5,954 matches
-
19. Are cineva ceva de spus împotriva mea? Atunci tac, și vreau să mor; 20. Numai două lucruri fă-mi și nu mă voi ascunde de Fața Ta: 21. Trage-Ți mîna de pe mine, și nu mă mai tulbura cu groaza Ta. 22. Apoi cheamă-mă și-Ți voi răspunde; sau lasă-mă să vorbesc eu, și răspunde-mi Tu! 23. Cîte fărădelegi și păcate am făcut? Arată-mi călcările de lege și păcatele mele. 24. Pentru ce Îți ascunzi Fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
izgonit din lume. 19. Nu lasă nici moștenitori, nici sămînță în poporul său, nici o rămășiță vie în locurile în care locuia. 20. Neamurile care vor veni se vor uimi de prăpădirea lui, și neamul de acum va fi cuprins de groază. 21. Aceasta este soarta celui rău, aceasta este soarta celui ce nu cunoaște pe Dumnezeu." $19 1. Iov a luat cuvîntul și a zis: 2. "Pînă cînd îmi veți întrista sufletul și mă veți zdrobi cu cuvîntările voastre? 3. Iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
Țara era a ta, fiindcă erai mai tare, te așezai în ea, fiindcă erai cu vază. 9. Dădeai afară pe văduve cu mîinile goale și brațele orfanilor le frîngeai. 10. Pentru aceea ești înconjurat de curse și te-a apucat groaza dintr-o dată. 11. Nu vezi dar acest întuneric, aceste ape multe care te năpădesc? 12. Nu este Dumnezeu sus în ceruri? Privește vîrful stelelor, ce înalt este. 13. Și tu zici: "Ce știe Dumnezeu? Poate să judece El prin întunericul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
dar planurile față de mine, și va mai face și multe altele; 15. De aceea tremur înaintea Lui, și cînd mă gîndesc la lucrul acesta, mă tem de El. 16. Dumnezeu mi-a tăiat inima, Cel Atotputernic m-a umplut de groază. 17. Căci nu întunericul durerii mele mă nimicește, nici negura în care sunt înfășurat. $24 1. Pentru ce nu păzește Cel Atotputernic vremurile de judecată, și de ce nu văd cei ce-L cunosc, zilele Lui de pedeapsă? 2. Sunt unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
căci, mor ca toți oamenii, sunt tăiați ca spicele coapte. 25. Nu este așa? Cine mă va dovedi de minciună, cine-mi va nimici cuvintele mele?" $25 1. Bildad din Șuah a luat cuvîntul și a zis: 2. "Puterea și groaza sunt ale lui Dumnezeu. El face să împărățească pacea în ținuturile lui înalte. 3. Cine ar putea să-I numere oștile? Și peste cine nu răsare lumina Lui? 4. Cum ar putea omul să fie fără vină înaintea lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
prihană are parte. 18. Casa lui este ca aceea pe care o zidește molia, ca o colibă pe care și-o face un străjer; 19. se culcă bogat, și moare despoiat, deschide ochii, și totul a pierit. 20. Îl apucă groaza ca niște ape și noaptea îl ia vîrtejul. 21. Vîntul de răsărit îl ia, și se duce; îl smulge cu putere din locuința lui. 22. Dumnezeu aruncă fără milă săgeți împotriva lui și cel rău ar vrea să fugă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
împotriva mea ca să mă piardă. 13. Îmi nimicesc cărarea și lucrează ca să mă prăpădească, ei, cărora nimeni nu le-ar veni în ajutor. 14. Ca printr-o largă spărtură străbat spre mine, se năpustesc sub pocnetul dărîmăturilor. 15. Mă apucă groaza. Slava îmi este spulberată ca de vînt; ca un nor a trecut fericirea mea. 16. Și acum, mi se topește sufletul în mine și m-au apucat zilele suferinței. 17. Noaptea mă pătrunde și-mi smulge oasele, durerea care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
pricepere. 18. Cînd se scoală și pornește, rîde de cal și de călărețul lui. 19. Tu dai putere calului, și-i îmbraci gîtul cu o coamă ce fîlfîie? 20. Tu-l faci să sară ca lăcusta? Nechezatul lui puternic răspîndește groaza. 21. Scurmă pămîntul și, mîndru de puterea lui, se aruncă asupra celor înarmați; 22. își bate joc de frică, nu se teme, și nu se dă înapoi dinaintea săbiei. 23. Zăngănește tolba cu săgeți pe el, sulița și lancea strălucesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
foc din ea. 20. Din nările lui iese fum ca dintr-un vas care fierbe, ca dintr-o căldare fierbinte. 21. Suflarea lui aprinde cărbunii și gura lui aruncă flăcări. 22. Tăria lui stă în grumaz și înaintea lui sare groaza. 23. Părțile lui cele cărnoase se țin ca turnate pe el, neclintite. 24. Inima lui este tare ca piatra, tare ca piatra de moară care stă dedesubt. 25. Cînd se scoală el, tremură vitejii, și spaima îi pune pe fugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
periculoase. Nu mai puține aprecieri, șefilor acestora, și, chiar, întregului sistem. Cu asemenea vigilență, dragii mei domni, poftiți, cu toții, cât mai rapid, la podiumul de decorare! Hai, încolonarea! Altă cale nu e Sinistră veste a străbătut iute orașul, stârnind: ba groază, ba umor, ba neluare în seamă. Elena; statuia vie a însăși dreptății, cinstei și corectitudinii; Elena, deci, să fie arestată pentru crimă?! De necrezut! Cum, de necrezut, dacă domnișoara, în etate de un sfert de secol frumoasa frumoaselor și vestita
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
de locuințe, din direcția de intrare în localitate. Brusc, rupse liniștea, de dincolo de mulțimea care venea de la inaugurare, un glas încărcat de durere și neputință: Săriți! Mă omoară! Săriți, oameni buni! Probabil, solicitanta de ajutor, apreciase, în acele clipe de groază, pentru dânsa, că oamenii pe care-i vedea că trec, de cealaltă parte a străzii, vor fi fiind oameni buni. Dar, spre nenorocul ei, lucrurile stăteau altfel. Oamenii aceia nu erau buni. Care mahmuri, care doar osteniți, la un loc
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Se priviră la lumina stelelor. Era, desigur, cea mai inegala confruntare la care asistaseră acestea, întrucat agresorul avea toate șansele de a învinge în fața unui adversar dezarmat și mult mai slab. Tapú observa și el acest lucru și, deși o groaza de nestăpânit făcea să-i tremure genunchii și îl împiedică să respire, isi păstra suficientă luciditate cât să rămână ghemuit, în așteptarea unui nou atac, să-l evite și pe acesta și să o ia la fugă spre poalele dealului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și cu riscul de a cădea în gol. În ultima clipă se trânti la pământ, prinzându-se de trunchiul copacului, și nici nu-i rămase timp să observe cum urmăritorul lui trecu mai departe, iar apoi scoase un urlet de groază când înțelese că-i dispăruse pământul de sub picioare. Un moment mai târziu se auzi o bufnitura scurtă, după care se lasă tăcerea. Îmbrățișând în continuare trunchiul copacului, Tapú Tetuanúi aștepta câteva minute, lăsând că respirația să i se liniștească, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să stingă focul. Apoi se alătură grupului celor care se luptau cu flăcările ce cuprinseseră acoperișul marelui Marae și care erau pe punctul de a distruge complet superbă construcție a templului sfânt. Fu o noapte de agonie, o noapte de groază, care avea să rămână întipărita pentru totdeauna în memoria locuitorilor din Bora Bora. Noaptea în care niște bestii necunoscute uciseseră nouă bărbați, inclusiv pe viteazul rege Pamáu și pe bătrânul Tahúa, sau Marele Preot, răpiseră unsprezece fete, printre care și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
închizându-și maxilarele cu o violență neobișnuită, și-o reteza. Aceasta îi căzu pe piept și apoi jos. Un șuvoi de sânge îi izvorî din gură și, de data aceasta, toți cei prezenți ramaseră împietriți sau scoaseră un țipat de groază, văzând până unde poate ajunge brutalitatea unei ființe monstruoase, doar aparent umane. Ce fel de rasă putea fi aceea care preferă să se automutileze într-un mod atât de barbar, decât să spună de unde venea? Câtă cruzime putea dovedi față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
jupuit? Habar n-am, recunoscu ea, cu un glas în care se putea citi repulsia. Dar oricât ar fi, va suferi cât n-a suferit nimeni până acuma. Ofta adânc. Mă-ndoiesc că o navă care se naște sub auspiciul groazei ar putea avea un destin fericit. Îl mângâie cu tandrețe. Mă tem pentru tine. —Doar pentru mine? — Mă tem pentru toți, răspunse cu sinceritate. Pe vasul ăla vor călători trei oameni pe care eu îi iubesc, la care se adaugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
putut crede că cei treizeci și ceva de oameni se transformaseră în statui de piatră sau se volatilizaseră, așa încât, lipsită de cârmaci, ambarcațiunea începu să vireze spre tribord, după capriciile vântului și ale valurilor. Minutele treceau încet și pline de groază. Tapú Tetuanúi tremura. Vahíne Tiaré plângea înăbușit, mușcându-și buzele ca să nu țipe. Miti Matái începu să se târască, milimetru cu milimetru, spre coviltirul de la pupă. Frică, teroarea cea mai intensă puse stăpânire pe navă, căci toți vedeau că Teatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de ce n-ai rămas? insistă bună femeie. Oare nu-ți iubeai soția? — Ba o iubeam, recunoscu el. Dar inima mea aparținea în continuare insulei Bora Bora. Rapa-Nui este o insulă neospitaliera, maturata de vânt și în care oamenii trăiesc cu groază în sân, căci nu se află în pace nici macar între ei. Fiecare clan vrea să-și impună propria lui lege, de aceea domnește suspiciunea și ura, iar tatăl meu mă învățase că atunci când sufletul este stăpânit de ură, se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
află insula, si cu totul altă să ajungă până la ea. În următoarele trei nopți nu se mai petrecu nimic demn de remarcat, însă, în ciuda măsurilor de precauție pe care le luaseră, în dimineața celei de-a patra zile descoperiră, cu groază, ca bietei Vahíne Auté îi tăiaseră gâtul, în timp ce dormea liniștită la marginea punții Mararei. Cineva se strecurase, profitând de întuneric, înotase în liniște până lângă navă, după care nu făcuse altceva decât să ridice mâna și să-i taie gâtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Roonuí-Roonuí, foarte nervos, începu să dea ordine pripite, pregătindu-și războinicii pentru inegala confruntare. Tapú Tetuanúi scoase instinctiv spadă lungă pe care o primise în dar de la prietenii lui spanioli, dar nici macar lama ei nu reuși să taie nodul de groază care i se instalase în gât în timp ce urmărea cum provele semețe și agresive se apropie tot mai mult. Pentru câteva minute, la bordul Peștelui Zburător domni un haos de nedescris, în care doar două persoane păreau să-și fi păstrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
alea. Totuși, continuă să fie regina, bombăni acru Roonuí-Roonuí. Și ce-o să se-ntâmple când o să apuce frâiele puterii? Noaptea și întunericul cel mai adânc se vor abate asupra insulei Bora Bora că un suflu de moarte. De moarte, de groază și de rușine. Ce-o să zică pe viitor, Oamenii-Memorie despre această incarnare a râului, care, în plus, poartă în pântece un copil zămislit cu un alt monstru, si care va deveni, la rândul lui, moștenitorul tronului? Asta să fie viitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
sângeros măcel la care asistase cineva vreodată. Marea se vopsi în roșu și se cutremura de parcă ar fi început să fiarbă din cauza forfotei zecilor de fiare lacome, al căror număr creștea cu fiecare clipă, apropiindu-se ca niște săgeți ale groazei din cele patru puncte cardinale, atrase de mirosul sângelui care curgea în șuvoaie din sute de răni hidoase. Tapú Tetuanúi se văzu nevoit să-și acopere urechile, nemaiputând asculta urletele celor care agonizau sau trosnetul mandibulelor ce se închideau peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mai atingă de la un mal la celălalt. În fața provei caiacului se ivi imensa mlaștină pe care o căuta, crescătorie de caimani, anaconde și gigantice broaște țestoase. Ape atât de liniștite, încât păreau de piatră șlefuită. Regiune a morții și a groazei, cu toată aparența ei paradiziacă; oglindă în care se reflectau la apusul soarelui toate speciile de palmieri din junglă: de la moriche la seje; de la pijiguao la manaca; de la chiquichique la cumaré. De ce își dăduseră întâlnire aici, de-a lungul timpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și chiar stârci, bâtlani, cormorani, rândunici și pescăruși umblau cu ochii în patru, căci, deodată, niște gâtlejuri înfometate răsăreau plesnind din întunecimea adâncurilor, sau un trunchi nemișcat de copac prindea viață și devenea un „güio“, înfricoșătoarea anacondă care paraliza de groază cu privirea. În ramurile de sarrapia urlau, sinistru, maimuțele araguatos și din când în când se auzea - ca scăpat din înseși peșterile groazei - șuierul de nedescris al „păianjenului-maimuță“, cel mai înfiorător sac de venin pe care și l-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
sau un trunchi nemișcat de copac prindea viață și devenea un „güio“, înfricoșătoarea anacondă care paraliza de groază cu privirea. În ramurile de sarrapia urlau, sinistru, maimuțele araguatos și din când în când se auzea - ca scăpat din înseși peșterile groazei - șuierul de nedescris al „păianjenului-maimuță“, cel mai înfiorător sac de venin pe care și l-ar putea imagina mintea omenească. Șerpi corales veninoși, pirania și cuamacandelas se furișau și ei pe lângă mal încercând să-și înfigă colții gemând de venin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]