6,001 matches
-
destul de greu de precizat, dar precizabilă în cele din urmă, a mers, zicem, către un umorism și o poezie, câteodată chiar satirică, primenită cu timpul, de lirismul vaporos de la început, dacă nu chiar golită cu totul de orice lirism." Am gustat și un frumos paradox de genul : "...ultimul imitator al d-lui Ion Minulescu a fost d-sa însuși." La Al. A. Philippide, prețuit fără rezerve, sunt detectate sagace motivele și temele fundamentale și i se relevă poetului evoluția artistică semnificativă
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
mai aproape de anii noștri, despre Edgar Papu, Zoe Dumitrescu-Bușulenga, G. C. Nicolescu, Silvian Iosifescu, Al. Piru, Adrian Marino, Al. Săndulescu. O lectură atentă, fără prejudecăți, relevă un Vladimir Streinu prevenitor, subtil, ironic, sarcastic, jovial, pertinent, entuziast-jubilativ, un spirit solar care gustă cărțile de critică și istorie literară cu o plăcere nedisimulată. G. Ibrăileanu "a fost un cărturar al socialului literar, îndeletnicire căreia i-a dat un relief incontestabil, o autoritate nediscutată nici chiar de cei ce nu l-au urmat și
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
tîrzie. Potrivit lui André Scrima, de la Părinții pustiei la Capadocieni, la Maxim Mărturisitorul, la Palama și haghioriți, apofatismul constituie în Răsăritul creștin un stil, o intenție esențială, mai degrabă decît un curent sau o școală de spiritualitate 4. Apofatism existențial 5, gustat în experiența contemplativă și în cea liturgică, el e formulat într-un limbaj care își spune propria depășire, într-o teologie unde conjuncția-în-distanță dintre creat și increat devine Paște, transitus : trecere deifiantă a unei alterități în cealaltă 1 sau, potrivit lui
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
atare acroșare? Interesat mai degrabă de efectele pe care le produce o anume întrebuințare a limbajului, Noica punea fără ezitare un diagnostic de pragmatică a receptării: "Articolele care prind cel mai mult; care nu se cer, poate, dar care se gustă sînt cele care lovesc. Nu cu necesitate cele polemice; nu neapărat cele încărcate de fulgere și trivialități; dar cu siguranță cele care indică și acuză" (subl. ns., I. D.). Observațiile lui Noica erau adresate înainte de toate tinerilor, nu puțini, care
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
numește poporul nostru?". Răspunsul a depășit așteptările: "știu eu!", se anunță în sfârșit un copil, "poporul nostru se numește Partidul Comunist Român". Credea că numele partidului îl poate feri de orice greșeală. Copiii înțeleg altfel lumea și cuvintele. Ei nu gustă abstracțiunile la fel ca adulții, cu atât mai puțin cele ideologice. Cu alt prilej, la un exercițiu de gramatică în care se cerea exemplificarea sensului figurat, un copil a emis cu seninătate afirmația: "Partidului Comunist Român i-a sunat ceasul
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
dar noi de cele mai multe ori uităm, neglijăm, sau ne facem că uităm să mulțumim dăruitorului binefacerilor noastre, adică lui Dumnezeu. Rugăciunea nu-i de azi de ieri. Rugăciunea e dintotdeauna. în Rai, Adam și Eva se plimbau și gustau din toate bunătățile Edenului și mulțumeau lui Dumnezeu prin rugăciune. Cain și Abel au înălțat și ei rugăciuni și au adus jertfe lui Dumnezeu, dar Dumnezeu a primit doar rugăciunea lui Abel, pentru că izvora dintr-o inimă curată și nu
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
sufletești, nici una n-ar fi putut să-i redea liniștea sufletească atât de mult dorită. David își alcătuiește singur rugăciunea, pentru a-și exprima adevăratele simțăminte de durere. Cuvintele rugăciunii și amărăciunii păcatului izvorăsc din acel suflet păcătos care a gustat din belșug plăcerea și durerea păcatului și dorește acum din toată ființa lui izbăvirea de el și îndreptarea. Proorocul își dădea seama că păcatul îl coborâse în cele mai de jos adâncuri, iar rugăciunea trebuia să-l ridice pe cele
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
mai dau seama ce grozăvie săvârșesc! Oare, dacă Eva ar fi știut ce prăpastie pregătește propriilor fii și-ar fi plecat urechea la șoaptele diavolilor? Oare, dacă Adam ar fi știut câtă viclenie se ascunde în diavoleasca ispită, ar fi gustat el din fructul aducător de pierzare? Dar oare urmașii lor, de la Cain la Irod, Iuda și Caiafa au știut ce fac? Nu Părinte n-au știut ce fac? Nu, Părinte n-au știut! De aceea, Bunule Părinte, pleacă-ți
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
porniri devastatoare, ci le descoperă. E o terapie a răului. Iraționalitatea nu e asimilată neapărat răului dar fără igiena artei, iraționalitatea se poate despleti dezastruos peste viețile oamenilor. Omul are nevoie organică de utopie, de perfecțiune, el este făcut să guste frugal Paradisul. Unii au vocația sfințeniei. Majoritatea însă, nu. A impune sfințenia cu forța înseamnă a mutila, a distruge. Singurul loc legitim al utopiei este literatura. Iraționalitatea se regăsește acasă doar în artă. În societate, trebuie să funcționeze regula, norma
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
ruși sub regimul nazist uneori cu complicitatea celorlalți, alteori doar cu tăcerea lor vinovată, există și un gulag unde actanții sunt comuniștii sovietici iar pătimiții sunt cei sub jugul sovietic, aceiași est-europeni. „Arhipeleagul Gulag” este scris de martorul Soljenițîn ce gustă nemijlocit din senzațiile de neuitat ale morții. Poate tocmai datorită acestei vecinătăți cu moartea, scriitorul expulzat și el în Occident asemeni lui Șafran, nu va mai practica nici curtoazia, nici compromisul față de acest Occident care-i publicase cărțile și care
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
să facă propagandă împreună cu doi prieteni, evoluționismului. Unul din prieteni se alege din partea unu preot cu remarca: „Nu știu dacă suntem sau nu maimuțe, dar tu măgar ești sigur”. Orice tânăr care încearcă să-și mobileze intelectul la vremea tinereții gustă din teribilele conflicte cognitive ca dintr-o pâine a vieții. Orice inițiere ar trebui să se facă sub asistența competentă a unui mentor care să relativizeze teoriile cognitive ca pe ipostaze ale spiritului și nu ca pe întrupări ale adevărului
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
nu mai este din această lume. Îl smulge o cumplită boală care îi distruge fața. Interfața cu ceilalți e compromisă. Nu se mai poate înfățișa lumii ca aparență încântătoare. Singura lui apariție rămâne interioritatea a cărei frumusețe n-o pot gusta decât cei ce-l iubesc, prietenii lui. Forma de prietenie cea mai autentică este să-l urmezi pe cel aflat în nenorocire. Să continui să-l frecventezi și atunci când aparența nu-l mai face frecventabil. Boala schimbă perspectiva asupra lucrurilor
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
Occidentul. Primește cetățenia de onoare a Statelor Unite. Îi trece prin minte că aceasta ar fi calea de salvare. Ar vrea să se stabilească în Canada, doar Alaska l-ar despărți de Rusia lui dragă. Ajuns însă pe continentul american, Soljenițîn gustă din plin amarul inadvertențelor între realitate și așteptarea lui. Demascat de niște studenți care au vândut fotografia lui redacțiilor, scriitorul e din nou vânat de presă. Canada îl descumpănește. Nu semăna deloc cu Rusia, pădurile ei care în povești erau
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
ori pentru strângerea de fonduri necesare supraviețuirii. Se confruntă cu valuri virulente de antisemitism venite dinspre oameni importanți ai momentului, români puși în funcții înalte. Se izbește și de oportunismul unora care așteaptă semnele viitorului pentru a acționa favorabil evreilor. Gustă și din amarul unor prietenii care pe vremea prigoanei, se ascund, ieșind la lumină abia când valul nefavorabil al istoriei va fi trecut. Se lovește chiar și de revendicări post festum ale unor atitudini pozitive când ele n-au fost
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
pentru care oameni ca el așteptau schimbarea sunt teama și dorința de a-și salva marile achiziții acumulate prin infracționalitate. Astfel de oameni vizibili și respectați dacă nu chiar invidiați de lumea postdecembristă s-au amestecat cu oamenii care au gustat toate privațiunile comunismului și s-au întâlnit în marea afirmare a libertății. Să te declari un înverșunat anticomunist când toate sevele comunismului te-au adăpat, e un gest de curaj. - Actualii, foștii și actualii foști. Cartea lui Florescu este o
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
incapacitățile. De mic. Are talentul de a atrage toate trăsnetele batjocurii tuturor. Și de a le neutraliza într-o acceptare mută și resemnată. Găsește suculențe în a fi un ciomăgit al vieții, ba găsește uneori chiar o voluptate în a gusta umilințe de tot felul. Până când își pierde singurul prieten, și el un tip cât pe-aci să fie tragico-comic. Se întorcea de la un chef, beat la volan, cum altfel, mașina i s-a răsturnat, a luat-o pe arătură unde
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
și în fața a ceea ce se numește carteaobiect. Detașarea autorului de produsul său pe care ar putea să-l propună celorlalți prin strategii de marketing inventate sau pe bune, te duce cu gândul la un vânzător care își momește publicul să guste din produsul lui nu fără a-l aprecia. Că sunt puse de-a valma cronici imaginate și cronici reale, e în tonul cărții. Închipuite secvențe promoționale la TV sau în ziare, stau alături de cronici decupate din reviste literare. Referenți închipuiți
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
Ideile acute și polemicile politice se pierd în eter sau își rotunjesc asperitățile, pe un fundal de Haendel. Opoziția este condusă spre ușă în tempo de menuet sau de gavotă. Spectacol tipic al arlechinadei actuale. Pentru cine știe să-l guste, el are savoarea sa. Suntem în țara unde totul se transformă, până la urmă, în farsă, cel mult în opera buffa. Cine și-ar fi imaginat vreodată că Brigitte Bardot va polemiza epistolar cu nu mai puțin celebrul primar... Funar? Ei
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
dispărute, ca urmă trans-aparentă. Tot ce dispare pune în vedere o nouă priveliște posibilă nu atât pentru că e repetabilă, ci întrucât înseamnă veșnica revenire la semnul unui alt început: "Și totuși nu te teme, căci mâine ne vin iarăș -/ Dar gustă clipa-n care un Dumnezeu creează/ Din fiece lumină o stea ce-a tremurat/ De dorul fără margini al cerului tovarăș". Semn nevăzut și totuși întrevăzut, precum un astru ieșit din dezastru, al creației - divine sau poetice - care luminează intervalul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
erau departe de a dobândi recunoașterea unanimă a puterii lor (dealtfel, poate, în genere supraestimate). Pentru cei mai mulți, abia când adversitatea înconjurătoare pare să somnoleze, sau măcar să se mențină în limite previzibile, voluptățile locuirii devin explorabile și luxul vulnerabilității poate fi gustat cum se cuvine. Acasă este chiar locul acestor intime experimente. Există însă și firi care deprind arta adăstării în mijlocul neospitalității atât de bine încât parvin la un fel de serenitate de dincolo de tihnă, la o supremă conductibilitate a violenței stihiilor
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
spațiului. Zărise atunci două mâini mari și străine rătăcind întrebător pe șoldurile mamei sale, ale cărei priviri rămâneau inexplicabil pierdute în cu totul altă direcție, furate de clovnul nătâng, rostogolindu-se în tumbe caraghioase și hohote stridente, după isprava-i gustată inegal de public. Le smulsese furios de pe flanela moale și prea îngăduitoare a fustei ei, în care își afundase apoi fața pentru tot restul spectacolului, strângând-o din răsputeri în brațele lui scurte și cu atât mai posesive cu cât
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
cu vociferările animale dimprejur și cu tăcerea locvace a strămoșilor rămânea scutecul cel mai reconfortant. Dar și cel mai gelos în dragostea-i soporifică, s-ar putea spune. Departe de a-și răsfăța locuitorii, stepa nici nu-i lăsa să guste un răsfăț de împrumut. Pe undeva, zidurile palatului ofereau un repaus excesiv - prea funerar, poate, pentru gustul lor; le-au mai trebuit câteva secole bune până să se obișnuiască într-atât cu el încât, în final, neastâmpărul definitoriu pentru prezența
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
și aspirantul la el. Terapia constă tocmai în puterea dubioasă de a-l substitui cu ceva mai tangibil - un fals tămăduitor, un furtișag benefic, o sustragere a pacientului de sub fascinația malefică a depărtării. Dar ce te faci cu cei ce gustă numai deliciile dării în vileag a tertipului, vitalizați parcă de nemângâierea din indiferența crudă a elementelor? Cum să-i rabzi pe băutorii ăștia înveterați de neant, ce-și declară plăcerea o afacere strict privată și denunță efectul placebo - literal, "așa cum
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
grupate sistemic. Nu gropițe tolerabile, ci adâncituri imense, capabile să distrugă telescoape sau arcuri dacă nu circuli atent. Îl invit pe domnul Costică Simirad, Încă mai cred În bunele sale intenții, să se Închine o dată la Bârnova, așezământ vechi, ca să guste plăcerile unui voiaj de Împăcare cu sine. De la plăcuța de intrare În Iași până la trei Sarmale, câteva sute de metri, alte 57 de gropi majore. Pe un drum orășenesc, „reparat” de două ori pe an (nu și anul acesta). Îl
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
dus soția mea, trebuia să lucreze și să pregătească masa pentru toți patru (fiul meu avea doisprezece ani, dar, cititor de mic, nu se plictisea cu noi). Când a făcut o dată clătite, venerabilul Profesor ne-a mărturisit că nu mai gustase asemenea delicatese din copilărie. Distracția principală erau plimbările lungi, adesea spre Schitul Vovidenia, unde viețuise un timp Mihail Sadoveanu. Domnul Pavelcu l-a cunoscut bine, l-a frecventat, era prieten cu Profirița, fiica scriitorului, și cu soțul ei, care făcuse
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]