6,098 matches
-
contextul pretențiilor acestuia în succesiunea Apuliei. Cu toate acestea, în 1129, Grimoald și câțiva alți baroni notabili din Apulia s-au răsculat după ce papa Honoriu al II-lea și-a dat acordul pentru noul titlu al lui Roger. Cu o flotă de 60 de vase, amiralul George de Antiohia a blocat portul din Bari și l-a asediat pe Grimoald vreme de 6 luni, din primăvară până în august, când Grimoald a fost nevoit să capituleze. Totuși, lui Grimoald i s-a
Grimoald de Bari () [Corola-website/Science/328166_a_329495]
-
pentru a preîntâmpina orice posibil sprijin. Cu toate acestea, bizantinii au distrus podul și au izbutit să mențină o legătură cu Bizanțul. Împăratul Roman al IV-lea a numit un nou catepan, Avartuteles, căruia i-a pus la dispoziție o flotă, care să transporte trupe și provizii pentru asediații din Bari. Flota bizantină a ajuns în cetate la începutul anului 1069, însă între timp armata bizantină de uscat a fost înfrântă de către normanzi, aceștia din urmă ocupând Gravina și Obbiano. Robert
Asediul de la Bari () [Corola-website/Science/328194_a_329523]
-
distrus podul și au izbutit să mențină o legătură cu Bizanțul. Împăratul Roman al IV-lea a numit un nou catepan, Avartuteles, căruia i-a pus la dispoziție o flotă, care să transporte trupe și provizii pentru asediații din Bari. Flota bizantină a ajuns în cetate la începutul anului 1069, însă între timp armata bizantină de uscat a fost înfrântă de către normanzi, aceștia din urmă ocupând Gravina și Obbiano. Robert nu a revenit imediat după aceea la Bari, el trecând în
Asediul de la Bari () [Corola-website/Science/328194_a_329523]
-
lui Robert, însă "patricius"-ul bizantin Guideliku a eșuat în această tentativă. O delegație a cetățenilor i-a solicitat catepanului îmbunătățirea apărării orașului, altminteri amenințând cu supunerea față de normanzi. Avartuteles a trimit o nouă ambasadă la Constantinopol, obținând trimiterea unei flote, care a sosit la Bari cu provizii. Atunci când grânele s-au epuizat, un grup de cetățeni au cerut din nou catepanului să îl implore pe împăratul bizantin să trimită cât mai repede cu putință o armată. Roman al IV-lea
Asediul de la Bari () [Corola-website/Science/328194_a_329523]
-
relațiile lui Sergiu pe lângă curtea din Sicilia. În 1131, Roger a solicitat din partea locuitărilor din Amalfi primirea dreptului de a apăra orașul și cheile castelelor lor. Când cetățenii orașului au refuzat, Sergiu a pregătit mai întâi sprijinirea lor cu o flotă, însă amiralul George de Antiohia a blocat portul cu o flotă mai numeroasă, iar Sergiu a trebuit să se supună luiRoger. Potrivit cronicarului Alexandru din Telese, Napoli, "care, din vremurile romane, putea doar cu mare dificultate să fie cucerit prin
Sergiu al VII-lea de Neapole () [Corola-website/Science/328204_a_329533]
-
solicitat din partea locuitărilor din Amalfi primirea dreptului de a apăra orașul și cheile castelelor lor. Când cetățenii orașului au refuzat, Sergiu a pregătit mai întâi sprijinirea lor cu o flotă, însă amiralul George de Antiohia a blocat portul cu o flotă mai numeroasă, iar Sergiu a trebuit să se supună luiRoger. Potrivit cronicarului Alexandru din Telese, Napoli, "care, din vremurile romane, putea doar cu mare dificultate să fie cucerit prin forța sabiei, acum s-a supus lui Roger doar prin forța
Sergiu al VII-lea de Neapole () [Corola-website/Science/328204_a_329533]
-
II-lea de Capua și de contele Rainulf al II-lea de Alife, însă a evitat orice confruntare directă cu regele Roger. După ce Capua a capitulat, el a prestat omagiu față de rege. Însă anul următor, la 24 aprilie 1135, o flotă pisană sub comanda exilatului Robert de Capua a pus ancora în Napoli. Transportând întăriri de 8.000 de oameni, flota a ridicat moralul rebelilor și curând o revoltă pe scară largă împotriva lui Roger a reizbucnit. Sergiu a trebuit să
Sergiu al VII-lea de Neapole () [Corola-website/Science/328204_a_329533]
-
regele Roger. După ce Capua a capitulat, el a prestat omagiu față de rege. Însă anul următor, la 24 aprilie 1135, o flotă pisană sub comanda exilatului Robert de Capua a pus ancora în Napoli. Transportând întăriri de 8.000 de oameni, flota a ridicat moralul rebelilor și curând o revoltă pe scară largă împotriva lui Roger a reizbucnit. Sergiu a trebuit să îl primească pe Rainulf, care se afla în aceeași poziție ca și el: de revoltă împotriva regelui față de care recent
Sergiu al VII-lea de Neapole () [Corola-website/Science/328204_a_329533]
-
onorurile asupra Neapolelui să facă parte din regatul acestuia. În 1131, Roger a solicitat din partea cetățenilor din Amalfi apărarea orașului lor și cheile castelului. Aceștia refuzând să se supună, ducele Sergiu al VII-lea de Neapole a pregătit inițial o flotă pentru a veni în ajutorul acestora, însă amiralul George de Antiohia a blocat portul Neapolelui cu o puternică armada, iar Sergiu, intimidat și de supunerea amalfitanilor, s-a supus lui Roger. Potrivit cronicarului Alexandru din Telese, Napoli, "care, încă din
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
Robert al II-lea de Capua și de Rainulf al II-lea de Alife, însă a evitat orice confruntare directă cu regele Roger al II-lea. După căderea Capuei, el a prestat omagiu față de rege. În 24 aprilie 1135, o flotă pisană comandată de Robert al II-lea de Capua a pus ancora în Napoli, transportând întăriri de 8.000 de oameni. Napoia servit ca centru al răscoalei împotriva lui Roger al II-lea pentru următorii doi ani. Sergiu, Robert și
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
erau normanzi, francezi sau italieni, își datorau beneficiile direct către conte. Nicio răscoală feudală de mari dimensiuni nu a izbucnit împotriva contelui Roger. În 1091, pentru a evita un atac al sarazinilor din Africa de Nord, Roger a pus la punct o flotă cu scopul de a cuceri Malta. Vasul pe care care afla Roger a ajuns în insulă înaintea celorlalte. La debarcare, puținii apărători pe care normanzii i-au întâlnit s-au retras, astfel încât în ziua următoare Roger a pornit în marș
Roger I al Siciliei () [Corola-website/Science/328225_a_329554]
-
-l să se ralieze și el cruciadei în Țara Sfântă. În ceea ce îl privește pe Marin, după obținerea victoriei asupra normanzilor, a întărit sistemul de apărare a orașului și a adăugat trupe de sarazini în număr de 20.000, destinate flotei. De asemenea, a luat măsuri administrative, creând "ordo curialium", o curte a justiției și a recunoscut autonomia și caracterul democratic al cetățenilor orașului. Marin a fost până la urmă depus de către normanzi, în alianță cu unii dintre nobilii amalfitani, cândva între
Marin Sebastus de Amalfi () [Corola-website/Science/328237_a_329566]
-
vis de a cuceri Constantinopolul. Dyrrachion a fost capturat (11 iunie 1185). În continuare, în timp de armata de uscat (presupusă să fi fost de 80.000 de oameni, inclusiv 5.000 de cavaleri) a pornit în marș către Salonic, flota (compusă din 200 de vase) a navigat către aceeași țintă capturând pe drum insulele Ionice Corfu, Cefalonia, Itaca și Zakynthos. În august Salonicul a capitulat în fața atacului combinat al flotei și al trupelor siciliene de uscat, după care a fost
Guillaume al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328291_a_329620]
-
5.000 de cavaleri) a pornit în marș către Salonic, flota (compusă din 200 de vase) a navigat către aceeași țintă capturând pe drum insulele Ionice Corfu, Cefalonia, Itaca și Zakynthos. În august Salonicul a capitulat în fața atacului combinat al flotei și al trupelor siciliene de uscat, după care a fost devastat (7.000 de greci au murit). Trupele au pornit apoi către capitala Bizanțului, însă armata trimisă de împăratul Isaac al II-lea Angelos a reușit să îi înfrângă pe
Guillaume al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328291_a_329620]
-
Moawiya i-a cerut lui Ali să predea asasinii. Ali nu se dezice de ucigași față de Moawiya, și se declanșează schisma. Moawiya a atras de partea sa alți guvernatori. Începe un război civil între el și Moawiya, guvernatorul Siriei, creatorul flotei arabe. Acesta din urmă i-a înfrânt pe bizantini și a ocupat Ciprul. În 657, califul Ali pierde Bătălia de la Siffin împotriva guvernatorului rebel. El mută capitala Califatului de la Medina la Kufa, în Irak. În momentul în care Ali pleacă
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
cruciații au cucerit Ierusalimul în 1099, Warner a fost unul dintre puținii care au rămas în Orașul Sfânt alături de Godefroy. Când acesta din urmă s-a îmbolnăvit în 1100, Warner și Tancred de Taranto pregăteau asediul asupra Haifei alături de o flotă venețiană care ancorase la Jaffa. Warner a căzut bolnav în timpul pregătirilor și nu a mai putut participa la asediu, ci, după cum Albert de Aachen consemnează, el a fost "transportat la Ierusalim pe o targă." În Ierusalim, noul patriarh latin, Daimbert
Warner de Grez () [Corola-website/Science/328284_a_329613]
-
pus la cale de împăratul Lothar asupra lui Roger adunase sprijin din partea republicilor maritime Pisa și Genova, ca și a împăratului bizantin Ioan al II-lea Comnen, fiecare dinte acești factori politici temându-se de creșterea puterii regelui normand. O flotă pisană l-a condus pe exilatul principe de Capua și a pus ancora în Napoli în 1135. Rainulf s-a raliat acolo lui Robert și Sergiu, încurajați fiind de vestea sosită din Sicilia asupra îmbolnăvirii fatale a lui Roger sau
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
și arabi, care aveau pregătirea necesară în tradițiile de mult implantate ale unei guvernări de tip centralizat. El a fost servit de către oameni de naționalități dintre cele mai diverse, precum englezul Thomas Brun, un "kaid" al "Curia"-ei, sau, în cadrul flotei, mai întâi de Christodulus, iar apoi de George de Antiohia, pe care i-a numit în 1132 "ammiratus ammiratorum" sau "emir al emirilor", un fel de prim viziri. (Din acest titlu a provenit ulterior termenul de "amiral"). Se poate spune
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
i-a numit în 1132 "ammiratus ammiratorum" sau "emir al emirilor", un fel de prim viziri. (Din acest titlu a provenit ulterior termenul de "amiral"). Se poate spune că Roger a transformat Sicilia în puterea maritimă principală a Mediteranei. O flotă puternică a fost pusă la punct sub comanda unor amirali (sau "emiri"), dintre care cel mai renumit a fost George de Antiohia, aflat anterior în serviciul principelui musulman de Mahdia. În principal datorită lui, o serie de raiduri și cuceriri
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
și să se retragă la castelele lor. Iertarea le-a fost acordată doar cu condiția de a pleca în exil și mulți dintre ei, inclusiv Tancred, au acceptat această ofertă. În 1174, Tancred s-a aflat la comanda unei largi flote către Egipt, în numele noului rege, Guillaume al II-lea "cel Bun". Sicilienii au debarcat în apropiere de Alexandria, însă când și-au dat seama că aliații pe care îi așteptau să sosească dinspre Ierusalim nu mai apar (din cauza faptului că
Tancred al Siciliei () [Corola-website/Science/328297_a_329626]
-
continent, a trimis vorbă înainte cum că Henric va fi bine primit, invitând-o pe Constanța să stea în vechiul palat al tatălui ei. Napoli a constituit însă primul punct de rezistență față de întreaga campanie imperială, împotrivindu-se asediului cu ajutorul flotei lui Margarit din Brindisi, înainte ca cea mai mare parte a armatei invadatoare să fie lovită de malarie și alte boli. În cele din urmă, armata imperială a fost nevoită să se retragă din întreg teritoriul regal. Constanța a rămas
Tancred al Siciliei () [Corola-website/Science/328297_a_329626]
-
de Neapole etc. Cu ajutorul amiralului său George de Antiohia, Roger a purces la cucerirea Mahdiei, în Africa (Ifriqiya), luând titlul neoficial de "rege al Africii". Acest regat s-a aflat sub protectoratul Regatului Siciliei începând cu 1135. În același timp, flota lui Roger a atacat Imperiul Bizantin, transformând Sicilia în principala putere maritimă din Marea Mediterană vreme de aproape un secol. Succesorul lui Roger al II-lea a fost fiul său, Guillaume I, cunoscut ca "Guillaume cel Rău", deși porecla izvorăște în
Regatul Siciliei () [Corola-website/Science/328296_a_329625]
-
Adrian al IV-lea a început negocierile la Benevento, semnând un tratat (18 iunie), potrivit căruia abandona cauza răsculaților și îl confirma pe Guillaume ca rege. În timpul verii lui 1157, Guillaume a contraatacat Bizanțul pe terenul acestuia, prin trimiterea unei flote de 164 de vase cu 10.000 de oameni, pentru a jefui Eubeea și Almira. În 1158, el a fost de acord să încheie pacea cu bizantinii. Aceste succese (inclusiv diplomatice) se datorau cel mai probabil lui Maio de Bari
Guillaume I al Siciliei () [Corola-website/Science/328286_a_329615]
-
în orașul african Sfax, care s-a răspândit rapid, neluându-se nicio măsură pentru reprimarea ei. În 1159, amiralul sicilian Petru a condus un raid asupra Balearelor, deținute pe atunci de către sarazini, în fruntea a 160 de vase. Cu aceeași flotă, el a încercat să elibereze Mahdia de sub asediu, însă s-a retras imediat după angajarea luptei. Petru nu a decăzut din grații, însă nici nu a mai primit sprijin militar pentru a-i ajuta pe creștinii din Mahdia, drept pentru
Guillaume I al Siciliei () [Corola-website/Science/328286_a_329615]
-
ocupând Fredericia pe 3 mai. Marile puteri au trecut de partea Danemarcei. Prim-ministrul britanic Henry Temple a încercat să restabilească pacea și sa oferit să medieze în Berlin, cerând evacuarea Iutlandei. Extinderea prea mare a comunicațiilor armatei germane, supremația flotei daneze pe mare și pregătirea unui corp expediționar suedez în Malmö, l-a făcut pe Wrangel să părăsească Iutlanda până pe 25 mai. Folosindu-se de moment, danezii trec o parte din trupele din Alsen în Iutlanda și ocupă linia Ligumkloster
Primul Război Germano-Danez () [Corola-website/Science/328316_a_329645]