5,909 matches
-
putere de viață ai în clipa aia, dacă poți să tragi după tine partea retezată ori nu... Costică, înduioșat de-a binelea, își mângâia pulpa imaginară, rotunjind aerul cu palma. Apoi duse sticla la gură și o trânti, după ce o golise cu totul. — Da’ tu, băiete ? întrebă, ștergându-și ochii apoși. Pe tine cum te vezi ? — Pe mine nu pot să mă văd decât așa cum sunt. Nu poți să-i vezi întregi decât pe ceilalți, nu poți vedea rotundă decât lumea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
celeilalte persoane, apoi se întoarse și îi făcu semn cu mâna. Coltuc își strânse, ca un păianjen, osișoarele chircite din dreptul umerilor. Îi trecu prin minte imaginea mărului zdrobit de perete și se gândi că trebuie să ascundă portocala, pentru ca Golea, răscolind prin tolbă, să n-o găsească. Dar, înainte ca Melania să se ivească în lungul străzii ca s-o roage să pună fructul la adăpost, o mână uriașă îl înșfăcă de guler, făcând rulmenții căruțului să salte odată cu zguduielile
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lung și mai anevoios al trotuarelor pătrățoase și al bordurilor mai înalte de pe strada Viitorului, ca pe o strădanie de a ocoli strada Eminescu, de teamă să nu se întâlnească iar cu poștașul. Melania ascunsese bine toporul, dar știa că Golea, la furie, putea găsi oricând altceva, dacă nu chiar cuțitul pe care îl ținea, cu lama învelită în cârpă, în bocanc, lângă fluierul piciorului. Atâta doar, când ajunseră acasă, băiatul o rugă să aibă grijă de portocala lui ; Melania i-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Atunci îl dureau umerii, îl ardeau coapsele lățite ca niște tălpi ; odată, demult, înotase într-o apă primitoare, acum știa că nu mai poate fugi, nu poate să se cuibărească undeva, trupul adevărat era închis într-un alt trup, neîntregit. Golea avea, probabil, dreptate, atunci când spunea că e doar un trunchi. Lipsit de rădăcini, de-a dreptul prăvălit. Tatăl lui adevărat, pe care nu-l cunoscuse, împrumutase un nou chip. Golea striga în camera de alături, fără să știe că vocea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
undeva, trupul adevărat era închis într-un alt trup, neîntregit. Golea avea, probabil, dreptate, atunci când spunea că e doar un trunchi. Lipsit de rădăcini, de-a dreptul prăvălit. Tatăl lui adevărat, pe care nu-l cunoscuse, împrumutase un nou chip. Golea striga în camera de alături, fără să știe că vocea lui nu e a lui, ci cea de demult, care tulburase apele hrănitoare, și că pe umeri poartă un alt cap, care nici nu are nevoie de trăsături pentru a
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
tulburase apele hrănitoare, și că pe umeri poartă un alt cap, care nici nu are nevoie de trăsături pentru a fi înspăimântător. Și, mai ales, lovind peste încheieturile flăcăului, cu plesnituri surde și îndesate, chircindu-i dureros trupul din trup, Golea avea, cu siguranță, dreptate, răcnind furios în fața tolbei răsturnate din care nu se rostogoli decât un colț de pâine uscată : — De nimic nu e bun ! Niciun sfanț, nicio amărâtă de lețcaie... Îl vede lumea așa de prăpădit, că nici măcar să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
făcut socoteala cât te costă medicamentele ? Și mâncarea și scutecele ? Și tâmpenia aia de abonament de la bibliotecă ? — Îmi dă cărțile gratis... — Gratis, da ? Și asta ? Auzi ceva trântindu-se : Îi trebuie cărți noi, că nu poate linge după mâinile altora ! Golea tăcu, probabil mânca, pentru că Melania se auzea robotindu-i în jur. Nu se aciuise de mult Golea la ei, după ce ieșise din pușcărie, dar Coltuc putea să-i repete în gând toate mișcările. Nici nu era greu, venea spre seară
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Îmi dă cărțile gratis... — Gratis, da ? Și asta ? Auzi ceva trântindu-se : Îi trebuie cărți noi, că nu poate linge după mâinile altora ! Golea tăcu, probabil mânca, pentru că Melania se auzea robotindu-i în jur. Nu se aciuise de mult Golea la ei, după ce ieșise din pușcărie, dar Coltuc putea să-i repete în gând toate mișcările. Nici nu era greu, venea spre seară, mânca și pleca la cârciumă, câteva străzi mai încolo, la „Șarpele roșu“. Se întorcea după miezul nopții
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
putea să-i repete în gând toate mișcările. Nici nu era greu, venea spre seară, mânca și pleca la cârciumă, câteva străzi mai încolo, la „Șarpele roșu“. Se întorcea după miezul nopții și le ținea discursuri împleticite despre cine-i Golea și cum o să afle lumea întreagă despre el. Se tot lovea de picioarele mesei și ale scaunelor și, adesea, adormea pe jos, înainte de a ajunge în pat. Asta atunci când Melania avea noroc, altminteri o trăgea sub el, împingându-se, bolmojit
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ajunge în pat. Asta atunci când Melania avea noroc, altminteri o trăgea sub el, împingându-se, bolmojit, în ea. Apoi pereții se năruiră iar peste el... — Are și-un fel de a se uita la tine, pacostea dracului, se auzi, iarăși, Golea, de-ți vine să-i tragi numai peste ochi. Dacă se uită așa și la oamenii de pe stradă, cred și eu că-și văd de drum. E o nepotriveală în asta, poate că, la cât e de beteag, are prea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
strigând : Nu-i așa, Coltuce ? Băiatul nu răspunse, ascultând vuietele din urechi care, ca niște pâlnii, vărsaseră, de-a valma, vocile în trupul lui firav, făcându-le să se lovească de marginile încheiate prea din scurt. — Am plecat, îi anunță Golea. A venit Farmacistu’ din Germania. Să auzim ce mai zice. Și vezi c-am adus niște saci, pune-i bine. O să facă rost băieții de marfă, s-o ținem două-trei zile în magazie, până îi fac vânt. Trase o linie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Citesc și eu, ce, n-am voie ? Și pe urmă să le arăt la băieți ce citește pocitania de cumnatu-meu, că doar mi-e un fel de cumnat, chiar dacă te țin fără cununie. S-o aduci înapoi... De ce a râs Golea ? Că o ține pe Melania fără cununie ? Că a dat, într-o noapte, buzna în casa lor, i-a pus fetei cuțitul la gât și i-a spus : ascunde-mă ? Ea îl știa, copilăriseră împreună, și, tocmai pentru că știa de ce
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
care trecuse prin pușcărie. Acum nu se mai ferea, învățase drumul și mai știa că Melania și Coltuc nu aveau pe lume pe nimeni altcineva care să-i apere. Într-o zi s-o cuminți și el, gândea fata. Dar Golea râse, când râdea, o făcea fără veselie, de parcă se neliniștea ceva în el, ceva rău alcătuit, care nu-i dădea pace. Sigur că o aduc înapoi, hohoti. Ceea ce însemna, firește, că o să se întoarcă și el. Coltuc își duse limba
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
gustoasă ca laptele. Asta scrie în cărțile tale ? — În cărți nu scrie destul... Au și ele părți retezate, eu le citesc mai ales pe alea. De sus în jos, ca japonezii... — Culcă-te, șopti ea, nemaiînțelegând. Să nu te găsească Golea treaz, când s-o întoarce... — Când se întoarce Golea, nici măcar el nu e treaz. Apoi, deși după aceea îi păru rău că întrebase : De ce mai stai cu el ? — E bărbatul meu... n-am avut niciodată altul... — Dar tu nu ești
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cărți nu scrie destul... Au și ele părți retezate, eu le citesc mai ales pe alea. De sus în jos, ca japonezii... — Culcă-te, șopti ea, nemaiînțelegând. Să nu te găsească Golea treaz, când s-o întoarce... — Când se întoarce Golea, nici măcar el nu e treaz. Apoi, deși după aceea îi păru rău că întrebase : De ce mai stai cu el ? — E bărbatul meu... n-am avut niciodată altul... — Dar tu nu ești femeia lui... Nimenea nu poate să fie cum suntem
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
o privească, fata o să izbucnească în plâns, de aceea mânca, așa, trudit, cu ochii în jos. Abia când ușa se deschise năprasnic, privirile li se întâlniră, cu o spaimă care nu mai lăsa loc lacrimilor. Ce caută ăsta acasă ? răcni Golea. Nici măcar nu s-a întunecat ! De ce nu ești, mă, la cerșit, unde te-am trimis ? — L-au bătut, șopti Melania. L-au călcat în picioare... Golea abia atunci se uită la el cu mai multă atenție. Dar privirile îi trecură
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu o spaimă care nu mai lăsa loc lacrimilor. Ce caută ăsta acasă ? răcni Golea. Nici măcar nu s-a întunecat ! De ce nu ești, mă, la cerșit, unde te-am trimis ? — L-au bătut, șopti Melania. L-au călcat în picioare... Golea abia atunci se uită la el cu mai multă atenție. Dar privirile îi trecură repede peste rănile de pe obraz și buzele care începuseră din nou, de neliniște, să sângereze. — Unde e tolba ? întrebă. Melania tresări, la asta nu se gândise
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
că trebuie să se mulțumească doar cu umeri înfundați și șolduri retezate. Sub cojile uscate, sângele lui Coltuc era mai greu de domolit, de aceea rănile lui sângerau mai mult. — Cum ai îndrăznit să vii acasă fără tolbă, aschimodie ? mugi Golea. Pereții se prefăcură într-un clopot de bronz, iar vocile se strânseră într-un ghem care bătu dinăuntru, cu limbă de spijă. Cu atâta putere, încât din urechile lui Coltuc se prelinse un firicel de sânge. — Lasă-l în pace
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu limbă de spijă. Cu atâta putere, încât din urechile lui Coltuc se prelinse un firicel de sânge. — Lasă-l în pace ! sări Melania în dreptul mâinii ridicate. Nu vezi în ce hal e ? — Oricum nu e bun de nimic, scrâșni Golea, încă furios. — Mai bine decât să-l întrebi de tolbă, i-ai da înapoi cartea, prinse Melania curaj, văzând că palma întârzie în aer. — A, cartea, rânji Golea, de parcă și-ar fi adus brusc aminte. Se căută în buzunarele mari
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
vezi în ce hal e ? — Oricum nu e bun de nimic, scrâșni Golea, încă furios. — Mai bine decât să-l întrebi de tolbă, i-ai da înapoi cartea, prinse Melania curaj, văzând că palma întârzie în aer. — A, cartea, rânji Golea, de parcă și-ar fi adus brusc aminte. Se căută în buzunarele mari și o scoase, aruncând-o pe masă. Ia-ți, mă, cartea, du-te și linge-o... Melania o strânse la piept, dar nu plecă de lângă ei până ce Golea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Golea, de parcă și-ar fi adus brusc aminte. Se căută în buzunarele mari și o scoase, aruncând-o pe masă. Ia-ți, mă, cartea, du-te și linge-o... Melania o strânse la piept, dar nu plecă de lângă ei până ce Golea, potolit dintr-odată, nu se așeză în celălalt colț. — Dă-mi să mănânc, ceru bărbatul, lovind cu palma în masă. Și du potaia de-aici, să citească în camera ailaltă, să nu-l văd cum întoarce foile cu limba aia
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
din nou, în camera cealaltă, să-l urce pe scăunelul fără spetează. Femeia deschise cartea, o apăsă pe cotor, să rămână deschisă, apoi închise încet ușa bucătăriei. Coltuc ascultă câteva clipe, din bucătărie nu mai venea niciun zgomot, semn că Golea se potolise. Îi plăceau literele acestei cărți, erau frumos rotunjite, cele de început de capitol erau mai mari, înflorate. Întoarse cu limba colțul foii. Hârtia era poroasă, ca o piele privită prin lupă. Avea și un gust nou, ciudat, parcă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
împietrită în ușă, uitându-se la fratele ei cum zace, cu capul căzut peste paginile mototolite, cu ochii larg deschiși, dar lipsiți de lumină, cu gura strâmbă, amestecând sângele rănilor din colțul buzelor cu o spumă verzuie, ca de fiere. Golea o dădu la o parte și se apropie de masă. Îl prinse pe Coltuc de umărul bont și-l scutură. Corpul beteag se răsuci la acest nou imbold și se rostogoli, ca un butuc, pe podea. Abia atunci Melania înțelese
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Cum el nu răspunse decât cu restul de spumă care-i sufocase gâtlejul și care, în rostogolire, îi cursese nestingherit pe bărbie, Melania nu mai știu ce să facă decât să-i ia capul în poală și să-l legene. Golea se ridică hotărât, ca un om care are multă treabă. — Gata cu boceala, spuse. Cum Melania păru că nu-l aude, o scutură puternic de umeri : Hai, scoală-te, repetă el, avem treabă ! — Ce... ce treabă... ? bâigui fata, continuând să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
are multă treabă. — Gata cu boceala, spuse. Cum Melania păru că nu-l aude, o scutură puternic de umeri : Hai, scoală-te, repetă el, avem treabă ! — Ce... ce treabă... ? bâigui fata, continuând să legene capul înțepenit în poală. — Uite, adăugă Golea. Cum ar fi cartea asta... Fugi repede și arunc-o la gunoi ! Melania lăsă cu blândețe capul fratelui ei, nu înainte de a-i așeza o pernă sub ceafă. Se ridică, nedezmeticită. S-o aruncăm... repetă. De ce s-o aruncăm ? — Ai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]