7,018 matches
-
M-apropiam de oameni și-i priveam/ Cât se iubesc de mult, ca printr-un geam// În care răsuflarea li se-oprea/ Făcând dulci falduri grele de perdea// Ca să nu văd și să nu înțeleg/ Că fericirea nu-i un fluture întreg...". Referințe critice (selectiv): Paul Georgescu, Printre cărți, 1970; Mihai Petroveanu, Traiectorii lirice, 1974; Valeriu Cristea, Domeniul criticii, 1975; Marin Mincu, Poezie și generație, 1975; Petru Poantă, Radiografii, 1978; Ion Negoițescu, Alte însemnări critice, 1980; Ștefan Aug. Doinaș, Lectura poeziei
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
primul rând de voința de a cuceri, nu doar redute livrești, ci și bătălii propriu-zis organice: "toată tinerețea am cucerit cetăți de hârtie/ am traversat incertitudini/ am stat printre câini chitariști bazilei/ am visat iceberguri/ am vizitat muzee abatoare de fluturi case/ mirosind a varză și a proști/ am conversat cu Statuia Libertății (Visează și taci). Și pandantele ei obișnuite, solitudinea, o solitudine care foarte rar exersează umilința ("Zorile ne găsesc însingurați/ c-un morman de foi înnegrite" sau "Cu grădina
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
obiectele și spațiile însele se convertesc, printr-un bizar proces de umanizare, în forme ce reiterează perpetuu același tipar al orbecăirii. Seara, toate sufletele ies de la Second-Hand, în biserică sfinții din icoane se rotesc cu capul în jos, iar un Fluture cap-de-mort scheaună, jalnic, peste orașul acoperit de "pânza neagră, croncănitoare" a ciorilor Stradelă; camera se ascunde și apoi "plânge că s-a rătăcit/ în alte camere ca într-un labirint" Camera ascunsă; câinii se îmbată în naos de mirosul sfinților
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sunt reduse ca număr, dar își asumă, deloc teatral, o gestică tulburătoare, care potențează sensurile adânci ale cărții: Ghisela, femeia ce mătură smocuri de păr, le clădește pe câmpuri și apoi le spulberă cu porniri de pruncucigașă (Gânduri); fetița cu fluturi, jucând parcă întreaga soartă a umanului într-un inocent, dar teribil Șotron; maica Fevronia, ce-și pictează pe unghii apostolii, încercând în ceas de mister însăși reconstituirea Cinei de Taină (Fevronia). Toate personajele Centurii de castitate mai au amintirea unor
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
destinului are o plăcere nebună să/ înghită străzile aglomerate cu hormoni îmbrățișați/ ca maidanezii" etc. etc. În timp ce un admirator al liricii optzeciste nu va putea trece cu vederea aluziile pline de fervoare admirativă la poezia lui Mircea Cărtărescu (elegiile unui fluture cosmic) sau cea a lui Nichita Danilov (centura de castitate a unui cosmos nimfoman), dar nici, dimpotrivă, tușeurile ironice determinate de obiceiurile altor poeți ieșeni, care se dedau unor plăceri defel livrești, alături de nimfele estudiantine strânse "în barul scriitorilor optzeciști
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de care azi nu mai știu nimic)/ pila de unghii și creionul de buze/ penele albastre cu care clipește/ atunci când e să fie adorabilă/ portjartierul de mireasă/ cameea și fardul deopotrivă/ cuțitul de conserve/ (pentru vremuri mai rele)/ cei doi fluturi siamezi,/lipiți de cerul gurii/ numai sărutând-o pe buze/ afli secretul neînțeleselor șoapte/ de care nu a scăpat din adolescență...". În texte precum Heruvim la masa de scris, Nu sunt Pygmalion, Cosmos, Rusalii, Umbra de ibovnic umbra biograficului este
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Mărul mușcat. Pe de o parte, ferestrele, păsările, arborii, merele, așadar o serie de metafore simbol ale deschiderii spre spiritual, ale nevoii de cunoaștere absolută; pe de altă parte, zidurile întunecate, porțile ferecate, dalele în formă de tablă de șah, fluturii, așadar simboluri ale închiderii, ale hazardului funest și ale agoniei, la care Doru Maximovici apelează cu aceeași frecvență. Forme și maniere în fond indistincte de tratare simbolică, prin care se materializează grafic tema de adâncime a creației sale: obsesia destinului
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
continuu (Universitas XXI, Iași, 2004); Tușa de roșu, În atelier, Precum un peisaj, Natură statică din Joc cu așteptarea (Junimea, Iași, 2005); Lupul albastru, Insula de cristal, Culoare grea din Venezia profundis (Princeps Edit, Iași, 2007); Tablouri într-o tavernă, Fluture portocaliu, Doar roșu din Jocul cu cercuri (Princeps Edit, Iași, 2009); Execuția, Peisaj cu așteptare și Alt peisaj din Trenul Cervantes (Universitas XXI, Iași, 2010); în fine, Roșu nefast și Translare în pictură din Clinica de metafore (Princeps Edit Multimedia
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în bibliotecă sau la adoratul "Celălalt Borges") se adâncesc cu voluptate sau cu furie în ceremonialuri textualiste stranii, care să le faciliteze accesul În țara Verbului, Eutopia, sau în "țara de stele", Magnezia (descrisă într-un exercițiu cu mai mulți fluturi negri, care deschide Începutul poemului). Acolo unde Amintirile verbului originar sunt încă vii, iar poetul își poate exercita nestingherit ritualul preferat, regressus ad uterum, îmbrăcându-l în hainele extravagante ale fantasmagoricului sau ilogicului. Referințe critice (selectiv): Val Condurache, în "România
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
dulci-amărui incluse în Ultimul vorbitor de umbră, care includ pasaje de o delicatețe și o receptivitate emoțională prea puțin discreditate de camuflajul (auto)ironic, în fond terapeutic: " Se lasă ceața în pahare,/ timpul beat mort mai vrea un rând,/ un fluture se-aprinde'n felinare/ și sfârâie fitilul de pământ.// Un crai de votcă se arată/ în ochiul tău ca solzii triști/ pe care scriu ca o erată/ un decalog de navetiști.// Se beau paharele-ntre ele'n/ alcoolic cor și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
un act genetic epurat de orice semn al materialității, așadar într-o formă de sacralitate pură. O Parabolă din Fiul lui Eros și alte poezii dezvăluie același sens de profunzime al texturii erotice marca Horia Zilieru: "Un mare amant un fluture boem/ eu l-am adus la dreaptă judecată/ să-l răstignești și smirna lui curată/ din craniul cât clopotnița s-o bem.// Nu râde nu de zdrențele de foc./ Prin sângele de aur mai scânteie/ în oboseală sânii de femeie
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
repetate ce anulau bogăția de sunete din viața naturii și a omului: n-ar mai fi nici muget de boi pe pajiști, nici zgomot de sălbăticiuni prin păduri, nici cântec de păsări prin văzduh, nici zumzet de albine sau de fluturi n-ar mai străbate câmpia, nicio voce, niciun murmur, în afară de cel al apelor, al vântului și al furtunilor nu s-ar auzi nicăieri. Din lumea întreagă, și din întâmplările și nenorocirile fără de sfârșit ale viețuitoarelor niciun vestigiu nu va dăinui
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
al unui lac, de frunze / încununat și plante taciturne. / În el, în crucea-amiezii-și oglindește / domoala față Soarele. Sub boare / nici frunzele, nici iarbă nu tresaltă, / nici valuri unduind sau cânt de greieri, / bătăi de aripi fâlfâind prin ramuri, / zumzet de fluturi, glas sau frământare, / nimic n-auzi, nu vezi nimic. Pe maluri / înalte liniști străjuiesc și-n ele, / cum stau încremenit îmi uit de mine, / îmi uit de lumea dimprejur și-mi pare / că m-am desprins de trup, că tot
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
sistemelor noastre către punctul crucial în care se vor selecta una sau alta dintre căile pe care le avem la dispoziție. Actualmente lumea noastră este supersensibilizată, astfel încît chiar fluctuațiile mici produc efecte la scară mare, potrivit celebrului "efect al fluturelui" (un fluture care dă din aripi în California provoacă o furtună în Mongolia). Ca toate organismele complexe, oamenii sunt sisteme suprasensibile, aflate permanent la un pas de haos. Comunitatea umană este desigur mai rezistentă decît individul, dar și ei i
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
către punctul crucial în care se vor selecta una sau alta dintre căile pe care le avem la dispoziție. Actualmente lumea noastră este supersensibilizată, astfel încît chiar fluctuațiile mici produc efecte la scară mare, potrivit celebrului "efect al fluturelui" (un fluture care dă din aripi în California provoacă o furtună în Mongolia). Ca toate organismele complexe, oamenii sunt sisteme suprasensibile, aflate permanent la un pas de haos. Comunitatea umană este desigur mai rezistentă decît individul, dar și ei i se aplică
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
matricialului)74. Totuși, ceea ce pare să străpungă armonia acestui spațiu este tocmai asumarea consecințelor pe care le implică această condiție de poet: "Știu, puritatea nu rodește,/ Fecioarele nu nasc copii,/ E marea lege-a maculării/ Tributul pentru a trăi.// Albaștri fluturi cresc omizi,/ Cresc fructe florilor în jur,/ Zăpada-i albă neatinsă/ Pământul cald este impur.// Neprihănit eterul doarme, / Văzduhul viu e de microbi,/ Poți dacă vrei să nu te naști,/ Dar dacă ești te și îngropi.// E fericit cuvântu-n
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
neputincioasă de a se mai reconstitui și de a se mai regăsi pe sine, odată cu îndepărtarea de vârsta copilăriei: Nu pot împiedica ziua să aibă douăzeci și patru de ore./ Pot doar spune Iartă-mă pentru durata zilei;/ Nu pot împiedica zborul fluturilor din viermi,/ Pot doar să te rog să mă ierți pentru viermi, pentru flutiri,/ Iartă-mă că florile se fac fructe și fructele sâmburi/ Și sâmburii pomi;/ Iartă-mă că izvoarele se fac fluvii/ Și fluviile mări și oceane;/ Iartă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
căzute în roșu/ Nu e decât timpul/ Laș care trece/ Mascându-și plecarea/ Cu spectaculoase și ipocrite minuni?// Crezi că nu știu? Că gutuile/ Nu cad sub regala/ Lor greutate,/ Ci-nvinse de omizi./ Născute din dragostea/ Prevăzătoare/ A meschinilor fluturi/ Extravaganți și nebuni?// Crezi că nu știu că victorioasa întoarcere/ A lăstunilor/ Nu-i decât rezultatul/ Alegerii crude/ A celor puternici și răi/ Dintre cei slabi și buni?/ Fii liniștit/ Mi s-a spus/ Totul și nicio iluzie/ N-a
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ci ca un cadru decorativ exterior, a cărui ruptură cu interiorul este atât de mare, încât degradarea primului apasă asupra celui de-al doilea. Sentimentul neîmplinirii are ca punct de plecare un element din universul exterior, frunza, coboară apoi prin intermediul fluturelui și, în cele din urmă, se oprește în palmă. Fluturele și frunza devin metafore ale existenței, ale vieții ce trece în "orbitoarea lumină/ De la celălalt capăt", în mod insesizabil, sub imperiul aceleiași așteptări neîmplinite"147. Ceea ce contează cu adevărat se
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
interiorul este atât de mare, încât degradarea primului apasă asupra celui de-al doilea. Sentimentul neîmplinirii are ca punct de plecare un element din universul exterior, frunza, coboară apoi prin intermediul fluturelui și, în cele din urmă, se oprește în palmă. Fluturele și frunza devin metafore ale existenței, ale vieții ce trece în "orbitoarea lumină/ De la celălalt capăt", în mod insesizabil, sub imperiul aceleiași așteptări neîmplinite"147. Ceea ce contează cu adevărat se dovedește a fi sufletul, adică intimitatea ființială a poetei, restul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
făpturii lor lungi de nor auster/ Căci, scăpate istoriei și curate de sens,/ Treceau clipe mari zdrențuite pe cer". (Pe cer) sau: "Totul neterminat./ Sau numai mi se pare? Frunza aceasta n-ar fi trebuit/ Să mai continue cumva? Sau fluturelui? Să i se isprăvească într-un fel/ Desenul de pe aripi?/ Dar liniile mele din palmă,/ Evident numai schițe ale unui/ Tablou abia început?/ Totul neterminat/ Și așteptându-și emoționat/ Întregirea/ Care nu se poate distinge/ În orbitoarea lumină/ De la celălalt
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
-l numim un poet realist. Poezia sa face apologia unei relații directe și transparente cu realitatea: "Eu iubesc copacii pentru că sunt copaci și fără gîndul meu."18 Această viziune realistă asupra lumii creează o poezie care respinge imaginile, metaforele, emoțiile: Fluturele nu e mai mult decît un fluture/ Iar floarea e floare, nu mai mult19." Tautologiile atît de prezente într-o astfel de poezie, par să refuze poezia însăși: "Despre piatră spun "e o piatră"/ despre plantă spun "e o plantă
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
face apologia unei relații directe și transparente cu realitatea: "Eu iubesc copacii pentru că sunt copaci și fără gîndul meu."18 Această viziune realistă asupra lumii creează o poezie care respinge imaginile, metaforele, emoțiile: Fluturele nu e mai mult decît un fluture/ Iar floarea e floare, nu mai mult19." Tautologiile atît de prezente într-o astfel de poezie, par să refuze poezia însăși: "Despre piatră spun "e o piatră"/ despre plantă spun "e o plantă"/ Despre mine spun "sunt eu"/ Și nimic
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
o identitate fictivă nu e deloc nouă, ceea ce este inedit, în schimb, e disoluția acestei identități fictive, abia stabilizată, într-o identitate virtuală, ce încurcă complet pistele. Ca în celebra parabolă a lui Zhuăng Zhōu: înțeleptul visează că e un fluture, iar cînd se scoală, se întreabă dacă nu cumva un fluture a visat că e Zhuăng Zhōu. În felul lor, fiecare din acești scriitori repune în discuție percepția lor despre realitate și, pornind de aici, despre realitatea noastră personală. Atunci
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
schimb, e disoluția acestei identități fictive, abia stabilizată, într-o identitate virtuală, ce încurcă complet pistele. Ca în celebra parabolă a lui Zhuăng Zhōu: înțeleptul visează că e un fluture, iar cînd se scoală, se întreabă dacă nu cumva un fluture a visat că e Zhuăng Zhōu. În felul lor, fiecare din acești scriitori repune în discuție percepția lor despre realitate și, pornind de aici, despre realitatea noastră personală. Atunci cînd, din motive diferite, aceasta e greu de asumat, autoficțiunea reprezintă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]