6,132 matches
-
multă culoare spectacolului, Magistratul a apelat și la pitici: sunt peste o sută în Stațiune; strămoșii lor s-au stabilit aici cu două secole în urmă. Există Trupa de călăreți pe lupi albi „Ariel” și Barul „Liliput”, Cafeneaua „Gnomilor” și Hanul „Piticot”, toate pe o singură arteră, numită, bineînțeles, Strada „Piticilor”. Acolo au și casele: mărunte față de localurile ce le aparțin, cu uși joase și mobilă pe măsură. Un spațiu neliniștitor, cu lumi care parcă vin de sub pământ, noaptea. Liliputanii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
a II-a, vol. II, București, 1887, p. 18 footnote>. Relațiile excelente cu Poarta sunt însă tulburate de o împrejurare care era să-l coste viața și de care nu era cu nimic vinovat. Se zvonea în acea perioadă că hanul tătarilor vrea să rupă relațiile cu Poarta și să se închine Moscovei. Pentru a verifica această posibilitate, vizirul îl însărcinează pe Duca să redacteze o scrisoare către han, cum că ar fi avut de gând și el să facă o
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
care nu era cu nimic vinovat. Se zvonea în acea perioadă că hanul tătarilor vrea să rupă relațiile cu Poarta și să se închine Moscovei. Pentru a verifica această posibilitate, vizirul îl însărcinează pe Duca să redacteze o scrisoare către han, cum că ar fi avut de gând și el să facă o mișcare asemănătoare. ,,Din nefericire pentru Gheorghe Duca, pașa de la Vozia, de pe Nipru, care îi era dușman, interceptează curierul și trimite scrisoarea la Constantinopol, direct sultanului, care nu știa
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
lasă să crească puțin, Înainte de a-l domoli printr-un gest și de a continua: — Fapt Încă și mai grav, În bazar a fost cât pe ce să izbucnească o răzmeriță. O răzmeriță, În ajunul vizitei preaslăvitului nostru suveran Nasr Han, Soarele Împărăției, care trebuie să sosească chiar În această dimineață de la Buhara, după voia Domnului! Nu cutez să-mi Închipui În ce nenorocire ne-am găsi astăzi dacă mulțimea n-ar fi putut fi ținută În frâu și Împrăștiată. V-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
risipi impresiile de-aseară. În mulțimea adunată În vecinătatea reședinței, Omar crede că o recunoaște pe hoața de migdale, ascunsă sub umbra unui păr. Încetinește pasul, o caută din ochi. Dar Abu Taher Îl Îmboldește: — Mai iute, nenorocire ție dacă hanul ajunge Înaintea noastră! IV — Astrologii au spun-o de la Începutul veacurilor, și n-au mințit: patru orașe sunt născute sub semnul răzmeriței, Samarkandul, Mecca, Damascul și Palermo! Niciodată ele n-au ascultat de cârmuitorii lor decât cu forța, niciodată ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de cârmuitorii lor decât cu forța, niciodată ele nu urmează calea cea dreaptă dacă nu e trasă cu paloșul. Cu paloșul a retezat Profetul semeția celor din Mecca, și cu paloșul voi reteza și eu semeția locuitorilor din Samarkand! Nasr Han, stăpânitor al Transoxianei, gesticulează, stând În picioare În fața tronului său; e un uriaș arămiu la față, cu hainele toate numai broderii; glasul său Îi face să tremure pe apropiați și pe oaspeți, ochii lui caută În asistență o victimă, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
o privire care să nu fie Îndeajuns de pocăită, amintirea vreunei perfidii. Dar, din instinct, fiecare se strecoară În spatele vecinului său, Își Încovoaie spinarea, grumazul, umerii, așteptând să treacă furtuna. Negăsind o pradă care să-i cadă În gheare, Nasr Han Își Înșfacă veșmintele de ceremonie, le scoate unul după altul, le aruncă, furios, la pământ și le calcă În picioare, urlând, În dialectul său turco-mongol din Kashgar, potopuri de sudălmi răsunătoare. Potrivit obiceiului, suveranii poartă trei, patru, uneori șapte veșminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
sudălmi răsunătoare. Potrivit obiceiului, suveranii poartă trei, patru, uneori șapte veșminte brodate, unul peste altul, pe care le leapădă În cursul zilei, așezându-le solemn pe spatele celor pe care Înțeleg să-i cinstească. Procedând așa cum tocmai o făcuse, Nasr Han Își manifesta intenția de a nu răsplăti, În acea zi, pe nici unul din numeroșii săi oaspeți. Aceea trebuia să fie, totuși, o zi de sărbătoare, ca la fiecare vizită a suveranului la Samarkand, dar bucuria s-a stins din primele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
numeroșii săi oaspeți. Aceea trebuia să fie, totuși, o zi de sărbătoare, ca la fiecare vizită a suveranului la Samarkand, dar bucuria s-a stins din primele clipe. După ce a străbătut calea pavată cu dale, care urcă dinspre râul Siab, hanul și-a făcut intrarea solemnă prin Poarta Buhara, situată În nordul orașului. Surâdea cu toată fața, ochii săi mici păreau mai adânciți În orbite, mai oblici ca niciodată, pomeții săi reflectau sclipirile chihlimbarii ale soarelui. Și apoi, dintr-odată, dispoziția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Întotdeauna pe buze o vagă promisiune că va da curs plângerilor. Precedat de patru călăreți care purtau stindardele brune ale dinastiei, urmat pe jos de un sclav cu bustul gol, care Îi ținea deasupra capului o imensă umbrelă de soare, hanul a străbătut, fără să se oprească, marile străzile străjuite de duzi răsuciți, a ocolit bazarurile, a mers de-a lungul principalelor canale de irigație, așa-numitele ariks, până În cartierul Asfizar. Acolo ceruse să i se amenajeze un palat vremelnic, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
prieten ar putea constitui o schimbare bine-venită. Pe drum, Abu Taher Își făcuse o datorie din a-l lămuri pe Khayyam În legătură cu ceea ce tocmai se Întâmplase: oficialitățile religioase ale orașului hotărâseră să un participe la ceremonia de primire, reproșându-i hanului că a incendiat până În temelii Marea Moschee din Buhara, unde se retrăseseră adversarii săi Înarmați. — Între suveran și oamenii Bisericii, rostește cadiul, războiul este neîntrerupt, uneori pe față, sângeros, dar cel mai adesea surd și perfid. Se zvonea chiar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Înarmați. — Între suveran și oamenii Bisericii, rostește cadiul, războiul este neîntrerupt, uneori pe față, sângeros, dar cel mai adesea surd și perfid. Se zvonea chiar că ulema ar fi Înnodat contacte cu numeroși militari de rang Înalt, exasperați de purtarea hanului. Strămoșii săi, se spunea, mâncau Împreună cu trupele, nu pierdeau nici un prilej să amintească faptul că puterea lor stătea În vitejia războinicilor poporului căruia Îi aparțineau. Dar, de la o generație la alta, hanii turci căpătaseră obiceiurile supărătoare ale suveranilor persani. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
numeroși militari de rang Înalt, exasperați de purtarea hanului. Strămoșii săi, se spunea, mâncau Împreună cu trupele, nu pierdeau nici un prilej să amintească faptul că puterea lor stătea În vitejia războinicilor poporului căruia Îi aparțineau. Dar, de la o generație la alta, hanii turci căpătaseră obiceiurile supărătoare ale suveranilor persani. Se considerau un fel de semizei, Înconjurându-se de un ceremonial din ce În ce mai complicat, de neînțeles și chiar umilitor pentru militarii lor de rang Înalt. Un mare număr dintre aceștia intraseră, așadar, În legătură cu conducătorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cu ulema. Tatăl său, un om cucernic, totuși, nu-și Începuse oare domnia retezând un cap Înfășurat În ditamai turbanul? Abu Taher este, În acel an de grație 1072, unul dintre rarii demnitari religioși care păstrează o relație strânsă cu hanul, Îl vizitează adesea În Cetatea Buhara, principala sa reședință, Îl primește ceremonios de fiecare dată când se oprește la Samarkand. Unii ulema privesc cu ochi răi atitudinea sa conciliantă, dar majoritatea apreciază prezența acestui intermediar Între ei și monarh. Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pe această cale ar fi Însemnat o căutare a martiriului, ceea ce nu dorește nici unul dintre ei. Iată-i, deci, Înfățișându-se dinaintea tronului, aplecându-se cât se poate de mult, fiecare potrivit vârstei și Încheieturilor sale, așteptând un semn din partea hanului pentru a se ridica. Numai că semnul nu vine. Trec zece minute. Apoi douăzeci. Nici măcar cei mai tineri nu pot rămâne la nesfârșit Într-o poziție atât de incomodă. Ce-i de făcut, totuși? A te Îndrepta fără a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mult interesul lui Omar, a cărui privire nu se mai dezlipește de femeie. Djahane și-a ridicat deja partea de jos a vălului, descoperindu-și buzele nesulemenite; recită un poem În care, curios lucru, nu este amintit nici măcar o dată numele hanului. Nu, acolo se face, cu multă finețe, elogiul fluviului Soghd, care-și revarsă binefacerile asupra Samarkandului, ca și asupra Buharei, și care merge apoi să se piardă În deșert, nici o mare nefiind vrednică să-i primească apa. Ai cuvântat frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
soare, adâncimea după patimi. Cadiul a pus capăt acestui moment binecuvântat Între toate; atinge ușor cu palma brațul lui Khayyam, care se Întoarce. Prea târziu, femeia a dispărut, deja e toată numai văluri. Abu Taher vrea să-și prezinte prietenul hanului, pregătește terenul: — Augustul dumneavoastră acoperiș Îl adăpostește astăzi pe cel mai mare savant din Khorasan, Omar Khayyam, pentru el plantele n-au taine, stelele n-au mistere. Nu e o Întâmplare că Abu Taher a pus accentul, Între numeroasele discipline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
numeroasele discipline În care excelează Omar, pe medicină și astrologie, ele s-au bucurat Întotdeauna de favorurile principilor, cea dintâi pentru străduința de a le ocroti sănătatea și viața, cea de-a doua din dorința de a-și păzi norocul. Hanul se arată bucuros, se declară onorat. Dar, nefiind În dispoziția de a angaja o conversație savantă și Înșelându-se, se pare, asupra intențiilor oaspetelui, consideră oportun să repete formula-i favorită: — Fie ca gura să i se umple cu aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
monedă să fie Înghițită din greșeală. Nasr primește lămurirea, dar nu e mulțumit, Îl Întreabă pe Omar: — Mi-ai spus adevăratul motiv al refuzului tău? Khayyam are un moment de șovăială, apoi zice: — Acesta nu este unicul motiv. — Vorbește, spune hanul, nu ai a te teme de nimic din partea mea. Atunci Omar rostește aceste versuri: Oare sărăcia m-a condus către tine? Nimeni nu e sărac dacă știe să-și păstreze plăcerile simple. N-aștept nimic de la tine În afară de faptul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Întunece zilele, Khayyam!, murmură Abu Taher ca pentru sine. Nu astfel și gândește, dar spaima sa este adevărată. Păstrează Încă În urechi ecoul unei furii foarte recente, nu este sigur că are să poată, și de această dată, să Îmblânzească fiara. Hanul a rămas tăcut, nemișcat, Încremenit parcă Într-o deliberare insondabilă; apropiații săi Îi așteaptă primul cuvânt ca pe un verdict, unii curteni preferă să iasă Înainte de furtună. Omar a profitat de confuzia generală ca s-o caute din ochi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
curteni preferă să iasă Înainte de furtună. Omar a profitat de confuzia generală ca s-o caute din ochi pe Djahane; aceasta stă rezemată de o coloană, cu fața Îngropată În mâini. Oare pentru el tremură așa? În cele din urmă, hanul se ridică În picioare. Pășește hotărât spre Omar, Îl Îmbrățișează cu putere, Îl ia de mână și Îl trage după el. „Stăpânitorul Transoxianei“ spun cronicarii, „căpătase o asemenea prețuire pentru Omar Khayyam, Încât l-a proftit să se așeze alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Îl Îmbrățișează cu putere, Îl ia de mână și Îl trage după el. „Stăpânitorul Transoxianei“ spun cronicarii, „căpătase o asemenea prețuire pentru Omar Khayyam, Încât l-a proftit să se așeze alături de el pe tron.“ — Iată-te, deci, prieten al hanului, Îi aruncă Abu Taher de Îndată ce au părăsit palatul. Voioșia sa e pe măsura neliniștii care i-a uscat gâtlejul, dar Khayyam răspunde cu răceală: — Vei fi uitat oare proverbul care spune: „Marea nu cunoaște megieși, monarhul nu cunoaște prieteni“? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ajunge iarăși până la el, deslușit, dar neguros. — Păstrezi tăcerea, nu vrei să crezi că o femeie va fi Îndrăznit să-ți intre astfel În odaie. La palat, privirile ni s-au Încrucișat, le-a străbătut o rază de lumină, dar hanul era acolo, și cadiul, și Întreaga curte, iar privirea ta s-a oferit. Ca atâția alți bărbați, ai hotărât să nu te oprești. La ce bun să-ți sfidezi soarta, la ce bun să-ți atragi mânia monarhului pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
curtea, Îmi găsesc un loc de dormit Împreună cu haremul, am acolo câteva prietene, ele Îmi prețuiesc tovărășia, sunt Însetate de istorisirile pe care li le povestesc, nu văd În mine o rivală, știu că nu aspir la a deveni soția hanului. Aș fi putut, dar am cunoscut prea Îndeaproape soțiile regilor pentru ca un asemenea destin să mă ispitească. Pentru mine, viața e mult mai importantă decât bărbații! Or, atâta vreme cât sunt femeia altcuiva sau a nimănui, suveranul Îmi Îngăduie să mă arăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să Închidem ușa, fericirea noastră ar putea fi auzită. Mai târziu, după multe mângâieri, Djahane se ridică, se acoperă pe jumătate, Își Îndepărtează cu blândețe iubitul. — Trebuie să-ți Încredințez un secret, Îl știu de la soția cea mai vârstnică a hanului. Știi tu oare de ce se află el la Samarkand? Omar o oprește, crede că e vorba despre cine știe ce bârfă de harem. — Tainele cârmuitorilor nu mă interesează, ele ard urechile celor care le primesc. — Mai bine ascultă-mă, acest secret ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]