5,845 matches
-
o spune poetul în "Aripi gândite": Totul se numără limitat/ Ca literele stricte dintr-un alfabet/ dar sus de tine cerul s-a urcat,/ iar plopii își scot aripile-ncet". În "Duhul pietrelor" (1970), motive biblice, istoria, satul, strămoșii, motive folclorice sunt cuprinse în pasiuni filtrate în versuri concentrate, rareori cu puteri evocatoare, pentru a ne sugera stări sau atmosfere. "Eram un înecat cu ochii deschiși/ Pe un râu în care pătrunsesem din greșeală/ atras de irișii albi și nedeciși". Universul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
pleacă și vin, se întregește imaginea acestui univers în mișcare. Poemul "Mai stăm" este ilustrativ în acest sens. "Întoarcerile" sunt poeme de dragoste pură, gata de sacrificii, amintind de Ana Meșterului Manole. Există versuri în care poetul pleacă, de la motive folclorice sau livrești, pretexte pentru a ne demonstra o existență bogată, zădărnicită însă, mereu, de un timp care trece prea repede, ca un corp străin, inserat într-o mare și frumoasă perfecțiune. Până când ne-am fost iubit munților, munților dragi/ de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
care invocă o iubire pură: "Îl cheamă Ion și-i fecior de om/ Cum n-am cunoscut, cum n-am mai văzut/ Dacă nu-i mai ai trupul să mi-l dai/ Fă-l de la început suflând peste lut.". Motivele folclorice autohtone fac casă bună cu cele de inspirație germană: Hons, Crimhilda, Isolda, Lenore, ielele, șarpele, comoara, Natanael etc. Registrul tematic include și obiceiul dezgropării morților "La șapte ani se dezgroapă morții/ Se pune os lângă os în cutii, Și chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
clocotul adânc și răscolitor al maselor și își cântă prietenul de odinioară căzut în război"1. De asemenea, Federico Garcia Lorca, simbol al "conștiinței intelectuale angajate", cum îl numește Dan Grigorescu, își dedică opera în ton melodic, meridional cu inflexii folclorice (romancero), patriei și umanității. Istoria și împrejurările sociale au smuls imnuri de adeziune la problematica majoră a epocii unor poeți ca Rafael Alberti, Giuseppe Ungaretti, Salvatore Quasimodo, W. H. Auden, Jorge Guillén etc. La noi, M. R. Paraschivescu, Eugen Jebeleanu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
interpretare. Vremile de răscoale evocate de poeții contemporani trebuiau cuprinse în relații ale permanenței, ca un act prelungit firesc în timp. Abia cu Tudor Arghezi, evocarea istorică va realiza arta în poeme de mare amploare. Poetul invocă legende biblice, motive folclorice, evocă martirajul eroilor naționali, și prin "Judecata de apoi" rostește osânda celor care au săvârșit masacrul din 1907. Poemul "1907" este un model de căutare a unei autenticități lirice, de investigație și cizelare superioară, în contrast cu rudimentaritatea estetică proliferantă în anii
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cu sinceritate rolul de martor și reporter implicat în evenimentele istoriei într-un lung monolog. El liricizează epicul și epicizează liricul. Scrie poeme epice, balade lirice și reportaj liric. Critica s-a manifestat cu destulă reținere în fața acestei poezii ostentativ folclorice, de expresie ciudată, suprarealistă, ezoterică, într-o muzică nepământeană, sau de joc absurd, dar și într-o incantație severă și gravă specifică bocetului sau blestemului popular. În pofida reținerilor, toți criticii recunosc în Ion Gheorghe un poet autentic. "O caracteristică a
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
În 1968, publică volumul " Vine iarba", în care reînvie imaginea lumii sale țărănești. În "Scrisoare neexpediată" descoperim sentimentul dezrădăcinatului aflat în căutarea unui sol prielnic, pentru că întoarcerea acasă ar însemna înfrângerea. Poetul reia o tematică proprie poeziei interbelice, acumulează motive folclorice frecvente în poezia tradiționalistă a perioadei: motivul șarpelui, al comorii, al pământului, al strămoșilor, la care adaugă un acut sentiment al revoltei, procesul de pauperizare al țăranului. N. Manolescu vorbește de existența unui suprarealism țărănesc transcriind faptul trăit". Poezia nu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de sărbătoare oamenii nu au poreclă și numele lor este șters, "nume de pomelnic". Oamenii se nasc, fac nunți, sufăr de arșiță și mor, prilej pentru poet de a ne prezenta obiceiuri din moși-strămoși. Poemul "A bătut clopotul" dezvăluie ținuta folclorică de seninătate în fața durerii și a morții. Pe Gogu cel care umbla fudul prin sat, militar, " L-a pus în pomelnic,/ I-a dat o oaie peste groapă,/ Au făcut ai lui și pomană cu oale și toiege" și o
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
sine, ele reprezintă insul istovit spiritual, oferă deschideri spre volumele viitoare, în care poetul suferă de prea mult trup, pe care îl va tortura, pentru a-și elibera spiritul. Paralel cu peisajul, poetul reia sentimentul morții, cu seninătatea specifică creației folclorice, nu însă fără resemnarea caracteristică acesteia. Bradul, copacul, cerbul, izvorul sunt simboluri care suportă interpretări diferite în contextul poeziilor. Bradul, ca și în folclor, simbolizează moartea: "Mai frumos și mai de spaimă ca strigoii!" Izvorul exprimă viața ce se dezlănțuie
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
exemplaritate pentru condiția umană. Ni se pare că Adrian Păunescu trăiește realul, posibilul, încărcat cu universul lui de povești, mituri, tradiții și credințe atât, cât și cum convine stării lui spirituale. Într-o altă dispoziție sufletească, creștinismul, motivele biblice, cele folclorice, enumerate în acest capitol, ar fi putut avea o altă interpretare, creând de fapt noi mituri. O altă latură a creației lui pe această linie a trăirilor autobiografice ar fi arta rabelaisiană a portretului. Individul nu este gigantizat numai pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
la Lucian Blaga muntele reprezintă un punct luminos, un punct de comunicare cu absolutul, ("Munte jumătate-n lume, jumătate-n infinit"), la Adrian Păunescu muntele este întunecat, sentimentul este de apăsare, dar va rămâne seninătatea în fața morții, seninătate de sursă folclorică. Prezența tradiției, a folclorului, se realizează într-o rară poezie: "Călușarii" sunt purtătorii de datini străvechi, de trăire autentică, într-o mișcare de ansamblu și într-o ritmică asemănătoare dansului. "O muzică îi descompune/ în răcnet, dans și sfiiciune/ O
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
mi, babo, în ghioc" (Veronica Porumbacu). 3 Pentru poeții interbelici, folclorul "nu a alcătuit numai o sursă de inspirație a motivelor poeziei contemporane, ci, într-o însemnată măsură a contribuit la cristalizarea formei poetice însăși". Al. Dima, E.S.P.L.A., 1936 (Zăcăminte folclorice în poezia noastră contemporană). 4 Adrian Maniu, "Lângă pământ"; Nichifor Crainic, "Șesuri natale" etc. 5 Motivul astrelor apare frecvent în perioada interbelică, bunăoară la Adrian Maniu, Lucian Blaga, Nicolae Crevedia, V. Voiculescu, Tudor Arghezi. 6 În "Poeziile populare ale românilor
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cea a morții, luna arde în albastru fum de comoară. Culoarea albastră, remarcă Al. Dima, menționând culegerea lui T. Pamfile: "este știma blestemată... sunt duhurile comorilor ce le au în stăpânire cu legământ de la cel ce le-a îngropat" ("Zăcăminte folclorice în literatura română contemporană", Al. Dima). "Sub albastre focuri/ dănțuie comori/ nu mai vrea jăratic murgu-mi pască flori" ("Steaua singurătății"T. Utan). În poezia interbelică motivul apare la A. Maniu și V. Voiculescu. 9 " Acesta e nebunul care aude zurgălăii
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
interbelică motivul apare la A. Maniu și V. Voiculescu. 9 " Acesta e nebunul care aude zurgălăii/ mâncând pământul/ mârâitul de câine al câmpului"("Cartea de nisip", Nicolae Ioana). Adrian Maniu, Tudor Arghezi, V. Voiculescu citați de Al. Dima în "Zăcăminte folclorice în poezia română contemporană" vin cu aceleași motive. 10 "Cu vârcolacii/ Mă-nzăpezii./ Mâncată luna/ Lipsă sus/ E azi cununa/ Ce ți-am pus..." 11 " Când se zbate/ vântul sfânt/ Latră câinii în pământ." 12 Tudor Arghezi, Ion Barbu, A
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
vârcolacii/ Mă-nzăpezii./ Mâncată luna/ Lipsă sus/ E azi cununa/ Ce ți-am pus..." 11 " Când se zbate/ vântul sfânt/ Latră câinii în pământ." 12 Tudor Arghezi, Ion Barbu, A. Maniu, V. Voiculescu sunt menționați de Al. Dima în "Zăcăminte folclorice în literatura noastră contemporană". 13 "Și dănțuie un dans bătut și frânt,/ De s-au oprit și stelele și vântul,/ Iar Eva cu priviri rătăcitoare cerea ieșiri în era viitoare/ Bătrâne șarpe, cântatul tău de-atunci/ Se furișează din părinți
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în toate teritoriile locuite de români, în nordul și în sudul Dunării, circulând în peste 1000 de variante. Geneza ei se pierde în negura timpului și ea este rezultatul procesului de transmitere pe cale orală, al împletirii diferitelor teme și motive folclorice. Dintre toate ipotezele referitoare la originea baladei, potrivit cărora ar avea la bază un fapt real petrecut între păstori, pornind de la rivalitatea economică dintre ei, un cântec liric ciobănesc sau un bocet, cea mai plauzibilă pare ce-a de-a
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
floare/ Albă și nevinovată,/ De ce-ai tremurat tu oare/Și te-ai ofilit îndată?//... înțelegi tu vieții șirul/ Floricică de izvor, -/ Ori te-a tremurat zefirul/ Pe cînd eu plîngeam de dor?...” Cum se vede: o retorică facilă, diminutive folclorice, epitete uzate. Lîngă „Marguerite”, „Alean” apare mult mai pregnant decît ar fi fost plasat altundeva singur: un pastel realist, în tonuri de gri, sobru și evocare cu un accent nostalgic scurt, dramatic: „E-n zori, e frig de toamnă,/ Și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
la o viziune policoloră: „Dar cînd despre ziuă cocoșu a cîntat,/ Cad buzna, din pod, grămezi de strigoi,/ Și-n hău, peste lanuri, strigoii se pierd/ Roșii, galbeni și verzi”1). Prin faptul că se bazează pe o pretinsă aluzie folclorică și nu pe o experiență directă, „Strigoii” constituie o excepție în cadrul liricii bacoviene. După determinările Agathei, data scrierii poemului e anul 1902. Acum, într-o vreme de oboseală și deziluzie aproape generale, cuvîntul „basm”, a cărui carieră a început, în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în uz. Ca toți crîșmarii din vremea aceea, tatăl lui Bacovia folosea, desigur, „litrul de plumb”, ca măsură în comerțul cu băuturi. Tejgheaua și (corespondență sinistră) masa de la morgă erau din plumb. Cuvîntul „plumb” actualiza apoi o serie de amintiri folclorice, istorice și literare. într-un basm, o strigoaică toarnă plumb în urechile cîinilor, pentru ca aceștia să nu poată fi asmuțiți împotriva ei11). în Legenda Sfintei Vineri, un împărat poruncește slugilor să pregătească o „căldare” cu „plumbu și seu și smoală
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
care au fost iubitori de folclor. A strîns și Eminescu folclor, dar nu ca folclorist, ci ca artist. De la el nu ne-au rămas colecții gata rotunjite și puse la punct, de basme, ghicitori, doine, proverbe etc. Din mulțimea materialului folcloric el a ales ce i-a plăcut, ce se potrivea cu sufletul său. Ca să culeagă ce i s-a părut mai frumos, din cîmpul cu flori, el n-a folosit coasa; cu mîna a ales floare cu floare, după gustul
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
dulcii umbre, Eminescu e în lăcașul, pe care nu-l poate părăsi, al propriei sale iubiri"200. Dar în Strigoii locaș al propriei iubiri eminesciene, nu-și are locul Veronica Micle, așa cum a pretins-o Perpessicius: "Alături cu toate elementele folclorice, istorice și comparatiste, cîte intră în joc, trebuie să se țină seama și de iubirea lui din această vreme, pentru Veronica"201. Nu de Veronica Micle e vorba în Strigoii, ci de Casandra, de la Ipotești, prima lui iubită. Dorința lui
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
336 p. (Eminesciana 46) * ȘTEFAN, I.M. Eminescu și universul științei: studiu. Prefață de Zoe Dumitrescu-Bușulenga. Iași: Junimea, 1989, 160 p. (Eminesciana 47) * POPA, George. Prezentul etern eminescian. Iași: Junimea, 1989, 287 p. (Eminesciana 48) * DRĂGAN, Gheorghe. Poetică eminesciană. I. Temeiuri folclorice. Iași: Junimea, 1989, 204 p. (Eminesciana 49) * STREINU, Vladimir. Eminescu. Ediție îngrijită, prefață, note și indice de nume de Mihai Drăgan. Iași: Junimea, 1989, 271 p. (Eminesciana 50) Seria II * CIOPRAGA, Constantin. Poezia lui Eminescu: arhetipuri și metafore fundamentale. Iași
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
contopirea cu moartea, așa cum se întâmplă, spre exemplu, în splendidul poem Doina (Părul cel mai lung din lume), inclus în volumul Doina (București, Cartea Românească, 1983). Suferința pierderii mamei este contrasă, aici, într-o sfâșietoare litanie, alcătuită după un tipar folcloric distilat în forme de cert rafinament stilistic: "!ți-ai crescut parcă anume/ părul cel mai lung din lume/ ca-ntr-un giulgi să-ți ții într-însul/ trupul tău curat ca plânsul/ lin pornit și-ncheiat lin/ ca-ntr-o șoaptă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
șoapte/ de care nu a scăpat din adolescență...". În texte precum Heruvim la masa de scris, Nu sunt Pygmalion, Cosmos, Rusalii, Umbra de ibovnic umbra biograficului este deja aproape efasată. În loc, începe să se proiecteze un univers liric de sorginte folclorică. În toată cartea, de altfel, recuzita specifică unei postmodernități consumiste și goale de sens (oglinda, beteala, confetti-ul, inelele, brățările, poșeta de damă și ruletă) coexistă cu figurația și atmosfera împrumutate din mythosul autohton: zânele frigului (‚zăludele", "nebunele"), balaurii și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și registrelor pe care arată că le poate mânui cu abilitate, dovedindu-se capabil să dea experimentelor celor mai izbutite o notă de șarm inconfundabil, precum aceea din savurosul melting pot rezultat din amestecarea De mână a câtorva ingrediente-bază (poezia folclorică, Eminescu și Arghezi). Dar, oricât de amuzantă ar părea, joaca de-a Dumnezeul formulelor (literare) nu îi oferă celui care o practică sistematic nicio satisfacție. Mai mult, este sucită, schimonosită, contorsionată, până se întoarce într-un fel de sinistru proces
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]