hrana de fiecare zi e pâinea de mei și apa de râu... și se trăiește într-o calamitate extremă... Iar acum, odată cu schimbarea noului domnitor, după o fugă de 7 luni continue prin păduri, cu pătimiri extreme, am rămas despuiați nu doar de paramentele liturgice pe care fiecare le avea cu sine, ci ne-au smuls până și cămașa de pe noi. Este vorba de lupta din primăvara anului 1653 dintre Vasile Lupu și Gheorghe Ștefan, boierul său
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
În această cheie pot fi înțelese atât excesele latiniste ale Școlii Ardelene (romanitatea pură a românilor, exterminarea totală a dacilor), cât și replica dacistă (în cea mai autohtonistă formulă aceasta regăsindu-se în fanteziile pelasgice ale lui Nicolae Densusianu). Deși extreme, ambele poziții își au originea în constatări factuale suportate de investigații arheologice și lingvistice. Conștiința istorică românească a fost configurată prin extrapolarea imaginativă pe baza elementelor factuale, mult dincolo de parametri setați de standardele metodologice ale cercetării științifice. Națiunea română, ca
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Două trăsături majore caracterizează literatura didactică în raport cu cea plasată în avangarda reflecției politice, culturale și istoriografice: a) decalajul temporal, în sensul că ideile novatoare sunt receptate în consensul oficial și introduse în manualele școlare cu o întârziere care în cazuri extreme poate fi și de câteva decenii; b) moderația și precauția interpretativă, în sensul că, pe lungimea procesului de receptare a ideilor de proveniență avangardistă în stocul de informații care formează ariergarda consensului societal, asperitățile radicale sunt nivelate. Rezultatul final este
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
eară parte se târăscu sclavi la Roma și prin osebite provincii ale Italiei" (Albineț, 1845, p. VI). În acest chip, prin "stârpirea Dacilor învinși de Augustul Traean", Dacia rămâne "deșertată de lăcuitori" (Albineț, 1845, pp. XXI, VI). Pentru justificarea măsurilor extreme luate de romani împotriva dacilor, finalizate cu exterminarea acestora, sunt invocate motive psihologice, majoritatea orbitând în jurul dorinței de răzbunare. Albineț, de exemplu, afirmă că Traian nu putu uita cruzimile comise de daci în timpul războiului, această memorie a ororilor fiind cea
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
vehemenți împotriva "străinismului", promovând o formă de purism național, un românism purificat de orice fel de interferențe din afară care să altereze instituțiile strămoșești. În doctrina bărnuțiană găsim elementele unei pedagogii a xenofobiei, anti-străinismul pe care îl militează fiind consecința extremă a patriotismului definit pe coordonate etnice. Bărnuțiu este alarmat de constatarea că niciodată spiritul național n-a fost mai lipsit de apărare în fața detractorilor săi, când "natiunalitatea loru e amenintiata mai alesu dein trei parti: 1) de catre strainii dein midiloculu
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
să se supună unei autorități politice, să respecte o disciplină morală, să se devoteze și să se sacrifice" (p. 39). Avem deja, la Durkheim, germenii încolțiți ai scopului de antropomorfoză politică atribuit educației, acela de plămădire a omului nou. Forma extremă a acestui "mit al socializării" a fost prefăcută, predominat în partea non-occidentală a Europei, în doctrina lui homo novus. Educației publice i-a fost trasat, ca telos final, scopul antropomorfic de a dăltui "omul național" - homo nationalis. Acest deziderat de
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
sau formula "vieții ca scenă" prin care E. Goffman a teatralizat metaforic societatea. Dincolo de efectul incontestabil stilistic al acestor sintagme, marele lor merit rezidă în faptul că reușesc să ilumineze înțelegerea unor fenomene de o înaltă complexitate printr-o parcimonie extremă de cuvinte. Introducerea unor astfel de formule metaforice în discursul științific este justificată nu doar pe criterii estetice, ci mai ales prin prisma faptului că reprezintă instrumente conceptuale utile în facilitarea înțelegerii unor aspecte complicate ale realității sociale prin raportarea
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și generalitatea propriilor lor rezultate. Recunoașterea acestei legături va face ca știința politică să-și recapete poziția pe care o deținea în secolele trecute și să stea din nou în centrul științelor sociale". Nevoia de științificitate Easton duce la consecințe extreme un proces început cam prin anii `20, de redefinire a politicii, o îndepărtare de științele umaniste și o apropiere de cele naturale, mergînd chiar pînă la o imitare paradigmatică. S-ar putea vorbi despre o adevărată ruptură epistemologică, întrucît aplicarea
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
mai ales nu găsesc aliați, aceasta și pentru că formațiunile politice apropiate pot spera că alegătorii acelor partide nu-și irosesc voturile la al doilea tur și se orientează către candidații partidelor ve-cine. Partidele mici care nu se situează pe poziții extreme, în schimb, devin adesea foarte importante și își pot negocia sprijinul și își pot impune candidații, însă cu condiția să rămînă disciplinate în coaliția aleasă inițial. Dacă există numai posibilitatea balotajului, alegătorul va avea, inevitabil un spectru de opțiuni mai
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
tur. De altfel, un prag procentual ridicat pentru accesul la distribuirea locurilor ar elimina multe partide, chiar în condițiile unui sistem electoral proporțional. Astfel, Fisichella demonstrează că dublul tur are o însemnată eficacitate în sensul nereprezentativității, mai ales față de partidele extreme și/sau extremiste, care pot fi puternic subre-prezentate. Se poate adăuga faptul că turul dublu produce un efect mai mult sau mai puțin semnificativ de stimulare a formării coalițiilor electoral politice. Criticile Nici turul dublu, în variantele sale posibile, nu
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
mai slab reprezentate, în raport cu cele rurale. În condiții egale, cu cît este mai mare circumscripția, cu atît mai ridicată va fi proporționalitatea sistemului electoral, și invers. Este evident că în circumscripțiile în care se aleg trei, doi și, în situații extreme, un singur parlamentar, apare o mare disproporționalitate. În linii mari, sînt mari circumscripțiile care aleg mai mult de 15-20 de reprezentanți; mici sînt cele care aleg mai puțin de 10. De fapt, în al doilea caz, clauza de excludere intrinsecă
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
încît nu pot fi luate în considerare ca potențiali aliați ai altor partide. În democrațiile occidentale aceste partide sînt, în general, dar nu numai, partidele fasciste și partidele comuniste. Chiar dacă sînt excluse de la formarea coalițiilor de guvernare, totuși, aceste partide extreme, din punct de vedere ideologic, sînt importante: conving și atrag o parte a electoratului, obțin locuri în parlament, influențează funcționarea guvernului. Punînd laolaltă cele trei criterii (numeric, de revelanță și de distanță electorală) Sartori recurge la o dublă clasificare a
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
un sistem de partide atomizat să se fixeze în jurul a șase-opt partide care să reziste, ar trebui să treacă prin cel puțin trei sau patru runde electorale [Cotta 1995]. Sisteme multipartidiste În ceea ce privește diferența între sistemele multipartidiste limitate și sistemele multipartidiste extreme, numărul partidelor nu numai că este important, dar exercită o influență semnificativă asupra mecanicii sistemului. În concepția lui Sartori, linia de demarcație se trasează între sistemele care au de la trei la cinci partide importante și sistemele care au mai mult
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
cu multipartitism limitat din punct de vedere numeric și, în definiția lui Sartori, cu un pluralism moderat în felul în care funcționează, chiar dacă centripet și capabil să producă alternanțe. Pluralismul polarizat Complet diferită este logica de funcționare a sistemelor multi-partidiste extreme, pe care Sartori o numește pluralism polarizat. Alternanța apare aici impracticabilă și nepractică. Cazurile analizate sînt cel al Republicii de la Weimar (1919-1933), al celei de-a Patra Republici Franceze (1946-1958), din Chile (1958-1973), al Republicii Italiene pînă la schimbarea legii
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
Dacă în sistemele respective ar fi existat alternanță, care ar fi ajuns să includă partidele numite de Sartori anti-sistem, s-ar fi schimbat nu numai guvernul, ci chiar regimul politic. Competiția este centrifugă, pentru că partidele situate la cei doi poli extremi ai sistemului caută să se consolideze, erodînd centrul coaliției. Opozițiile nu sînt responsabile, pentru că pot formula programe irealizabile și pot avea comportamente pentru care nu dau socoteală în fața electoratului. La rîndul lor, partidele de guvernămînt pot pune în practică fie
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
parlament transformist, consociativ sau un parlament-adunare își sapă nu numai propriul mormînt, ci și pe cel al formei parlamentare de guvernare și chiar al democrației parlamentare. 7. DECLINUL SAU TRANSFORMAREA PARLAMENTELOR? Degenerările parlamentare sînt, într-un anumit sens, fenomene excepționale, extreme. Formele pure ale degenerării totale sînt rare. O varietate de comportamente transformiste, consociative și de adunare apar, însă, frecvent, acestea fiind destul de răspîndite. Nepăsători față de posibilele degenerări parlamentare, nu puțini cercetători și comentatori politici, obsedați de eventualitatea superiorității puterii executive
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
cu o diversitate de sisteme proporționale sau mixte în republicile prezidențiale latino-americane. Președintele republicii nu are puterea de a dizolva Congresul. La rîndul său, Congresul nu poate retrage încrederea sau substitui pe președintele republicii. Poate numai, dar este o măsură extremă și foarte rară, să-l pună sub acuzație (impeachment) pentru atentat la Constituție. Așa încît, președinția și Congresul sînt într-adevăr, așa cum au dorit fondatorii Constituției Statelor Unite, instituții separate. Dar, din obișnuitul respect față de normele constituționale, își împart puterea: de
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
în capitolul despre politicile publice. Firește că guvernele formate dintr-un singur partid, atît în sistemele bipartidiste, cît și în sistemele multipartidiste moderate, au mai puține probleme legate de durată decît guvernele de coaliție în sistemele de partide fragmentate și extreme. Totuși, trebuie înțeles ce înseamnă cu adevărat durata guvernării. De obicei, ea se identifică cu stabilitatea în funcție a primului ministru. Dacă lucrurile stau așa, atunci afirmația se susține. Altă problemă se ridică, în schimb, în legătură cu durata în funcție a
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
Regimurile sultanice Categoria regimurilor sultanice este tratată în analiza pe care Max Weber a făcut-o patrimonialismului. "Cu ajutorul unui aparat administrativ (și militar) exclusiv personal al celui care deține puterea, orice putere tradițională se orientează către patrimonialism și, cu o extremă extindere a puterii, către sultanism... Forma sultanică a patri-monialismului... nu este raționalizată în mod obiectiv, ci constituie dezvoltarea extremă a sferei liberului arbitru și a [puterii] discreționare. Prin aceasta, ea se distinge de orice formă de putere tradițională" [Weber 1974
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]