6,255 matches
-
ghemuit fiecare În cîte un colț al camionului, pregătiți să sărim pe pămînt la cel mai mic semn de accident, dar tovarășii noștri de călătorie nu au mișcat nici un mușchi. De fapt, frica noastră nu era total nefondată, din moment ce o grămadă de cruci marcau, În aceste părți ale munților, nenorocirile șoferilor mai puțin norocoși care merseseră pe acest drum. Și fiecare camion care ieșise de pe carosabil luase cu el și Încărcătura formată din oameni, Într-un hău adînc de 200 de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
adunaserăm În noi o foame de cîteva zile, plus că nu puteam mînca nicăieri altundeva decît În casa prietenilor noștri antipatici. Noi, cel puțin, am avut o zi minunată; am Înotat În rîu, lăsînd toate grijile deoparte, am Îngurgitat o grămadă de mîncare bună și am băut o cafea excelentă. Însă, din păcate, cum toate lucrurile bune ajung la un sfîrșit, a doua zi, la căderea nopții, inginerul (gazda noastră era inginer) a găsit soluția salvării sale care nu numai că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
dar cu rezultate mai bune decît avusesem cu alte ocazii. Seara, după ce am trecut pe la Dr. Bresciani și am luat o cină uriașă, delicioasă, s-a dat o petrecere În cinstea noastră, În sala de mese a coloniei, cu o grămadă de pisco, băutura națională peruană. Alberto e foarte experimentat privind efectele acestuia asupra sistemului nervos central. CÎnd toată lumea era ușor amețită și binedispusă, directorul coloniei a ținut un toast călduros În cinstea noastră, iar eu, „piscotit“, i-am oferit o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
noi ne-am lipsit, dar copiii de acolo ne-au ajutat și ne-au găsit În fiecare zi de mîncare). Dincolo de acest minor război rece, viața era incredibil de plăcută. Pe 14 au dat o petrecere pentru mine, cu o grămadă de pisco, un fel de gin care te Îmbată extraordinar. Directorul coloniei a ținut un toast În cinstea noastră și, sub inspirația spirtoaselor, i-am răspuns printr-un discurs panamerican În esența sa, primind aplauze Însuflețite de la audiența semnificativă - și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
latină decedat 8. Prof. Pitic Gheorghe Limba latină decedat 9. Prof. Vișan Ilie Limba română decedat (director) 8. Prof. Andreescu Aurelia Limba română decedată 9. Prof. Moloci Dumitru Limba română decedat 10. Prof. Scântei Arcadie Limba română decedat 11. Prof. Grămadă Ion Limba română decedat (director) 12. Prof. Prelipcean Aurel Limba franceză decedat 13. Prof. Precul Vasile Limba rusă decedat 14. Prof. Iurasoc Vera Limba rusă decedată 15. Prof. Hamburger Klara Limba germană decedat 16. Prof. Bujdei Vasile Matematică decedat 17
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93277]
-
s-o fac... Săptămâna aceasta, încă o dată, Omul mi-a apărut într-atât de despuiat de orice importanță, într-atât de puțin în gesturile, gândurile și simțămintele sale, încât mi se părea zadarnic a încerca să pun rânduială în această grămadă mocirlită pe care obișnuim s-o numim în chip pompos „pasiunile omenești“... Mă simt ostenit... de iluziile mele, de dorințele mele, de această realitate care mă împresoară și mi se oferă. Dintr-odată, a fost în mine ca o sfâșiere
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
un text poate fi și metaforic, vizibil inserat în imagini ca la António Lobo Antunes, pentru a trece abia de-aici la goana buimacă: „O neagră dispoziție, o melancolie furioasă de culoarea norilor s-au adunat deasupra mării, perne făcute grămadă, pline de gușe de tafta“, scrie el în romanul Păsările se reîntorc. Cei trei autori citați mai sus, fiecare în felul său cu totul deosebit de a scrie, provoacă în mine același lucru: mă înlănțuie cu propozițiile lor și mă năucesc
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
cu câtă dificultate l-am adus până acasă... De ce? Păi, m-am împiedicat de rugii de mure și-am venit în nas pe miriștea aia îndrăcită încât mi-am jupuit groaznic prețiosul meu organ olfactiv din care a curs o grămadă de sânge; mi-am spart buzele care ajunseseră la dimensiunea unor gogoși beneficiare ale unui exces de țaică; în ceea ce privește sistemul de masticație al hranei solide, doar printr-un miracol am scăpat să nu mă adresez unui specialist în vederea confecționării unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
aromele îmbietoare pe care le detectase imaginar organul meu olfactiv sub căpăcelul sufertașului, am dat peste o ridicătură de teren alunecoasă, care mi-a răsucit dureros piciorul, trântindu-mă la pământ. În virtutea inerției, Sandu care mergea în spatele meu a venit grămadă peste mine. Copăcelul a căzut de pe umerii noștri, iar în această busculadă, zelosului apărător al ordinii publice i se ridicase tensiunea la cote nepermise, așa că sistemul intern de protecție al sănătății și integrității sale corporale a acționat ca o supapă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de care era fixat tavanul camerei, nu erau bătute scânduri era gol așa că, între grinzi, în spațiul acesta neprotejat de o podea de scânduri, era foarte periculos să te miști. Dacă nu erai atent și călcai pe șipci, te trezeai grămadă jos direct în mijlocul camerei. Așezam cu maximum de atenție farfuria acolo unde vedeam căzând picătura. Sub acoperiș era întuneric beznă. În mâna stângă țineam lumânarea, căci fără ea eram asemenea unui orb: nu vedeam nimic; absolut nimic. Apoi mă deplasam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
se vede treaba nu mai fusese de multă vreme reparat. Portița deschisă atârna într-o balama, iar în curte se zărea o chichineață de căsuță acoperită cu tablă ruginită și găurită. În fața căsuței, dar ceva mai departe de ușă, o grămadă mare de gunoi de cal, iar lângă reziduurile de natură cabalină se odihnea o căruță hodorogită pe oiștea căreia atârnau două hamuri de cai ferfeniță. Imediat lângă atelaj își repauza senectutea și efectele sale colaterale neplăcute, agasante și dureroase un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
în mâinile lui puternice și pricepute precum racheta în posesia unui tenisman consacrat. Corpul său vibra ca un instrument bine acordat, emițând cele mai limpezi și armonioase sunete în deplină concordanță cu măreția infinită și copleșitoare a naturii. Dintr-o grămadă de crengăraie din curte, aflată sub vișinul bătrân de la extremitatea grajdului, și-a făcut niște prelungitoare pe care le-a fixat lângă leuci pentru a înălța loitrele, mărind astfel capacitatea de încărcare a căruței. Acum scoarțele erau pline și încărcate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
gunoi, a bătut bine-bine cu furca întreaga cantitate descărcată, așa cum se cere. A oprit la fântână, a adăpat iepele și a plecat spre casă. Moș Danilov îl aștepta sub vișinul umbros, pe scăunelul de vânătoare. Tata a tras căruța lângă grămada de gunoi, le-a dat iepelor să ronțăie ceva și s-a apropiat de bătrân. Văsălie, ți-am găsit de lucru începând de mâine dimineață. Numai că gazda asta nu se împacă și cu dormitul. Tu dacă vrei, rămâi la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
agricolă. Ne-am așezat în linie dreaptă, avându-l pe tata ca reper: doi frați în stânga și doi în dreapta. Între fiecare dintre noi lăsam o distanță de aproximativ doi metri, ceea ce însemna că luam odată vreo doisprezece metri lățime. Făceam grămezile la mijloc, adică pe rândul unde se afla tata, și tot el fixa distanța dintre grămezi, la cinci metri în fața lui. Vă asigur că treaba nu era deloc ușoară. Pentru mine era chiar obositoare și extenuantă. Mă aplecam și luam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și doi în dreapta. Între fiecare dintre noi lăsam o distanță de aproximativ doi metri, ceea ce însemna că luam odată vreo doisprezece metri lățime. Făceam grămezile la mijloc, adică pe rândul unde se afla tata, și tot el fixa distanța dintre grămezi, la cinci metri în fața lui. Vă asigur că treaba nu era deloc ușoară. Pentru mine era chiar obositoare și extenuantă. Mă aplecam și luam din arătură doi ciocălăi, adică două resturi din tulpina porumbului, de la punctul de unde a fost secționat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
dreaptă, îi loveam unul de celălalt cu forță, iar pământul bătătorit și întărit între venele lui groase era complet îndepărtat, el rămânând fără fir de țărână. Numai așa, numai îndeplinind această condiție, eram îndreptățit și autorizat să-l arunc la grămada care inițial se afla la cinci metri distanță. Lovind cele două cotoare, cele două resturi vegetale, țărâna din ele îmi sărea în ochi, în păr, în față, îmi umplea hainele de praf și de pământ. Mă usturau ochii, încât abia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mai mare dificultate, solicitându-mi un și mai mare efort de voință. Ați adunat vreodată ciocălăi de pe arătură? Nu? Nici nu vă doresc așa ceva. Ajunși la capăt, ne întorceam în aceeași formație de lucru, ridicând un al doilea rând de grămezi, așezate într-o simetrie perfectă cu primul rând; praf, țărână, ochi înroșiți, oboseală. Poziția mea în schema de lucru îmi crea un evident avantaj: eram plasat între tata și fratele meu mai mic Sandu. În ciuda faptului că eram cu doi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
După ce umplea căruța, tata o ducea acasă, o golea și apoi se întorcea la locul de muncă. În acest interval de timp, "echipa de încărcători" era liberă și se bucura de o pauză binevenită și binemeritată stând pe ciocălăii din grămadă adunați sub formă de piramidă, în timp ce cornul alb al semilunii prevestind înserarea se uita cu simpatie la grupul de copii fericiți că-și ajutau tatăl. "Pe-un stog, zâmbind, ce bine mi-ar fi mie. Cu luna-n ochi, un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
zâmbind, ce bine mi-ar fi mie. Cu luna-n ochi, un pai să mozolesc... Pe unde ești tu, simplă bucurie, Ca mult iubind nimic să nu doresc?" (Serghei Esenin) Când tata oprea căruța goală între cele două rânduri de grămezi, reîncepea activitatea de încărcare până ce grămada lua sfârșit, iar pe arătura proaspătă nu se mai zărea nici un ciocălău. Căruța o lua pe șleaul spre casă, iar noi, cei patru frați, rupți de oboseală și leșinați de foame, ne târam în urma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mie. Cu luna-n ochi, un pai să mozolesc... Pe unde ești tu, simplă bucurie, Ca mult iubind nimic să nu doresc?" (Serghei Esenin) Când tata oprea căruța goală între cele două rânduri de grămezi, reîncepea activitatea de încărcare până ce grămada lua sfârșit, iar pe arătura proaspătă nu se mai zărea nici un ciocălău. Căruța o lua pe șleaul spre casă, iar noi, cei patru frați, rupți de oboseală și leșinați de foame, ne târam în urma acestui mijloc de transport ca niște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
aș aminti de paginile scrise de H.R. Patapievici despre experiența armatei și paradoxala lui vindecare de complexul "diferenței". Tot Dostoievski, despre Geneva, pe care a vizitat-o în anul 1868: "oraș hemoroidal, unde vremea se schimbă neîncetat. Oraș savant, cu grămezi de cărți în biblioteci și mulțime de savanți. Toți îți vorbesc foarte deschis, franc (...) Foarte plicticoasa, abominabila Genevă. În toată viața mea nu am întâlnit ceva mai trist, mai întunecat și mai absurd decât aceasta sumbră cetate a protestantismului". 24
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
dar și “frații” mei erau: puișorii, pisoii, cățeii, mieii, vițeii, purceii și, în consecință părinții acestor ființe erau și “părinții” mei; ce ma iubeau și-mi tolerau, cu “înțelegere”, toate greșelile. Mi-am dat seama de acest lucru când din grămadă de purcei, ce dormeau lângă scroafa, am luat, să mă joc, un purcel. Purcelul s-a uitat la mine, eu l-am mângâiat și el a adormit la mine în brațe. Scroafa, ne-a mirosit și apoi s-a întins
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93330]
-
să mă joc, un purcel. Purcelul s-a uitat la mine, eu l-am mângâiat și el a adormit la mine în brațe. Scroafa, ne-a mirosit și apoi s-a întins la soare lângă noi. Dar cand din aceeași grămadă un vecin a luat un purcel, acesta a guițat, scroafa a sărit și îl rupea dacă vecinul nu lasă purcelul și nu sarea repede peste gard. În anul 1939 am inceput școală. Dar la 23 august 1939 a început și
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93330]
-
abia atunci am simțit o emanație de coniac din cămașa sa, din bărbia întru totul beethoveniană despre care citisem într-o descriere a moscoviților când e ger; l-am îmbrâncit - nu cu curaj, desigur, ci din spaimă - și el căzu grămadă, moale, fără vreun icnet pe patul său, lăsându-mă astfel să deschid ușa și să mă duc la compartimentul lui Enescu; am bătut febril, el îmi deschise rămânând în prag, ușor mototolit ca omul trezit din primul somn, deloc vesel
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
pietrele astea fărâmițate și din pulberea lor de granit am refăcut istoria cu i mic, adică miile de istorioare despre lucrurile aparent fără însemnătate care trec, în timp, printr-o viață de om. Abia așa, luată în palme dintr-o grămadă de pietriș, vârâtă într-un sac și aruncată în cârcă, lipită de mine și purtată pas cu pas, ca o cocoașă, istoria a devenit o poveste vie, pe înțelesul meu. Asta am să încerc: să povestesc cum marea istorie mi
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]