5,744 matches
-
aduc contribuția Alex. Ceaușianu (economie), G. Bogdan-Duică și Ion Breazu (istorie literară), D. I. Condurachi (drept), N. Orghidan (sociologie), Emil Țeposu și Emil Pop (biologie, medicină), D. D. Roșca (filosofie), Sextil Pușcariu, Sever Pop, Ștefan Pașca și Emil Petrovici (lingvistică și filologie). Cu studii de artă sau folclor sunt prezenți Ion Mușlea, Valeriu L. Bologa, Virgil Vătășianu ori se reproduc pagini aparținând lui Horia Petra-Petrescu. Critica literară este susținută de Ion Gherghel, I. Jura, C. Lacea, P. I. Teodorescu, D. Ganea. Partea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290061_a_291390]
-
X.1942, Bălănești, j. Gorj - 28.II.2003, Craiova), prozator și cronicar dramatic. Este fiul Leonorei (n. Pătrășcoiu) și al lui Sebastian Diaconescu, funcționar. A urmat școala elementară în Bălănești, Liceul „Tudor Vladimirescu” din Târgu Jiu (1956-1960) și Facultatea de Filologie a Universității din București (1960-1965). A devenit doctor în teatrologie cu teza Condiția umană în dramaturgia postbelică (2002). Redactor și șef de secție la ziarul „Înainte” din Craiova (1966-1974), redactor și redactor-șef adjunct la „Ramuri” (1974-2003). Din 2002 este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286746_a_288075]
-
în dramaturgia postbelică (2002). Redactor și șef de secție la ziarul „Înainte” din Craiova (1966-1974), redactor și redactor-șef adjunct la „Ramuri” (1974-2003). Din 2002 este cercetător la Institutul de Cercetări Socio-Umane „C. S. Nicolăescu-Plopșor” și profesor la Facultatea de Filologie, secția teatru, din Craiova. A debutat publicistic în „Viața studențească” în 1963 și editorial în 1976, cu volumul de reportaje Timpul din ziduri. A colaborat la „Contemporanul”, „România literară”, „Luceafărul”, „Tribuna”, „Suplimentul literar al «Scânteii tineretului»”, „Teatrul”, „Vatra”, „Convorbiri literare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286746_a_288075]
-
reunește eseuri despre arta și personalitatea sculptorului, în care D. apelează la documente și argumente istorice, etnofolclorice, de istoria artei românești și universale. Romanul Migrații fără sezon (1984), cu note autobibiografice, pune în dezbatere, prin destinul unui tânăr absolvent de filologie repartizat în provincie, problema generației de intelectuali din perioada postbelică. Și un alt roman, Neuitatele amurguri (1988), radiografiază realitatea socială trăită de autor, în timp ce De veghe pentru învingători (I-II, 1987-1989), construit prin alternanța unor secvențe temporale situate în trecut
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286746_a_288075]
-
literar și traducător polonez. Provine dintr-o familie de țărani. Urmează gimnaziul clasic în localitatea natală, absolvindu-l în 1914. Înrolat voluntar în legiunile poloneze, luptă pe front (1914-1918), este rănit și distins cu medalii pentru bravură. Începe studii de filologie romanică și limba polonă la Universitatea Jagellonă din Cracovia, dar le întrerupe cu o nouă plecare pe front și le finalizează abia în 1925. Obține și o diplomă de predare a limbii franceze pentru străini, ca urmare a frecventării unor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287879_a_289208]
-
limba franceză. Până în 1953 funcționează ca profesor la Universitate și la diferite gimnazii din Cracovia, exceptând patru ani de specializare în România (1928-1932), în mare parte la Universitatea din București, și perioada celui de-al doilea război mondial. Inițierea în filologia română a început-o în 1920, sub îndrumarea lui St. We˛dkiewicz, conducătorul primului Seminar de limba română din cadrul lectoratului înființat de N. Iorga, în 1921, la Universitatea Jagellonă. Pentru L˜. româna va fi a doua limbă romanică (după franceză
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287879_a_289208]
-
, Lucian (4.XI.1929, Lugașu de Jos, j. Bihor - 3.V.1997, Oradea), istoric literar. Este fiul Mariei (n. Samuilă) și al lui Eugen Drimba, învățător, și frate cu Ovidiu Drimba. A urmat Facultatea de Filologie a Universității din Cluj, specialitatea limba și literatura română (1948-1952). În 1971 a obținut titlul de doctor în istoria literaturii române, cu o teză despre Iosif Vulcan, publicată în 1974. A funcționat ca profesor la diferite licee, devenind ulterior cadru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286875_a_288204]
-
PETRESCU, Dan (26.II.1949, București), eseist, traducător și prozator. Este fiul Georgetei Petrescu (n. Teodorescu), funcționară, și al lui Mircea Petrescu, avocat. Urmează Liceul „Roman Vodă” din Roman și Facultatea de Filologie, secția română-franceză, a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, absolvită în 1981. La sfârșitul anilor ’80 devine disident oficial al regimului Ceaușescu. Din această perioadă datează volumul de „convorbiri libere într-o țară ocupată” Ce-ar mai fi de spus
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288782_a_290111]
-
instituționalizată a intelectualului) prin alianțe familiale și crearea unor sisteme de relații 29. Din perspectiva instituționalizării culturii, primele generații de profesioniști intelectuali moderni apar în secolul XIX și se regăsesc, de regulă, în cadrul profesiilor liberale: ziaristică, magistratură, avocatură, arhitectură, inginerie, filologie etc.30. Chiar dacă intelectualii epocii moderne desfășoară succesiv sau simultan diferite activități intelectuale, practicând un adevărat "enciclopedism" în materie, perioadei îi corespund trei ramuri profesional-intelectuale de bază: socio-umană, artistică și tehnică 31. În perioada interbelică se va păstra aceeași structură
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
elemente slave în patronimia românească.11. 12. Emilian Boca (1889-1966), învățător, inspector școlar, elaborează, în 1935, studiul Bukowiner Landeslehrerverein 1872-1901 și broșura 30 de ani de organizare românească a învățătorilor din Bucovina. 13. Alexandru Bocănețu (1889-1972), cu un doctorat în filologie la Cernăuți, profesor la liceele din Fălticeni și Cernăuți, membru al Societății istorice române, publică studii de istorie și cultură a Bucovinei, monografii, recenzii, colaborând și la revistele Codrul Cosminului și Junimea literară. Semnează volumele: Relațiile-româno-cehe de la origini și până
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
vremii. Editează, în 1919, publicația Tribuna și contribuie, în 1923, la apariția revistei Voința. Redactează și conduce ziarul Dreptatea 1920-1922. 60. Teodor Onciulescu (1907-1981), lingvist, cu studii la Cernăuți și Roma, profesor la Liceul din Câmpulung Moldovenesc, publică studii de filologie română și romanică, geografie folclorică și etnografică, opere al unor filologi români și străini. 61. Ștefan Pavelescu (1898-1985), publicist, profesor și director al Liceului Ștefan cel Mare din Suceava, licențiat în litere la Cernăuți, pune în scenă 36 de acte
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
opera pictorului Rosenbluth Iosif, Nicolae Bălcescu, Pinacoteca și Academia de Belle Arte din Iași, Istoria omenirii în imagini, Educația iubirii, Materiale privind artele plastice, Materiale privind istoria artelor 11. 63. Eusebie Popovici (1863-1967), profesor la liceele din Suceava, doctor în filologie, cu o intensă activitate politică și culturală. A reprezentat Suceava în Consiliul Național și în Congresul general al Bucovinei. Lucrări publicate în interbelic: Principiile reformei învățământului, 1925, Din istoricul Liceului Ștefan cel Mare din Suceava, 1935. 64. Ion Roșca (1908-1933
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
Axintele, j. Ialomița), editor, critic și istoric literar. Este fiul Linei (n. Olteanu) și al lui Călin Nistor, țăran, și nepot după mamă al scriitorului George Acsinteanu. A urmat primele opt clase în comuna natală, iar liceul și Facultatea de Filologie la București, trecându-și examenul de licență în 1965. A absolvit în 1976 și Academia „Ștefan Gheorghiu”. Între 1959 și 1969 a fost redactor la Editura pentru Literatură, din 1969 redactor la Editura Albatros, unde va fi mai târziu șef
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288464_a_289793]
-
dată o medalie. La manifestarea din aulă, cât și la cea de încheiere a sărbătorilor jubiliare, desfășurată în sala Teatrului Național „Vasile Alecsandri”, erau prezenți la loc de cinste și foștii mei profesori din generația de aur a Facultății de Filologie. Le-am notat numele, în ediția apărută la împlinirea a 150 de ani ai Almei Mater Iassiensis, și, cu multă considerație și respect, o fac și acum, în ordinea „autografelor” pe care le-am primit pe filele carnetului meu de
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
minte Că drumul înspre-nalturi e cale-atât de vastă E zbucium, înțelege-i ocean cu multe dune, E necuprinsu-n care vei fi de-acum-nainte Încununat de lauri, știință și renume ! Format întru rigoare și temeinicie de mari profesori de la facultățile de Filologie/Litere și Filosofie ale Universității ieșene, cărturarul Andone Cumpătescu, truditor de mulți ani pe tărâmul medalisticii, exeget perseverent și membru de seamă al Societății Numismatice Române, autor a multor studii și articole de profil în presa ultimelor decenii, este semnatarul
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
pref. Marin Bucur, București, 1975; Scrieri alese, îngr. Mihai Moraru, pref. Al. Rosetti, București, 1990. Traduceri: Homer, Iliada (cântul I), în N. Bănescu, Viața și scrierile marelui vornic Iordache Golescu, Vălenii de Munte, 1910, 287-301. Repere bibliografice: Lazăr Șăineanu, Istoria filologiei române, ed. 2, București, 1895, 104-116; N. Bănescu, Viața și scrierile marelui vornic Iordache Golescu, Vălenii de Munte, 1910; Georges Bengesco, Une famille de boyards lettrés roumains aux dix-neuvième siècle: Les Golesco, Paris, [1922], 53-102; Călinescu, Ist. lit. (1941), 83-85
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287309_a_288638]
-
heorghe] (7.IX.1930, Dăișoara, j. Brașov), slavist, filolog și istoric literar. Este fiul Ilenei (n. Oancea) și al lui Gheorghe Mihăilă, țărani. Frecventează școala primară în satul natal, apoi Liceul „Mircea Eliade” din Sighișoara (1943-1949). Admis la Facultatea de Filologie a Universității din București, o va absolvi în 1953, specializându-se ulterior sub îndrumarea lui Emil Petrovici și a lui Al. Rosetti. Își începe cariera universitară în 1951, ca asistent stagiar la Facultatea de Filologie din București, urcând în ierarhie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288124_a_289453]
-
1943-1949). Admis la Facultatea de Filologie a Universității din București, o va absolvi în 1953, specializându-se ulterior sub îndrumarea lui Emil Petrovici și a lui Al. Rosetti. Își începe cariera universitară în 1951, ca asistent stagiar la Facultatea de Filologie din București, urcând în ierarhie până la treapta de profesor (1968). În 1957 obține titlul de doctor în filologie cu teza Împrumuturi vechi sud-slave în limba română. Studiu lexico-semantic, susținută la Universitatea „M. V. Lomonosov” din Moscova, iar în 1973, pe cel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288124_a_289453]
-
sub îndrumarea lui Emil Petrovici și a lui Al. Rosetti. Își începe cariera universitară în 1951, ca asistent stagiar la Facultatea de Filologie din București, urcând în ierarhie până la treapta de profesor (1968). În 1957 obține titlul de doctor în filologie cu teza Împrumuturi vechi sud-slave în limba română. Studiu lexico-semantic, susținută la Universitatea „M. V. Lomonosov” din Moscova, iar în 1973, pe cel de docent în științe filologice. Este, din 1988, doctor honoris causa al Universității „Kliment Ohridski” din Sofia, iar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288124_a_289453]
-
Este, din 1988, doctor honoris causa al Universității „Kliment Ohridski” din Sofia, iar din 1993 membru corespondent al Academiei Române. A fost șef al Catedrei de limbi slave sudice (1958-1961), al Catedrei de limbi slave (1961-1977, 1985-1990), prodecan al Facultății de Filologie (1960-1963), prodecan (1963-1967, 1979-1982) și decan al Facultății de Limbi Slave (1967-1972). A fost, de asemenea, secretar (1958-1966) și președinte (1990 și 1993) al Asociației Slaviștilor din România. Va funcționa, din 1990, ca redactor-șef al publicației „Romanoslavica” și ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288124_a_289453]
-
îi aparține și volumul Studii de lexicologie și istorie a lingvisticii românești (1973), în care reia, într-un context mai larg, problemele periodizării și răspândirii geografice a cuvintelor de origine slavă din limba română. O secțiune a cărții este consacrată filologiei slavo-române, schițându-se aici etapele disciplinei, de la Ioan Bogdan până la Emil Petrovici, savanți care au impus cercetările de slavistică românească în spațiul internațional. Tot în sfera lingvisticii se menține culegerea Studii de lingvistică și filologie (1981), dar va îngloba și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288124_a_289453]
-
secțiune a cărții este consacrată filologiei slavo-române, schițându-se aici etapele disciplinei, de la Ioan Bogdan până la Emil Petrovici, savanți care au impus cercetările de slavistică românească în spațiul internațional. Tot în sfera lingvisticii se menține culegerea Studii de lingvistică și filologie (1981), dar va îngloba și abordări de istoriografie a literaturii române vechi, semn al interferării lor în activitatea științifică a autorului. În prima parte, examinând cvasimonografic Evanghelierul de la Reims, Manuscrisul lui Gavril Uricarul și pe cel alcătuit de Popa Bratul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288124_a_289453]
-
vechi, București, 1972; Studii de lexicologie și istorie a lingvisticii românești, București, 1973; Dicționar al limbii române vechi (sfârșitul secolului X - începutul secolului XVI), București, 1974; Cultură și literatură română veche în context european, București, 1979; Studii de lingvistică și filologie, Timișoara, 1981; Între Orient și Occident. Studii de cultură și literatură română în secolele al XV-lea - al XVIII-lea, pref. Dan Zamfirescu, București, 1999; Unitatea și specificul limbii române în concepția lui R.A. Budagov, București, 2000; Langue et culture
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288124_a_289453]
-
texte din colecțiile lui Dragoș Tochiță, Dumitru Covalciuc și Z. A. Istrati, apare și studiul Reminiscențe ale poeziei populare românești la ucrainieni și ruși de Grigore C. Bostan. Probleme de lingvistică, etimologie etc. intră în secțiunea „Graiul neamului”, numită ulterior „Filologie”: Descrierea situației lingvistice din actuala regiune Cernăuți la sfârșitul perioadei sovietice - până în 1992 (Ion Popescu), Concepția lingvistică a lui Aron Pumnul (Gheorghe Jernovei), Limba română în Ucraina (Klaus Brohmann și Gheorghe Jernovei) etc. Eseul Eminescu și concepția pedagogică de Octavian
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290065_a_291394]
-
Este fiul Dorinei (n. Demian) și al lui Silviu Ciobanu, avocat. Frecventează cursurile Liceului „Constantin Diaconovici-Loga” din Timișoara (1950-1954). După bacalaureat devine student al Facultății de Agronomie din Timișoara (1954-1958), abandonată în anul al IV-lea, apoi al Facultății de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj (1959-1964). Mai întâi profesor la Hunedoara și, din 1978, la Deva, lucrează, în continuare, ca metodist cultural în același oraș. Debutează cu proză (schița Băiatu), în revista „Scrisul bănățean” (1958). Editorial, debutează cu volumul de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286239_a_287568]